Unjust enrichment claim restored to appeals; appellate court overstepped limits by raising shareholder-resolution nullity sua sponte.

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28 martie 2019 pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, reclamanta Compania Municipală de Investiţii Urban S.A. prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă A. a solicitat obligarea pârâtului Municipiul Piatra Neamţ prin Primar la plata sumei de 438.421 RON, reprezentând remuneraţia acordată administratorilor speciali pe parcursul anilor 2015-2018, sumă actualizată la data plăţii efective, precum şi pe viitor, în perioada stării de insolvenţă. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 RON/zi, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la plata efectivă a debitului principal.

În motivarea cererii, s-a arătat că pârâtul este unicul acţionar al societăţii reclamante care se află în procedura insolvenţei, conform încheierii din 17 decembrie 2015, pronunţate în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi că prin Hotărârile AGA nr. 20/29.12.2015 şi nr. 1032/28.02.2018 au fost desemnaţi, succesiv, doi administratori speciali, fiindu-le stabilită remuneraţia de 7.500 RON/lună, respectiv 9.000 RON/lună.

Reclamanta a precizat că remuneraţia a fost achitată din patrimoniul societăţii, deşi pârâtului îi incumba obligaţia de plată conform art. 52 din Legea nr. 85/2014, invocând îmbogăţirea fără justă cauză.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1345, art. 1516 şi art. 1527 din C. civ., precum şi pe cele ale art. 52 din Legea nr. 85/2014.

La data de 15 aprilie 2019 pârâtul Municipiul Piatra Neamţ prin Primar a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că asociat unic al Companiei Municipale de Investiţii Urban S.A. este Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru suma de 15.003,281 RON, aferentă perioadei decembrie 2015 - februarie 2016, sens în care a argumentat că termenul de 3 ani s-a împlinit pentru acest interval, anterior sesizării instanţei. Cu privire la fondul acţiunii, pârâtul a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată, arătând că acţionarului îi incumbă obligaţia de plată a sumei, dar şi că plata remuneraţiei solicitate prin acţiune, din fondurile societăţii reprezintă un demers ilegal.

Reclamanta a depus, la data de 29 mai 2019, o cerere modificatoare, prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât a Consiliului Local al Municipiului Piatra Neamţ şi obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumelor indicate iniţial.

La data de 20 iunie 2019 reclamanta a depus cerere precizatoare, prin care a solicitat obligarea pârâţilor şi la plata sumei de 32.460 RON, reprezentând remuneraţia achitată ulterior formulării acţiunii.

Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, apreciind că administratorul special poate sesiza instanţa pentru plata remuneraţiei. Relativ la fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, având în vedere faptul că în cuprinsul Hotărârilor AGA privind numirea şi remunerarea administratorilor speciali nu se face referire la obligaţia acţionarului unic de a plăti vreo sumă.

La termenul de judecată din 29 mai 2019 instanţa a invocat, din oficiu, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în privinţa capătului de cerere vizând obligarea pârâţilor la plata sumei, pentru viitor.

Prin sentinţa civilă nr. 794/C din 9 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, în privinţa capătului de cerere vizând obligarea pârâţilor la plata sumelor viitoare reprezentând remuneraţia administratorilor speciali (intitulat "obligaţia de a face - executare act"); s-a respins capătul de cerere identificat anterior, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă; s-a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Piatra Neamţ prin Primar; s-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâtul Municipiul Piatra Neamţ prin Primar; s-a respins, ca prescris, capătul de acţiune vizând plata sumei de 15.003,281 RON, reprezentând remuneraţia achitată administratorilor speciali în perioada cuprinsă între decembrie 2015 - 4 februarie 2016; s-a admis, în parte, acţiunea completată şi precizată formulată de reclamanta Compania Municipală de Investiţii Urban S.A. prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă A., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Piatra Neamţ prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ; pârâtul Municipiul Piatra Neamţ prin Primar a fost obligat să achite reclamantei suma de 455.877,719 RON (remuneraţie achitată de reclamantă administratorilor speciali în perioada februarie 2016 - mai 2019), sumă actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective; s-a respins, ca nefondat, capătul de cerere accesoriu având ca obiect obligarea pârâţilor la plata daunelor cominatorii.

