Fuel levy refund claim fails for lack of direct-purchase proof, denial upheld on appeal.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința recurată, sentința civilă nr. 82/F, pronunțată la data de 16 iunie 2003, în dosarul nr. 46/2003, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC C.P. SA Brăila, în contradictoriu cu Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și Direcția Generală pentru Agricultură Brăila.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel, judecând în urma declinării competenței de către Tribunalul Brăila, a reținut, în esență, următoarele:

Prin acțiunea formulată, societatea comercială reclamantă a cerut ca autoritățile publice pârâte să fie obligate să-i achite suma de 141.197.652 lei reprezentând valoarea cotei unice, aferentă cantităților de carburant auto achiziționate în perioada 19septembrie 2001 - 28 februarie 2002, precum și plata unor daune cominatorii, de 1 milion lei/ zi, de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, potrivit art. 5 din Legea nr. 118/1996, așa cum a fost modificată la 25 mai 2001, este îndreptățită să primească suma respectivă, pentru cantitățile de carburanți pe care le-a achiziționat și folosit în agricultură.

A mai arătat că direcția generală pârâtă a avizat plata cotei unice, doar pentru perioada 25 mai 2001 - 19 septembrie 2001, refuzând să facă acest lucru pentru perioada următoare: 19 septembrie 2001 - 28 februarie 2002.

Pentru a respinge acțiunea formulată, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (8) din Ordinul nr. 238/2002, beneficiază de restituirea sumelor reprezentând cota unică pentru cantitățile de carburanți auto, doar persoanele fizice și juridice prevăzute la alin. (1), care le-au achiziționat în mod direct de la producători sau importatori.

Or, motivează în continuare instanța de fond, societatea comercială reclamantă, deși i s-a cerut, nu a fost în măsură să probeze îndeplinirea condițiilor de mai sus, astfel încât concluziile expertizei, care a calculat cuantumul sumei cuvenite, sunt lipsite de temei legal.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs, societatea comercială reclamantă care, a susținut în esență, următoarele:

- instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare, deși a invocat că direcția generală pârâtă a refuzat să-i răspundă la cererea de restituire a cotei unice aferentă perioadei 19 septembrie 2001 - 28 februarie 2002;

- instanța de fond a încălcat prevederile art. 5 din Legea nr. 264/2001, ale art. 1 și 2 din Legea nr. 48/2002, pentru aprobarea O.G. nr. 137/2000 și art. 16 din Constituție, pronunțând o hotărâre casabilă în condițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., normele metodologice invocate în considerentele soluției prevăzând o excludere de la beneficiul legii, a celor care nu au cumpărat carburanții de la producători, nu importatori.

Recursul este nefondat.

Referitor la prima critică, rezultă că în mod judicios a reținut instanța de fond, că nu este vorba de un refuz nejustificat în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, în vigoare la data respectivă, în cazul când autoritatea publică pârâtă a soluționat favorabil cererea recurentei-reclamante, doar parțial, acordându-i sumele pretinse, doar pentru o parte a perioadei pretinse.

Astfel, recurenta-reclamantă a cerut direcției generale intimate, restituirea cotei unice aferente carburanților achiziționați în perioada 25 mai 2001 - 28 februarie 2002, în sumă totală de 233.255.096 lei, din care i s-a achitat doar suma de 92.057.446 lei, obiectul acțiunii de față constituindu-l diferența de 141.197.652 lei, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Susținerile făcute împreună cu cea de-a doua critică sunt, de asemenea, neîntemeiate, instanța de fond făcând o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, în raport cu obiectul acesteia.

Astfel, pentru aplicarea și în temeiul prevederilor Legii nr. 118/1996 privind constituirea și utilizarea Fondului special al drumurilor publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ministrul lucrărilor publice, transporturilor și locuinței a emis Normele metodologice nr. 3705/MM din 31 iulie 2001, care au fost modificate prin Ordinul nr. 238 din 22 februarie 2002, emis de același ministru.

Astfel, potrivit art. 6 alin. (8) din Normele metodologice, persoanele fizice și juridice prevăzute la alin. (1), nu beneficiază de restituirea sumelor achitate reprezentând cota unică, decât pentru cantitățile de carburanți auto achiziționate direct de la producătorii interni sau de la importatori.

Or, recurenta-reclamantă, în cursul judecății, nu a probat că ar fi achiziționat carburanții în perioada 19 septembrie 2001 - 28 februarie 2002, direct de la producătorii interni sau de la importatori, astfel că instanța de fond a reținut în mod corect că nu îndeplinea condițiile legale pentru a beneficia de restituirea cotei unice achitate pentru cantitățile de carburanți achiziționate de la intermediari.

De altfel, în recurs, societatea comercială nu a contestat neîndeplinirea condițiilor de mai sus, susținând doar că în acest fel s-a făcut o discriminare, prin excluderea de la beneficiul legii, a categoriei celor care au achiziționat cantitățile de carburanți de la societățile comerciale intermediare, invocând în acest sens, prevederile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aprobată prin Legea nr. 48/2002, precum și prevederile art. 16 din Constituție.

Dar, așa cum s-a arătat mai sus, Normele metodologice la care ne-am referit, au fost emise în temeiul și pentru organizarea executării prevederilor Legii nr. 118/1996, așa cum a fost completată de Legea nr. 264/2001, prevederi care nu au fost declarate neconstituționale.

În concluzie, soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel că recursul de față va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC C.P. SA Brăila împotriva sentinței civile nr. 82/F din 16 iunie 2003, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2005.