Inadmissibility of cassation in social security disputes due to statutory exclusion of extraordinary appeal
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the plaintiff's appeal as inadmissible, thereby upholding the appellate court's decision to reject her claims, which stands as the final operative outcome. The dispute involved a social security conflict where the plaintiff challenged an individual administrative fiscal decision ordering the recovery of 57,729 RON in allegedly undue pension benefits, seeking either total annulment or a legal offset against suspended age-limit pension rights. The court determined that the appeal was procedurally barred because the subject matter constituted a labor and social security dispute, which is expressly excluded from the scope of cassation appeals by Article 483(2) of the Code of Civil Procedure (as amended by Law No. 310/2018) and Article 155 of Law No. 263/2010, rendering the appellate decision final and non-appealable from the date of its pronouncement.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 49 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, art. 92 din Legea nr. 263/2010, art. 86 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, art. 1617 alin. (1) C. civ; Inadmissibility of cassation in social security disputes due to statutory exclusion of extraordinary appeal: Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurenta susţine că sentinţa primei instanţe a fost pronunţată cu încălcarea normelor imperative ce stabilesc competenţa funcţională de judecată a cauzelor având ca obiect contestaţii împotriva actelor administrativ fiscale stabilită în favoarea secţiei a II-a contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti, decizia contestată reprezentând un act administrativ fiscal privind recuperarea unei creanţe fiscale, în sensul dispoziţilor art. 100 din Codul de procedură fiscală.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII SECTORIALA A MINISTERULUI APĂRĂRII NATIONALE, a solicitat anularea în totalitate a actului administrativ fiscal, individual reprezentat de Decizia nr. 109171D din 19.02.2019 şi anularea obligaţiei de plata a sumei de 57.729 RON prevăzută în titlu sub forma de sume "plătite si încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale" conform anexei la decizie. În subsidiar, a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 109171D din 19.02.2019 în sensul menţinerii obligaţiei de restituire doar în privinţa diferenţei dintre pensia pentru limita de vârsta şi cea reprezentând pensia de urmaş, cu obligarea reclamantei la plata acestor eventuale diferenţe şi, în temeiul art. 167 din Codul de Procedură Fiscală, să se constatate compensarea legală a sumei de 57.729 RON prevăzută în Decizia nr. 109171D din 19.02.2019 sub forma de sume plătite şi încasate cu titlu de prestaţii de asigurări sociale din fondul de asigurări al intimatei Casa de Pensii Sectoriala a M.A.N. în dosarul nr. x şi sumele cuvenite subsemnatei cu titlu de pensie pentru limita de vârsta aferenta aceleiaşi perioade, recalculate în dosarul de pensionare nr. x conform principiului contributivităţii, drepturi suspendate în conformitate cu prevederile Deciziei nr. x din 06.08.2015.
Prin sentinţa civilă nr. 5745 din data de 22.10.2019, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII- a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019 a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE.
A fost anulată Decizia de debit nr. x/19.02.2019 emisă de pârâtă.
A fost exonerată reclamanta de plata debitului în cuantum de 57.729 RON.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE.
Prin decizia civilă nr. 1806 din 26 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul formulat de apelanta pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE, împotriva sentinţei civile nr. 5745 din data de 22.10.2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata reclamantă A., a schimbat în tot sentinţa civilă apelată, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea căii de atac, casarea în totalitate a deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată instanţei de apel.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 5 C. proc. civ.
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurenta susţine că sentinţa primei instanţe a fost pronunţată cu încălcarea normelor imperative ce stabilesc competenţa funcţională de judecată a cauzelor având ca obiect contestaţii împotriva actelor administrativ fiscale stabilită în favoarea secţiei a II-a contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti, decizia contestată reprezentând un act administrativ fiscal privind recuperarea unei creanţe fiscale, în sensul dispoziţilor art. 100 din Codul de procedură fiscală.
Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa de apel a pronunţat decizia recurată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.
Totodată, contrar celor reţinute de instanţa de apel, cererea privind examinarea opţiunii cu privire la pensia de urmaş a fost depusă la data de 07.05.2015, iar Decizia nr. 130639 privind acordarea pensiei de urmaş, a fost emisă la data de 12.05.2015.
Recurenta arată că temeiul dreptului său de opţiune la plata pensiei de urmaş l-au constituit prevederile art. 92 din Legea nr. 263/2010, iar instanţa de apel a susţinut eronat că dispoziţiile art. 86 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare au fost menţionate spre "informare" în decizia nr. 130639/12.05.2015 şi ar fi fost aplicabile şi la data formulării opţiunii de pensie de către reclamantă.
Totodată, consideră că nu poate fi primită susţinerea instanţei de apel conform căreia "în speţă nu sunt aplicabile, nefiind identitate de raţionament juridic, considerentele din cauza CEDO reţinută de către prima instanţă, din moment ce soţul supravieţuitor avea cunoştinţă de obligaţia ce-i incumba, din chiar decizia emisă în favoarea sa."
Raportat la capătul subsidiar al cererii introductive, susţine că în mod eronat instanţa de apel s-a raportat la dispoziţiile art. 1617 alin. (1) C. civ.
Intimata-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALA A MINISTERULUI APĂRĂRII NATIONALE a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii, iar în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului şi menţinerea hotărârii instanţei de apel ca fiind temeinică şi legală.
În raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a analiza, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, faţă de care constată următoarele:
Dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea în limitele competenţei atribuite prin lege fiind de ordine publică.
În cauză, litigiul dedus judecăţii are ca obiect cererea de chemare în judecată înregistrată la 16 mai 2019, pe rolul Tribunalului Bucureşti, prin care reclamanta A., în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII SECTORIALA A MINISTERULUI APĂRĂRII NATIONALE, a solicitat anularea în totalitate a actului administrativ fiscal, individual reprezentat de Decizia nr. 109171D din 19.02.2019 şi anularea obligaţiei de plata a sumei de 57.729 RON prevăzută în titlu sub forma de sume "plătite si încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale" conform anexei la decizie. În subsidiar, a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 109171D din 19.02.2019 în sensul menţinerii obligaţiei de restituire doar în privinţa diferenţei dintre pensia pentru limita de vârsta şi cea reprezentând pensia de urmaş, cu obligarea reclamantei la plata acestor eventuale diferenţe şi, în temeiul art. 167 din Codul de Procedură Fiscală, să se constatate compensarea legală a sumei de 57.729 RON prevăzută în Decizia nr. 109171D din 19.02.2019 sub forma de sume plătite şi încasate cu titlu de prestaţii de asigurări sociale din fondul de asigurări al intimatei Casa de Pensii Sectoriala a M.A.N. în dosarul nr. x şi sumele cuvenite subsemnatei cu titlu de pensie pentru limita de vârsta aferenta aceleiaşi perioade, recalculate în dosarul de pensionare nr. x conform principiului contributivităţii, drepturi suspendate în conformitate cu prevederile Deciziei nr. x din 06.08.2015.
Faţă de natura pretenţiilor deduse judecăţii, Înalta Curte reţine că acestea izvorăsc dintr-un conflict de asigurări sociale.
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 1074 din 18 decembrie 2018" nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j^3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."
Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei.
Prin urmare, obiectul acţiunii introductive se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.
Totodată, dispoziţiile art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevăd că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel, iar hotărârile curţilor de apel, precum şi cele ale tribunalelor neatacate cu apel sunt definitive.
Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia atacată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Pentru argumentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1806 din 26 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1806 din 26 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.