Analizând materialul probatoriu administrat şi cu prioritate excepţiile invocate în cauză, prima instanţă a reţinut următoarele:

În fapt, prin Hotărârea acţionarului unic al Companiei Municipale de Investiţii Urban S.A. (aflată în procedura de insolvenţă) nr. 20/29.12.2015 a fost desemnat ca administrator special B., iar prin Hotărârea nr. 2/15.01.2016 s-a aprobat remuneraţia acestuia, în cuantum de 7.500 RON/lună. În atare sens, au fost încheiate contractul de prestări servicii nr. x/30.12.2015 şi actele adiţionale nr. x/20.01.2016 şi nr. y/29.12.2017, prin care remuneraţia a fost modificată succesiv.

Prin Hotărârea AGA nr. 1032/28.02.2018 acţionarul unic a desemnat un alt administrator special, respectiv pe C., începând cu data de 1 martie 2018, data încetării atribuţiilor administratorului anterior, hotărâre prin care s-a stabilit ca remuneraţia noului administrator special să fie în valoare de 9.000 RON/lună brut.

Excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată atât din oficiu, cât şi de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ, a fost admisă doar pentru capătul de cerere vizând obligarea pârâţilor la plata pe viitor a remuneraţiei administratorul special (denumit de reclamantă "obligaţia de a face - executare act"), respectiv pentru perioada ulterioară pronunţării hotărârii, astfel:

Argumentul pârâtului, conform căruia doar administratorii speciali pot solicita obligarea sa la plata remuneraţiei nu poate fi acceptat. Calitatea procesuală activă reprezintă, potrivit art. 36 teza I din C. proc. civ., identitatea dintre persoana reclamantului şi subiectul activ al raportului juridic devenit litigios.

Inevitabil, calitatea procesuală trebuie raportată inclusiv la cauza acţiunii, în speţă faptul juridic licit invocat de reclamantă. Aceasta a solicitat obligarea pârâţilor la plata unei sume pe care pretinde că a achitat-o ea însăşi administratorilor speciali, obligaţia incumbând, însă, pârâţilor.

Prin urmare, reclamanta a invocat că pârâţii s-ar îmbogăţi fără justă cauză, dacă suma nu i-ar fi restituită, context în care nu administratorii speciali au calitate procesuală (întrucât premisa instituţiei juridice invocate constă tocmai în realitatea că aceştia au fost deja remuneraţi), ci persoana care i-a plătit, respectiv Compania Municipală de Investiţii Urban S.A.

Considerentele anterioare sunt valabile, însă, doar parţial, pentru perioada indicată în cererea precizatoare depusă la data de 20 iunie 2019, respectiv din luna februarie 2016 până în luna mai 2019, în virtutea art. 397 alin. (2) din C. proc. civ., deoarece acţiunea are ca obiect plata unor sume datorate periodic, limita temporală invocată de reclamantă fiind, aşadar, permisă de acest text legal.

În privinţa capătului de cerere vizând obligarea pârâţilor, în solidar, la plata remuneraţiei pe viitor, ulterior pronunţării sentinţei, respectiv pentru perioada insolvenţei, reclamanta nu mai justifică calitate procesuală activă, întrucât îmbogăţirea fără justă cauză se bazează pe împrejurarea, relevată în cele ce precedă, că plata s-a realizat deja.

Astfel fiind, doar administratorii speciali beneficiază de posibilitatea concretă de a solicita obligarea acţionarului care i-a numit, la plata remuneraţiei pentru viitor, eventual, prin formularea unei acţiuni preventive, conform art. 34 alin. (2) din C. proc. civ.. Aşadar, pentru capătul de cerere amintit, doar administratorii speciali au calitate procesuală activă, nu şi reclamanta aflată în procedura de insolvenţă.

Tribunalul Neamţ a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Piatra Neamţ, pentru următoarele considerente:

S-a arătat că societatea Compania Municipală de Investiţii Urban S.A. a fost înfiinţată în anul 1995 de Municipiul Piatra Neamţ, astfel cum rezultă din extrasul emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ nr. 28500/13.06.2019, pe baza Legii nr. 15/1990.

