Jurisdiction conflict resolved: Tribunal Brașov set as competent court for subcontract debt claim

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 5 martie 2020 sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar CII B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L. obligarea acesteia la plata sumei de 366.593,83 RON, debit restant.

Prin sentinţa civilă nr. 697/C din 6 octombrie 2020, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetentei teritoriale a instanţei, invocată prin întâmpinare şi a dispus declinarea competentei de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A., în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut afirmaţiile reclamantei, potrivit cărora, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată din eroare pe rolul acestei instanţe şi faţă de împrejurarea că, în contractul de subantrepriză intervenit între părţi a fost inserată o clauză atributivă de competenţă, în favoarea instanţelor competente material şi teritorial de la sediul antreprenorului.

La data de 14 decembrie 2020, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău sub acelaşi număr.

Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 18/2021 din 18 ianuarie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bacău şi Tribunalul Braşov s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 17 martie 2021, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar CII B., Înalta Curte constată că Tribunalul Braşov a fost învestit cu judecarea unei acţiuni civile al cărei obiect îl constituie obligaţia de a face, deci cu o acţiune personală, în cauză fiind în prezenţa unei competenţe teritoriale de ordine privată, iar nu de ordine publică

Totodată, se reţine că excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Braşov nu a fost invocată prin întâmpinare, aşa cum s-a reţinut prin dispozitivul sentinţei de declinare, ci a fost invocată de către reclamantă prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar.

Prin urmare, dacă pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, Tribunalul Braşov trebuia să constate că este competent să soluţioneze cauza, întrucât C. proc. civ. prevede în mod expres faptul că reclamantul nu poate cere declararea necompetenţei, neputându-şi invoca propria culpă cu privire la alegerea instanţei.

În acest context, se apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 130 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., potrivit cărora, "(3) necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, (4) dacă necompetenţa nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declararea necompetenţei".

În raport de aceste considerente şi de obiectul cererii de chemare în judecată - obligaţia de a face, se constată că acţiunea dedusă judecăţii este o acţiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată, dreptul de a contesta alegerea revenind exclusiv pârâtului în condiţiile prevăzute de dispoziţiile evocate, astfel încât, invocarea excepţiei necompetentei teritoriale de către reclamant şi admiterea acesteia realizându-se cu încălcarea dispoziţiilor legale precitate.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2021.