Calculation of peremption deadline for appeal resumed after suspension: fax filing after court closing hours does not interrupt term.

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 7496/24.10.2016, Judecătoria Botoşani, secţia Civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. A. S.R.L. şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.A., a admis în parte acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A. şi S.C. B. S.A. şi a constatat că reclamantul nu datorează suma de 2.906,10 RON, înscrisă în factura seria x nr. x emisă la 13.01.2015; a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.

Prin decizia nr. 1453/05.12.2017, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul declarat de S.C. B. S.A. împotriva sentinţei sus-menţionate, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acţiunea ca nefondată şi a obligat intimatul la plata către apelantă a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii, D. a declarat recurs, care a fost constatat perimat prin decizia civilă nr. 806/21.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Împotriva acestei din urmă decizii, D. a declarat recurs.

În motivare, a susţinut că instanţa de recurs a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii; a invocat, astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Concretizând, a arătat că nulitatea hotărârii atacate, prin care s-a constatat perimarea recursului motivat de faptul că de la data efectuării ultimului act de procedură ar fi trecut cel puţin şase luni, în care dosarul ar fi rămas în stare de nelucrare, reiese din încălcarea mai multor norme care ocrotesc un interes public, respectiv principiile generale reglementate de art. 7, art. 22 alin. (1) şi (2) rap. la art. 20, art. 163, art. 165, art. 416 alin. (1) şi (2) şi art. 420 C. proc. civ.

A susţinut recurentul că, potrivit actelor dosarului, la data de 17.01.2019 instanţa de recurs a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei, având în vedere lipsa părţilor. Hotărârea a fost comunicată părţilor, care au luat cunoştinţă de măsura dispusă.

La 18.07.2019, a formulat o cerere de redeschidere a judecăţii, act care, în opinia recurentului, întrerupe termenul de perimare reglementat de art. 417 C. proc. civ.

În baza solicitării de repunere a cauzei pe rol, instanţa de recurs a fixat termen de judecată la 21.11.2019, dispunând citarea părţilor. Cererea de repunere pe rol a fost timbrată cu suma de 50 RON, motiv pentru care instanţa a admis cererea şi a dispus redeschiderea judecăţii. Tot la termenul de judecată din 21.11.2019, după ce a admis cererea de repunere pe rol a cauzei, instanţa a ridicat, din oficiu, excepţia perimării recursului, apreciind că înainte de formularea cererii de repunere pe rol, timp de cel puţin şase luni de la data ultimului act de procedură, dosarul a rămas în nelucrare.

În continuare, a reiterat apărările formulate oral de reprezentantul său convenţional în faţa instanţei de recurs, în sensul că ulterior datei de 17.01.2019 au mai fost efectuate acte de procedură de către instanţă, iar termenul de perimare reglementat de art. 416 alin. (2) C. proc. civ. nu curge de la data de pronunţării hotărârii de suspendare a judecăţii, ci de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, respectiv de la data redactării încheierii şi de la întocmirea proceselor-verbale de comunicare, care constituie acte de procedură în sine, ce dovedesc îndeplinirea procedurii de citare sau de comunicare.

Potrivit recurentului, cu încălcarea art. 416 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de recurs a invocat în mod greşit excepţia perimării, calculând termenul de şase luni de la momentul pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii, deşi, conform actelor dosarului, de la data efectuării ultimului act de procedură şi până în ziua înregistrării cererii de repunere pe rol, 18.07.2019, termenul de perimare (încă neîmplinit) a fost întrerupt, potrivit art. 417 C. proc. civ., prin introducerea cererii de repunere pe rol.

A mai susţinut recurentul că în speţă nu este îndeplinită nici condiţia culpei părţilor în lăsarea în nelucrare a pricinii.

În acest sens, a arătat că suspendarea judecăţii nu a fost determinată de culpa sa, atât timp cât depusese o cerere de amânare a judecăţii, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 222 alin. (1) C. proc. civ. Or, recurentul a susţinut că, deşi avea dreptul de a obţine un termen pentru asigurarea apărării, instanţa a apreciat în mod greşit că avocatul putea să îşi asigure substituirea.

În continuare, a prezentat argumentele pentru care apreciază că avocatul nu îşi putea asigura substituirea pentru termenul din 17.01.2019, când s-a dispus suspendarea judecăţii recursului şi a evocat o serie de măsuri dispuse de instanţa de recurs, care, în opinia sa, contravin normelor procedurale, respectiv invocarea excepţiei inadmisibilităţii recursului, respingerea cererii de amânare şi constatarea perimării recursului.

În final, a subliniat că, de vreme ce instanţa de recurs a apreciat în mod judicios că cererea de redeschidere a judecăţii este întemeiată şi a admis-o, repunând cauza pe rol, perimarea nu a operat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport; nicio parte nu a prezentat punctul de vedere.