Ulterior, după abrogarea acestui act normativ, reclamanta a devenit întreprindere publică, în sensul art. 2 pct. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 109/2011, respectiv societate la care o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic, majoritar sau la care deţine controlul (în speţă - societate la care Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Piatra Neamţ este acţionar unic).

Prima instanţă a mai reţinut că potrivit art. 3 lit. b) din acelaşi act normativ, autoritatea publică tutelară este instituţia care exercită, în numele statului sau al unităţii administrativ-teritoriale, calitatea de acţionar la întreprinderile publice prevăzute la pct. 2 lit. b).

În atare context, în evidenţele Oficiului Registrului Comerţului a fost introdus Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ, ca unic acţionar, în concret acesta fiind autoritatea publică tutelară amintită mai sus.

Din cuprinsul dispoziţiilor legale citate anterior rezultă, aşadar, că acţionarul unic al societăţii, astfel cum acesta este menţionat în cuprinsul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 (persoană juridică, având capacitate de folosinţă şi exerciţiu, care a hotărât să constituie o societate) este Municipiul Piatra Neamţ, iar Consiliul Local este doar mandatarul acestuia, în virtutea unui drept de reprezentare legal atribuit de textele art. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 109/2011 şi art. 1295 din C. civ.

De altfel, calitatea procesuală a Municipiului Piatra Neamţ este mai curând evidentă faţă de calitatea procesuală a Consiliului Local care îşi justifică participarea în litigiu mai degrabă din perspectiva necesităţii de asigurare a opozabilităţii şi obligativităţii, în contextul emiterii hotărârilor de numire a administratorilor speciali şi de stabilire a remuneraţiilor.

În plus, dincolo de caracterul evident al calităţii procesuale a pârâtului Municipiul Piatra Neamţ, necesitatea participării acestuia este legată de posibilitatea concretă de punere în executare a hotărârii, întrucât consiliul local nu deţine un patrimoniu propriu.

Relativ la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, s-a constatat că argumentele invocate de pârâtul Municipiul Piatra Neamţ sunt corecte.

Sub acest aspect, s-a reţinut că reclamanta a cunoscut reperele enunţate de art. 2528 din C. civ. (2009), la data fiecărei plăţi a remuneraţiei administratorilor speciali, context în care în perioada decembrie 2015 - 4 februarie 2016, dreptul la acţiune s-a prescris, respectiv pentru suma de 15.003,281 RON, indicată de pârât, prin întâmpinare, necontestată de reclamantă.

Instanţa a mai reţinut că la data de 4 februarie 2019 pârâtul Municipiul Piatra Neamţ a fost pus în întârziere prin adresa înregistrată sub nr. x/04.02.2019, prescripţia fiind, aşadar, întreruptă conform dispoziţiilor art. 2537 pct. 4 raportat la art. 1522 alin. (1) şi (2) din C. civ.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reţinut că potrivit art. 1345 din C. civ. (2009), "cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ţinut dincolo de limita propriei sale îmbogăţiri" şi că sunt îndeplinite condiţiile instituţiei juridice invocate de reclamantă, respectiv:

- mărirea patrimoniului acţionarului unic, respectiv al pârâtului Municipiul Piatra Neamţ, constând, în concret, în evitarea cheltuielilor cu remuneraţia administratorilor speciali desemnaţi de reprezentantul său - Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ.

Municipiul Piatra Neamţ a fost obligat la plata sumei de 455.877,719 RON (remuneraţie achitată de reclamantă administratorilor speciali în perioada februarie 2016 - mai 2019), întrucât doar acest pârât deţine un patrimoniu a cărui diminuare a fost evitată prin omisiunea de plată, nu şi pârâtul Consiliul Local, care nu are un patrimoniu distinct, fiind autoritate deliberativă a unităţii administrativ teritoriale [conform art. 1 alin. (2) lit. d) şi art. 23 din Legea nr. 215/2001, respectiv art. 96 şi art. 106 şi următoarele din O.U.G. nr. 57/2019], căruia îi incumbă doar obligaţia realizării demersurilor necesare pentru asigurarea sumelor corespunzătoare (de altfel, obligarea Consiliului Local la plata sumei ar putea genera o eventuală contestaţie la executare - ipoteză des întâlnită în practică, deoarece această instituţie nu deţine patrimoniu propriu). Suma urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, în virtutea principiului reparării integrale a pagubei, conform art. 1531 C. civ.

