Peremption of appeal to the supreme court for non-prosecution after suspension of proceedings

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021

Asupra constatării perimării cererii de recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B., au chemat în judecată pe pârâta C., solicitând obligarea acesteia la plata de despăgubiri în cuantum de 400.000 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului nepatrimonial pentru reclamantul A., ca urmare a suferinţelor psihice pe care le-a avut şi le are în urma accidentului de circulaţie produs pe raza localităţii Găneasa, în data de 27.12.2016, în urma căruia a decedat soţia acestuia D. şi la plata de despăgubiri către reclamantul B. în cuantum de 400.000 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului nepatrimonial, ca urmare a suferinţelor psihice pe care le-a avut şi le are în urma accidentului de circulaţie, în urma căruia a decedat mama acestuia şi obligarea pârâtei la plata de despăgubiri către reclamantul B. în cuantum de 15.200 RON reprezentând daune materiale efectuate de către acesta, şi anume cheltuieli efectuate cu înmormântarea şi pomenile ulterioare şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 514 din 19 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C. şi a fost obligată pârâta la câte 250.000 RON cu titlu de daune morale către fiecare reclamant şi la plata sumei de 15.200 RON cu titlu de daune materiale către reclamantul B..

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamantă sau pârâtă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta C. S.A. - SOCIETATE DE ASIGURARE-REASIGURARE.

Prin decizia nr. 1099 din 31 octombrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă C. S.A. - SOCIETATE DE ASIGURARE-REASIGURARE şi a schimbat în parte sentinţa în sensul că a obligat apelanta-pârâtă la câte 50.000 RON cu titlu de daune morale către fiecare intimat-reclamant şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii A. şi B., solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 17 decembrie 2018.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, solicitând în principal anularea căii de atac şi, în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 octombrie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 14 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecarea acestuia la 3 aprilie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 3 aprilie 2020, Înalta Curte a constat suspendarea judecăţii de prim drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

Prin rezoluţia din 15 mai 2020 s-a stabilit termen de judecată pentru discutarea repunerii pe rol a cauzei şi continuarea judecăţii la data de 16 iunie 2020.

Prin încheierea de şedinţă din 16 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a repus cauza pe rol şi, constatând că niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii, precum şi împrejurarea că acestea nu au cerut, în scris sau oral, judecarea cauzei în lipsă, a suspendat judecata recursului declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 1099/2018 din 31 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În urma referatului întocmit la data de 3 februarie 2021 a fost fixat termen la 7 aprilie 2021 pentru repunerea pe rol, din oficiu, a cauzei, în vederea discutării perimării cererii de recurs.

Verificând incidenţa în prezenta cauză a sancţiunii perimării, Înalta Curte constată că această excepţie este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din noul C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

Înalta Curte constată că judecata cererii de recurs a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea de şedinţă din 16 iunie 2020, dată de la care a trecut un termen mai mare de 6 luni.

Prin urmare, s-au împlinit cerinţele perimării, respectiv, faptul că procesul a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege; rămânerea în nelucrare se datorează culpei părţilor; nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să constate perimată cererea de recurs, cu consecinţa prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia perimarea lipseşte de efect toate actele de procedură îndeplinite în acea instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 1099/2018 din 31 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.