Prin încheierea din 17.02.2021, Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a stabilit termen în şedinţă publică, în raport cu art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând recursul, prin prisma motivului invocat şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reţine următoarele:

Chestiunea de drept supusă analizei vizează, potrivit recurentului, greşita aplicare a sancţiunii perimării, critică pe care a circumscris-o art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cerinţele prevăzute de lege pentru a interveni sancţiunea perimării decurg din conţinutul art. 416 C. proc. civ., fiind necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, care nu a acţionat în scopul reluării judecăţii, deşi avea posibilitatea să o facă.

În cauza de faţă, suspendarea judecăţii recursului a fost dispusă în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsura fiind adoptată prin încheierea din 17.01.2019.

Aceasta este data de la care începe să curgă termenul de perimare.

În memoriul de recurs, recurentul tinde la stabilirea unui alt moment de la care curge perimarea, respectiv data când i-a fost comunicată încheierea de suspendare, 25.01.2019, context în care cererea sa de repunere pe rol a cauzei, înregistrată la dosar la 18.07.2019, a fost formulată în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de legiuitor; astfel, apreciază că în mod eronat s-a dat eficienţă prevederilor art. 416 şi art. 420 C. proc. civ., referitoare la perimare.

Momentul de care curge termenul de perimare este reglementat de art. 416 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau instanţă".

Cum perimarea sancţionează lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea procesului, sensul art. 416 alin. (2) C. proc. civ., înţeles pentru a produce efecte, este acela ca "ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă" să fie unul făcut în vederea reluării judecăţii.

Or, comunicarea încheierii, în condiţiile prevăzute de art. 427 alin. (1) C. proc. civ., nu reprezintă un act de procedură făcut în vederea reluării judecăţii.

Comunicarea oricărei hotărâri are o utilitate practică pentru părţi, care iau cunoştinţă de motivele adoptării soluţiei, având apoi dreptul de a formula căi de atac ori cereri de îndreptare a unor greşeli materiale, de completare sau de lămurire a hotărârii.

Astfel, susţinerile recurentului nu pot fi reţinute, fiind lipsită de relevanţă data comunicării încheierii de suspendare, deoarece termenul de perimare nu este legat de acest moment procesual.

Aşadar, Înalta Curte reţine că de la 17.01.2019, când cauza a rămas în nelucrare, a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., acesta împlinindu-se la 17.07.2019, când perimarea a operat de drept.

Dispoziţiile art. 417 C. proc. civ. prevăd întreruperea cursului perimării prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Recurentul afirmă că un asemenea act îl constituie cererea sa de repunere pe rol a cauzei, înregistrată la dosar la 18.07.2019, însă instanţa supremă ia act că această dată se situează ulterior împlinirii termenului de perimare, de 6 luni.

În urma propriilor verificări efectuate, Înalta Curte constată că cererea de repunere pe rol a fost transmisă prin fax la 17.07.2019, ora 22:38 şi a fost înregistrată a doua zi, 18.07.2019.

În prealabil, se arată că prezentul litigiu a pornit la 08.04.2015, astfel că în conformitate cu regulile cuprinse în art. 24 şi art. 25 (1) C. proc. civ. se vor aplica dispoziţiile C. proc. civ. de la data sesizării instanţei de judecată, nefiind aplicabile dispoziţiile procedurale ale Legii nr. 310/2018 prin care s-au adus modificări şi completări C. proc. civ.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., "când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună ori an (...)".

Conform art. 182 alin. (2) C. proc. civ., dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă, (cum este şi cererea transmisă prin fax/e-mail), termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează la instanţă în mod legal, respectiv la ora 16:00, potrivit art. 89 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 1.375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin decizia nr. 34/15.05.2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 803/11.10.2017, obligatorie pentru instanţele de judecată, potrivit art. 521 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 C. proc. civ., că actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen.

Dezlegările pe care le oferă decizia nr. 34/2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sunt relevante în cauză, de vreme ce există identitate de raţiune în ce priveşte calculul termenului care se socoteşte pe luni, în cazul actului de procedură transmis prin fax sau e-mail după terminarea programului de lucru al instanţei.

Aşadar, cererea de repunere pe rol transmisă prin fax la 17.07.2019, ora 22:38, după ora la care activitatea încetează la instanţă, a fost formulată după împlinirea termenului legal de 6 luni, astfel că nu a întrerupt cursul perimării.

Contrar susţinerilor recurentului, culpa acestuia pentru rămânerea cauzei în nelucrare este evidenţiată de faptul că ulterior suspendării judecării cauzei, nu a efectuat niciun act de procedură apt să releve ieşirea sa din pasivitate anterior împlinirii termenului de perimare. Totodată, împrejurarea că autorul căii de atac a recursului formulase o cerere de amânare fundamentată pe art. 222 alin. (1) C. proc. civ. pentru termenul la care instanţa a suspendat judecata cauzei, excedează controlul de legalitate a hotărârii recurate, de vreme ce obiect al prezentului recurs nu îl constituie încheierea din 17.01.2019, ci în mod exclusiv decizia civilă nr. 806/21.11.2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Prin urmare, decizia atacată reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în materie, iar criticile recurentului sunt nefondate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant D. împotriva deciziei civile nr. 806/21.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.