- micşorarea patrimoniului societăţii reclamante aflate în procedura insolvenţei, prin plata sumei amintite, fără temei legal, de către administratorul judiciar (căruia îi incumbă obligaţia de a restitui societăţii suma pentru care dreptul la acţiune s-a prescris, întrucât nu există nicio posibilitate legală de a plăti, din fondurile societăţii, remuneraţia administratorilor speciali);

- existenţa unei legături de cauzalitate între sporirea şi diminuarea patrimoniilor părţilor menţionate anterior, context în care trebuie amintite dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora după deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor/membrilor debitorului va desemna, pe cheltuiala acestora, administratorul special.

A fost respins ca nefondat capătul de cerere vizând daunele cominatorii, deoarece atât în ipoteza obligaţiei de a restitui o sumă de bani, cât şi în cea a unei alte obligaţii de a face (care nu este incidentă, totuşi, în speţă) remediul coercitiv de îndeplinire a obligaţiei principale rezidă în dobânda legală, conform art. 1535-1536 din C. civ.

Împotriva sentinţei primei instanţe au formulat apel pârâţii Municipiul Piatra Neamţ şi Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ, care au solicitat admiterea apelurilor şi schimbarea sentinţei apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată în totalitate.

Prin decizia nr. 178/2020 din 3 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis apelul promovat de apelanţii-pârâţi Municipiul Piatra Neamţ şi Consiliului Local al Municipiului Piatra Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 794 din 9 octombrie 2019 a Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Compania Municipală de Investiţii Urban S.A. prin administrator judiciar C.I.I. A., care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a respins în tot cererea de chemare în judecată; s-au menţinut celelalte dispoziţii din sentinţa apelată care nu sunt contrare deciziei din apel.

Procedând la analiza legalităţii şi temeiniciei sentinţei apelate, Curtea a constatat că apelurile sunt fondate pentru considerentele ce succed:

Una dintre condiţiile cumulative ale îmbogăţirii fără justă cauză este îmbogăţirea unei persoane în detrimentul alteia. Această condiţie de fond nu este însă îndeplinită în cauza de faţă, deoarece hotărârile prin care au fost numiţi administratorii speciali nu pot produce efecte juridice, fiind nule absolut.

Astfel, Curtea de Apel Bacău a constatat că deşi, pe de o parte, art. 52 din Legea nr. 85/2014 prevede fără echivoc că obligaţia de desemnare a administratorilor speciali incumbă acţionarului unic al debitorului, în cauza pendinte Municipiul Piatra Neamţ, iar, pe de altă parte, conform art. 36 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 215/2001 republicată, forma în vigoare în anii 2015-28.03.2019, consiliul local exercită, în numele unităţii administrativ-teritoriale, toate drepturile şi obligaţiile corespunzătoare participaţiilor deţinute la societăţi comerciale sau regii autonome, în condiţiile legii, administratorii speciali pentru care reclamanta a făcut plăţi au fost desemnaţi, nu în mod direct de către consiliul local, ci de către reprezentanţii acţionarului unic, desemnaţi în temeiul art. 37 din Legea nr. 215/2001 republicată, forma în vigoare în anii 2015-28.03.2019 să reprezinte interesele unităţii administrativ-teritoriale în S.C. Compania Municipală de Investiţii Urban S.A. prin H.C.L. nr. 335/30.10.2014, respectiv H.C.L. nr. 161/29.06.2017.

S-a arătat că reprezentanţii Municipiului Piatra Neamţ desemnaţi în S.C. Compania Municipală de Investiţii Urban S.A. nu se confundă cu mandantul însuşi, unitatea administrativ-teritorială care i-a mandatat pe aceştia să-i reprezinte interesele la conducerea acestei societăţi comerciale.

Actele de numire a celor doi administratori speciali fiind nule absolut, înseamnă că nici plăţile efectuate de reclamantă către aceştia nu au caracter datorat.

