Labor compensation claims; nullity of extraordinary appeal filed by attorney without mandate after party renunciation

Şedinţa publică din data de 30 martie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 6 februarie 2019 pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., în temeiul art. 268 alin. (1) lit. c) şi e) din Codul Muncii raportat la art. 229 din Codul Muncii şi la art. 43 din contractul colectiv de muncă încheiat între patronat şisalariaţi la nivelul S.C. B. S.A., solicitând soluţionarea conflictului individual de muncă, formulat ca urmare a neexecutării art. 43 din contractul colectiv de muncă şi a neacordării şi neplăţii drepturilor şi despăgubirilor salariale constând în compensaţia bănească, în funcţie de vechimea în muncă în cadrul S.C. B. S.A. şi S.C. C. S.A. sau în fostele unităţi desprinse din fostul I.J.G.C.L. Galaţi, la care avea dreptul în toate cazurile de concediere, pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

La data de 1 aprilie 2019 reclamanta a depus cerere adiţională de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii a 25 salarii de bază compensatorii cu ocazia disponibilizării, conform art. 43 şi art. 45 din contractul colectiv de muncă, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă sub nr. x/2016, prelungit prin actul adiţional înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă sub nr. x/31.01.2018.

Prin sentinţa civilă nr. 966/2019 din 23 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A., considerând-o netemeinică şi nelegală.

Prin decizia civilă nr. 14/2020 din 16 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 966/23.09.2019 a Tribunalului Galaţi, secţia I civilă.

La data de 17 februarie 2020 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi - secţiaconflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2020, cererea formulată de revizuenta A. privind revizuirea deciziei civile nr. 14 din 16 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că decizia a cărei revizuire se solicită este nelegală, deoarece încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 976/22.10.2018, pronunţate de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea S.C. B. S.A. privind anularea unor prevederi ale contractului colectiv de muncă aplicabil în anul 2018, inclusiv a art. 43 referitor la dreptul salariaţilor la salarii compensatorii.

Prin decizia civilă nr. 236/2020 din 28 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 14/16.01.2020 a Curţii de Apel Galaţi, iar revizuenta a fost obligată să plătească suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimată.

La data de 13 iulie 2020, avocata D. a declarat recurs, pentru revizuenta A., împotriva deciziei civile nr. 236/2020 din 28 mai 2020, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (6) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 7 din C. proc. civ. (astfel cum rezultă data de pe ştampila aplicată pe plicul ataşat).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2020, la data de 23 iulie 2020.

Curtea de Apel Galaţi a înaintat instanţei supreme, la data de 27 iulie 2020, adresa transmisă de avocata D., prin care aceasta a învederat faptul că recursul a fost formulat, în baza prevederilor art. 87 alin. (2) din C. proc. civ., pentru a nu pierde termenul de exercitare a căii de atac .

Prin înscrisul înregistrat sub nr. x/16.09.2020, revizuenta A. a precizat că recursul a fost formulat de apărător pentru a nu pierde termenul procedural, solicitând instanţei să ia act de manifestarea sa de voinţă în sensul că nu doreşte ca recursul să fie soluţionat şi, prin urmare, nu înţelege să-şi însuşească calea de atac exercitată în cauză.

În cadrul procedurii de regularizare prevăzute de art. 490 din C. proc. civ., la data de 24 septembrie 2020, s-a dispus comunicarea cererii de recurs şi a "precizării" formulate de recurenta-revizuentă A. către intimata S.C. B. S.A.

La data de 14 octombrie 2020, conform plicului ataşat, intimata S.C. B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în sumă de 2.000 RON, ataşând, în copie, dovada existenţei şi întinderii acestora, precum şi împuternicirea avocaţială a avocatului E.. Referitor la precizările depuse la dosar de către apărătorul recurentei-revizuente (potrivit cărora recursul a fost formulat, în temeiul art. 87 alin. (2) din C. proc. civ.) şi la faptul că revizuenta nu îşi însuşeşte recursul, intimata a arătat că, în lipsa unei cereri personale sau prin mandatar cu procură specială, nu reprezintă o renunţare la judecată, în condiţiile prevăzute de art. 406 din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 25 noiembrie 2020 s-a fixat termen la data de 9 februarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant Înalta Curte constată că este întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 80 alin. (1) din C. proc. civ., "părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convenţională sau judiciară", iar conform art. 82 alin. (1) din acelaşi cod, "când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată".

Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant este o excepţie de procedură (vizează o neregularitate procedurală), absolută (se încalcă norme de ordine publică) şi peremptorie (admiterea excepţiei conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii), care însă debutează cu un efect dilatoriu, cauza amânându-se pentru a se depune dovada calităţii de reprezentant.

Art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că:

"la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocaţială sau delegaţia consilierului juridic".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.

Lipsa dovezii calităţii de reprezentant la care face referire art. 82 din C. proc. civ., subsumează instituţiei reprezentării din perspectiva probării pe plan procesual, atât înscrisul doveditor al calităţii de reprezentant, cât şi dovedirea calităţii de reprezentant sub aspectul condiţiilor impuse de lege în persoana reprezentantului, lipsa oricăruia dintre aceste elemente conducând la aplicarea sancţiunii nulităţii.

Faţă de cele anterior expuse, având în vedere că prezentul recurs a fost declarat de avocat, în condiţiile art. 87 alin. (2) din C. proc. civ., că nu a fost însuşit de parte şi că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte va anula recursul pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant pentru declararea căii extraordinare de atac.

Este adevărat că potrivit art. 87 alin. (2) teza 1 din C. proc. civ., avocatul care a reprezentat partea la judecarea cauzei poate declara chiar fără mandat calea de atac împotriva hotărârii, această prelungire legală a mandatului avocatului fiind însă limitată. Astfel, dispoziţiile art. 87 alin. (2) teza a 2-a din C. proc. civ., stabilesc că şi atunci când avocatul declară calea de atac chiar fără mandat, fiind îndreptăţit la aceasta, actele de procedură se vor îndeplini faţă de partea însăşi, iar teza a 3-a a aceluiaşi articol instituie exigenţa potrivit căreia susţinerea căii de atac se va putea face numai în baza unei noi împuterniciri.

Aşadar, în cauza de faţă, se constată că avocatul părţii a declarat recurs fără mandat, însă susţinerea acestuia nu se poate face în lipsa mandatului expres din partea părţii. Dimpotrivă, aşa cum rezultă din adresa comunicată de A., aceasta nu şi-a manifestat voinţa în sensul declarării căii de atac a recursului.

Cât priveşte cererea formulată de intimata S.C. B. S.A., de obligare a părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată efectuate pentru formularea de apărări în raport de recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. instituie regula conform căreia partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

La baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câştigat procesul.

Prin urmare, culpa procesuală reprezintă criteriul aplicabil în ceea ce priveşte soluţionarea cererii accesorii privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Or, în cauza de faţă, este vorba de o soluţie de anulare a recursului pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant, neputând fi reţinută o culpă procesuală în sarcina recurentei-revizuente A..

Cu alte cuvinte, partea nu poate să fie sancţionată atâta timp cât a adus la cunoştinţa instanţei de recurs faptul că nu înţelege să-şi însuşească calea de atac exercitată de avocat, fără să existe o împuternicire în acest sens.

Totodată, se reţine că intimata S.C. B. S.A. a cunoscut anterior împrejurarea că revizuenta nu îşi însuşeşte recursul, însă a depus la dosar o întâmpinare, redactată de avocatul E., în baza contractului de asistenţă juridică nr. x/05.02.2019, prin care s-au formulat apărări cu privire la fondul litigiului dintre părţi, ceea ce înseamnă că şi-a asumat acest efort de redactare a întâmpinării, chiar în condiţiile în care partea a declarat expres că nu doreşte parcurgerea propriu-zisă a etapei judecării recursului, o atare poziţie procesuală fiind de natură a exclude ideea de culpă procesuală a părţii care nu a declarat recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 236/2020 din 28 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Respinge cererea formulată de intimata S.C. B. S.A. privind obligarea recurentei-revizuente la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 martie 2021.