Product liability claim under consumer protection legislation barred from cassation appeal by statutory exclusion

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 14.05.2019, sub nr x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând obligarea fiecărui pârât la plata sumei de 100.000 Euro, pentru prejudiciile ce i-au fost cauzate, precum şi la plata sumei de 100.000 Euro pentru prejudiciile cauzate PFA A., ca urmare a "defectului" produsului energie electrică.

Reclamanta îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 240/2004 care transpune în legislaţia naţională Directiva nr. 85/374/CEE.

Prin sentinţa civilă nr. 2564 din 18.09.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., ca inadmisibilă.

Prin sentinţa civilă nr. 15/08.01.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de completate a sentinţei civile nr. 2564/18.09.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C. ca neîntemeiată.

Reclamanta A. a declarat apel atât împotriva sentinţei civile nr. 2564/18.09.2019, cât şi împotriva sentinţei civile nr. 15/08.01.2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 1176/2020 din 30 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins apelurile formulate de apelanta A., împotriva sentinţei civile nr. 2564/18.09.2019 şi împotriva sentinţei civile nr. 15/08.01.2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., ca nefondate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, iar, în subsidiar, casarea hotărârii recurate şi rejudecând, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată şi precizată.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenţii-pârâţi B. şi C. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, precum şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată generate de soluţionarea prezentei cauze.

La 6 aprilie 2021, recurenta-reclamantă a formulat o cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, conform art. 519 C. proc. civ., respectiv:

"Dacă PFA-legal identificată prin Codul fiscal şi nr. unic de înregistrare este subiect de drept distinct faţă de persoana fizică legal identificată prin CNP (titular PFA) şi dacă PFA ca "persoană fizică care acţionează individual şi independent", astfel cum este definită PFA în art. 4 din O.U.G. nr. 44/2008 este consumator sau are calitate de consumator în sediul social al PFA în care acţionează, în exclusivitate ca "o persoană fizică...în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale", astfel cum este definit consumatorul în art. 2 pct. 2 din Ordonanţa 21/1992."

La termenul din data de 7 aprilie 2021, Înalta Curte a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, soluţionarea acestei excepţii făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii.

Cu referire la motivul de inadmisibilitate, Înalta Curte reţine că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea în limitele competenţei atribuite prin lege fiind de ordine publică.

În cauză, litigiul dedus judecăţii are ca obiect cererea de chemare în judecată înregistrată la 14 mai 2019, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care reclamanta reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând obligarea fiecărui pârât la plata sumei de 100.000 Euro, pentru prejudiciile ce i-au fost cauzate, precum şi la plata sumei de 100.000 Euro pentru prejudiciile cauzate PFA A., ca urmare a "defectului" produsului energie electrică.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte, act normativ care face parte din cadrul legislativ privind protecţia consumatorilor.

Astfel, prin art. III Titlul II al Legii nr. 363/2007, intitulat "Modificarea unor acte normative privind protecţia consumatorilor", legiuitorul a inclus Legea nr. 240/2004 între actele normative ce formează cadrul legislativ privind protecţia consumatorilor, care au fost modificate pentru a se asigura armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor.

Deşi art. 1 din Legea nr. 240/2004 nu prevede expres faptul că acest act normativ este destinat să asigure protecţia consumatorilor cu privire la pagubele generate de produsele cu defecte, acest aspect rezultă cu certitudine din conţinutul art. 2 lit. a) pct. 5, art. 7 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) din lege, legiuitorul folosind noţiunea de consumator.

Prin urmare, este indubitabil că Legea nr. 240/2004 face parte din cadrul legislativ privind protecţia consumatorilor, creând o serie de instrumente juridice la îndemâna consumatorilor pentru apărarea drepturilor lor.

În cauză, reclamanta a formulat prezenta acţiune în calitate de consumator sau de consumator profesionist (P.F.A.), susţinând că a folosit un produs cu defecte, respectiv energia electrică.

Faţă de natura pretenţiilor deduse judecăţii, Înalta Curte reţine că acestea au fost solicitate a fi valorificate pe calea unei acţiuni pronunţate în materia protecţiei consumatorilor.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 1074 din 18 decembrie 2018" nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j^3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei.

Prin urmare, obiectul acţiunii introductive se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează o cerere pronunţată în materia protecţiei consumatorilor.

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia atacată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 1176/2020 din 30 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 1176/2020 din 30 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.