În lipsa unui raport juridic obligaţional valabil din punct de vedere juridic, Curtea a constatat că nu se poate reţine că prin plăţile efectuate de către reclamantă s-ar fi realizat o îmbogăţire a patrimoniului asociatului unic, recte a Municipiului Piatra Neamţ, aşa cum în mod eronat a făcut prima instanţă de judecată.

S-a mai reţinut că lipsa acestei condiţii cumulative a îmbogăţirii fără justă cauză face de prisos analizarea celorlalte condiţii prevăzute de art. 1345 din C. civ.

Nefiind întrunite toate condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză, instanţa de apel a concluzionat în sensul că tribunalul ar fi trebuit să respingă în totalitate cererea de chemare în judecată.

Împotriva deciziei nr. 178/2020 din 3 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a declarat recurs reclamanta S.C. Compania Municipală de Investiţii Urban S.A., prin administrator judiciar C.I.I. A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 14 august 2020.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanţei de apel.

S-a criticat decizia instanţei de apel, din perspectiva faptului că aceasta a admis apelul formulat de pârâţii Municipiul Piatra Neamţ şi Consiliului Local al Municipiului Piatra Neamţ şi a respins cererea de chemare în judecată, pronunţând o hotărâre nelegală, cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, a susţinut că instanţa de apel, în motivarea hotărârii, a reţinut, în mod greşit, faptul că reprezentanţii Municipiului Piatra Neamţ, desemnaţi în cadrul Companiei Municipale de Investiţii Urban S.A., nu se confundă cu mandantul însuşi, respectiv cu unitatea administrativ teritorială care i-a mandatat pe aceştia să-i reprezinte interesele la conducerea societăţii comerciale.

Recurenta a relevat faptul că Hotărârile Adunării Generale a Acţionarilor nu au fost contestate în termenul prevăzut de lege şi că au fost supuse aprobării judecătorului sindic, care a luat act de desemnarea administratorilor speciali prin respectivele Hotărâri AGA, în temeiul rolului său activ conferit de dispoziţiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Consideră că au fost respectate prevederile art. 52 din Legea nr. 85/2014, iar persoanele împuternicite de Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ să reprezinte interesele Unităţii Administrativ Teritoriale Piatra Neamţ au fost convocate în mod legal şi au desemnat, pe cheltuiala acestora, administratorii speciali.

În ceea ce priveşte excepţia invocată, din oficiu, de instanţa de apel, referitoare la nulitatea absolută a hotărârilor prin care au fost desemnaţi administratorii speciali, recurenta-reclamantă a solicitat să se constate că au fost aplicate greşit dispoziţiile din C. proc. civ.

Sub acest aspect, a arătat că era vorba despre o nulitate relativă, care nu putea fi invocată decât de partea care justifică un interes, conform art. 247 din C. proc. civ.

Interesul rezidă în posibilitatea de înlăturare a vătămării suferite prin efectul excepţiei, vătămare care trebuie să aparţină celui care invocă cauza de nulitate.

Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ a avut cunoştinţă despre numirea administratorilor speciali încă de la momentul numirii acestora, însă nu a înţeles să invoce nulitatea Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor.

Acţionarul unic şi-a însuşit decizia luată de persoanele împuternicite să îi reprezinte interesele în cadrul societăţii Compania Municipală de Investiţii Urban S.A.

Recurenta-reclamantă apreciază că sunt îndeplinite condiţiile instituţiei juridice a îmbogăţirii fără justă cauză, întrucât remuneraţia administratorilor speciali a fost achitată din patrimoniul societăţii, deşi pârâţilor le incumbă obligaţia de plată, conform dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

În acest sens, s-a învederat faptul că s-a mărit patrimoniul acţionarului unic, respectiv al pârâtului Municipiul Piatra Neamţ, prin evitarea cheltuielilor cu remuneraţia administratorilor speciali desemnaţi de reprezentantul său - Consiliul Local, s-a micşorat patrimoniul societăţii Compania Municipală de Investiţii Urban S.A. prin plata, fără temei legal, a sumei menţionate şi există o legătură de cauzalitate între sporirea şi diminuarea celor două patrimonii.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimatul-pârât Municipiul Piatra Neamţ a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât nu este vorba despre încălcarea sau aplicarea greşită a legii. A arătat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, a analizat înscrisurile depuse de părţi şi a avut în vedere apărările formulate în cauză. De asemenea, a susţinut faptul că recurenta-reclamantă trebuia să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii împotriva căreia a declarat recurs, prin prezentarea unuia sau mai multor motive prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., şi nu să reitereze aceleaşi motive ca în faţa instanţei de apel.

