Suppression of cassation rights in social security disputes
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal in cassation as inadmissible, thereby upholding the finality of the Court of Appeal's decision which had previously rejected the plaintiff's claim. The dispute concerned a challenge to a decision by the County Pensions House refusing to grant a partial anticipatory pension, where the plaintiff argued for the restitution of social security contributions after being denied a retirement pension by age limit. The court held that because the subject matter constituted a social security dispute, the right to appeal to the Supreme Court was statutorily suppressed; pursuant to Article XVIII(2) of Law No. 2/2013 (as amended by Law No. 310/2018) and Article 155 of Law No. 263/2010, judgments in labor and social security cases introduced after the entry into force of the New Code of Civil Procedure are final upon the appellate level, leaving only the right of appeal to the Court of Appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, art. 457 C. proc. civ; Suppression of cassation rights in social security disputes: În cauză a fost întocmit, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii recursului, în cuprinsul căruia s-a apreciat că recursul este inadmisibil.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Călăraşi la data de 11.12.2017 sub nr. x/2017*, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi, a contestat Decizia nr. 182182/03.11.2017 privind respingerea pensiei anticipate parţiale.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 223/2015 cu modificările şi completările Legii nr. 241/2013, Legii nr. 263/2010.
Prin sentinţa civilă nr. 91 din 06 februarie 2018, cererea reclamantului a fost respinsă, ca inadmisibilă.
Sentinţa a fost apelată de către reclamantul A., iar prin decizia civilă nr. 3341/13.09.201, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, apelul a fost admis, a fost anulată sentinţa apelată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 769 din 30 octombrie 2018, Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi.
Împotriva sentinţei civile nr. 769 din 30 octombrie 2018 a Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă, a declarat apel reclamantul A., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. de dosar x/2017
Prin decizia civilă nr. 4897/2019 din 4 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 769 din 30 octombrie 2018 pronunţate de Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi.
Împotriva deciziei civile nr. 4897/2019 din 4 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A. reprezentat de B. a declarat recurs, fără a indica motivele de casare pe care îşi întemeiază calea de atac.
În cuprinsul cererii de recurs, reclamantul A. reprezentat de B. prezintă soluţiile pronunţate în cauză şi arată că de peste 5 ani nu mai are niciun venit, pentru că nu i s-a acceptat pensionarea pentru limită de vârstă, astfel încât consideră că are dreptul la restituirea contribuţiilor reţinute pe statele de plată timp de 33 ani, 4 luni şi 17 zile.
Intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
În cauză a fost întocmit, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii recursului, în cuprinsul căruia s-a apreciat că recursul este inadmisibil.
Prin încheierea din 17 februarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.
Recurentul a formulat un punct de vedere asupra raportului întocmit, reiterând susţinerile din cadrul cererii de recurs. De asemenea, intimata a formulat un punct de vedere, prin care a achiesat la concluziile raportului.
În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 7 aprilie 2021.
În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a analiza, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, faţă de care constată următoarele:
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea în limitele competenţei atribuite prin lege fiind de ordine publică.
Acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect o contestaţie împotriva Deciziei nr. 182182/03.11.2017 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi, prin care reclamantului i s-a respins pensia anticipată parţială, fiind dedus judecăţii un conflict de asigurări sociale.
Astfel, faţă de natura pretenţiilor deduse judecăţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că acestea izvorăsc dintr-un conflict de asigurări sociale, având în vedere faptul că reclamantul are calitatea de pensionar, iar în justificarea solicitării recalculării drepturilor de pensie acesta face trimitere la dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii.
Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".
Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.
Prin urmare, obiectul acţiunii introductive se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.
Aşa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă şi asigurările sociale, pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.
Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
De altfel, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că:
"împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiaşi articol stipulează că:
"hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".
În cauză, decizia civilă nr. 4897/2019 din 4 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, a fost pronunţată într-un litigiu având ca obiect drepturi ce derivă din Legea nr. 263/2010, astfel că hotărârea nu poate fi atacată cu recurs, fiind definitivă.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. REPREZENTAT DE B. împotriva deciziei civile nr. 4897/2019 din 4 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. REPREZENTAT DE B. împotriva deciziei civile nr. 4897/2019 din 4 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.