Recurenta-reclamantă a solicitat respingerea susţinerilor formulate prin întâmpinare de intimatul-pârât Municipiul Piatra Neamţ pentru argumentele expuse în cuprinsul răspunsului la întâmpinare. În esenţă, a menţionat că Municipiul Piatra Neamţ nu face altceva decât să-şi invoce propria culpă în procedura legală care ar fi trebuit să fie urmată pentru desemnarea de către acţionar a administratorilor speciali care i-au reprezentat interesele în procedura insolvenţei.

Prin rezoluţia din 29 decembrie 2020 s-a fixat termen la data de 30 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului, dată la care s-a pronunţat prezenta decizie.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate şi a temeiurilor de drept incidente, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Cu titlu prealabil, instanţa supremă constată că în cuprinsul memoriului de recurs autoarea căii de atac a susţinut faptul că au fost aplicate greşit dispoziţiile din C. proc. civ. în ceea ce priveşte excepţia invocată de instanţa de apel, din oficiu, referitoare la nulitatea absolută a hotărârilor prin care au fost desemnaţi administratorii speciali.

Cum acest argument tinde la a evidenţia o ipoteză de nelegalitate ce vizează nerespectarea limitelor devoluţiunii în apel, va fi analizat mai ales din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, din dezvoltarea criticilor formulate de către recurenta-reclamantă rezultă că aceasta invocă, în realitate, încălcarea dispoziţiilor art. 477 şi art. 479 din C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 9 din C. proc. civ. referitor la principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil inclusiv în faza de judecată a apelului.

Potrivit art. 479 alin. (1) din C. proc. civ., "instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu".

Deşi cel mai semnificativ şi caracteristic efect al apelului este efectul devolutiv, ce constă într-o reînnoire sau reeditare a judecăţii pricinii în fond, astfel că problemele de fapt şi de drept dezbătute în faţa primei instanţe sunt repuse în discuţia instanţei de apel, trebuie subliniat că, totuşi, caracterul devolutiv al apelului nu este unul absolut, el fiind limitat de două reguli restrictive exprimate prin adagiile tantum devolutum quantum appellatum (nu se devoluează decât ceea ce s-a apelat) şi tantum devolutum quantum judicatum (nu se devoluează decât ceea ce s-a judecat).

Principiul tantum devolutum quantum apellatum dă expresie unei limitări a efectului devolutiv al apelului, unei reguli restrictive în privinţa devoluţiunii ori transmiterii cauzei către instanţa de apel.

Această regulă restrictivă stabileşte că pricina se transmite către instanţa superioară, spre a fi din nou judecată, doar în măsura sau în limitele în care activitatea instanţei inferioare a fost criticată.

În speţă, reclamanta Compania Municipală de Investiţii Urban S.A. prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă A. a învestit instanţa de judecată cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 1345 din C. civ. (2009), normă de drept material ce reglementează instituţia îmbogăţirii fără justă cauză, acţiune care a fost admisă, în parte, prin sentinţa civilă nr. 794/C din 9 octombrie 2019 a Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Această soluţie a primei instanţe a fost contestată în calea de atac a apelului exclusiv de către pârâtul Municipiul Piatra Neamţ, care s-a raportat în criticile sale, regăsite în actul de învestire al instanţei, la dezlegarea dată de tribunal, astfel încât Curtea de Apel Bacău era limitată la a cerceta cauza numai cu referire la motivele indicate în cererea de apel.

Examenul considerentelor deciziei atacate permite concluzia că nu au fost respectate limitele judecăţii în apel, întrucât instanţa de apel nu a analizat condiţiile de existenţă a îmbogăţirii fără justă cauză (atât cele materiale, cât şi cele juridice), ci s-a limitat la a reţine, în mod nelegal, că nu este îndeplinită în cauză condiţia referitoare la îmbogăţirea unei persoane în detrimentul alteia, deoarece hotărârile prin care au fost numiţi administratorii speciali nu pot produce efecte juridice, fiind nule absolut.

Înalta Curte mai reţine că sub acest aspect procedural al invocării din oficiu a nulităţii absolute a unui act juridic ce are natura atât a justificării plăţii despre care se susţine că ar fi fost făcută fără justă cauză (negotium iurris) dar şi a unei probe în procesul civil de faţă (instrumentum), instanţei de apel nu îi era îngăduit de lege să invoce această nulitate absolută a hotărârilor AGA de desemnare a administratorilor speciali, deoarece o atare nulitate are natura unui mijloc de apărare împotriva pretenţiilor reclamantei, de care pârâţii din cauza de faţă, apelanţi în faza de judecată a apelului, ar fi putut uza, dar nu a făcut-o.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că nu numai că nu s-a cerut pe cale de acţiune, în condiţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 (eventual cerere reconvenţională) nulitatea absolută sau relativă a acestor hotărâri, dar nici măcar nu s-a invocat ca şi motiv de apel vreo critică referitoare la o atare susţinere de fond, care priveşte o modalitate de paralizare a pretenţiilor reclamantei, ceea ce constituie o încălcare a principiului disponibilităţii, ca şi componentă a principiului ce guvernează judecata apelului tantum devolutum quantum apellantum, astfel că din acest punct de vedere instanţa de apel a săvârşit o încălcare a normelor de procedură ce reglementează limitele apelului şi principiul disponibilităţii (reglementate de normele evocate mai sus) ceea ce conduce la incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.

Pe de altă parte, instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor un aspect esenţial în clarificarea pretinselor vicii care atrag nulitatea hotărârilor de desemnare a administratorilor speciali, şi anume dacă acestea atrag nulitatea absolută sau nulitatea relativă a acestora, cu consecinţe importante asupra calităţii procesuale şi asupra celorlalte elemente ce disting cele două categorii de sancţiuni (prescripţia, caracterul motivelor invocate etc).

Aceasta cu atât mai mult cu cât, aşa cum susţine şi recurenta, potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, "hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei".

Cum Hotărârile AGA nr. 20/29.12.2015 şi nr. 1032/28.02.2018, prin care au fost desemnaţi, succesiv, doi administratori speciali, fiindu-le stabilită remuneraţia de 7.500 RON/lună, respectiv 9.000 RON/lună, nu au fost contestate în procedura specială instituită de textul de lege anterior evocat, este nelegală statuarea instanţei de apel, în sensul că acestea nu pot produce efecte juridice, din acest punct de vedere fiind incident şi motivul de recurs reglementat de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., în sensul aplicării greşite a art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată cu modificările şi completările ulterioare.

Mai mult decât atât, în ceea ce priveşte modul cum instanţa de apel a aplicat şi interpretat dispoziţiile art. 1345 din C. civ., referitoare la îmbogăţirea fără justă cauză, este lipsit de o analiză esenţială a caracterului subsidiar al instituţiei îmbogăţirii fără justă cauză reglementat de art. 1348 din C. civ., în condiţiile în care în cauza de faţă rezultă că plăţile efectuate au avut la bază un titlu, în baza căruia se poate pune în discuţie existenţa unei căi procedurale principale întemeiată pe titlu sau decurgând din nulitatea acestui titlu ori desfiinţarea sa pe orice cale prevăzută de lege.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că dezlegările instanţei de prim control judiciar, care i-au fundamentat decizia de schimbare a sentinţei tribunalului, sunt un efect al încălcării regulilor de procedură şi a normelor de drept material, fiind astfel incidente cazurile de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (2) şi art. 497 teza I din acelaşi cod, va admite recursul, va casa decizia nr. 178/2020 din 3 iunie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilăşi va trimite cauza, spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. Compania Municipală de Investiţii Urban S.A., prin administrator judiciar C.I.I. A., împotriva deciziei nr. 178/2020 din 3 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Casează decizia şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 martie 2021.