Revision inadmissible where res judicata exception was previously raised and adjudicated in the underlying proceedings

Şedinţa publică din data de 24 martie 2021

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 3 octombrie 2019 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă, sub număr de dosar x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SNTFC CFR Calatori S.A. Bucureşti - Sucursala Regionala de Transport Feroviar Iaşi a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună recuperarea cheltuielilor de judecată, respectiv obligarea unităţii la plata diferenţei de onorar expert în cuantum de 15.600 RON; cu cheltuieli de judecată din prezentul dosar (taxa timbre, onorar avocat etc.).

Prin sentinţa nr. 93 din 11 februarie 2020, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a apărătorului reclamantului, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ca nefondată.

A respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ca nefondată.

A respins acţiunea având ca obiect "pretenţii", formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SNTFC CFR Călători S.A.Bucureşti - Sucursala Regională de Transport Feroviar, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 678 din 21 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019 a fost admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 93 din 11 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SNTFC CFR Călători S.A. Bucureşti - Sucursala Regională de Transport Feroviar; a fost schimbată sentinţa atacată în sensul că a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul A. şi a fost obligată pârâta SNTFC CFR Călători S.A. Bucureşti - Sucursala Regională de Transport Feroviar să achite reclamantului A. suma de 5800 RON.

S-au menţinut dispoziţiile sentinţei prin care s-au soluţionat excepţiile invocate în cauză.

A fost obligată intimata să achite apelantului 1700 RON cheltuieli de judecată la fond şi în apel.

Prin cererea înregistrată la 17 decembrie 2020 pe rolul Curţii de Apel Suceava, sub număr de dosar x/2020, SNTFC CFR Călători S.A. Bucureşti - Sucursala Regională de Transport Feroviar Iaşi a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 678 din 21 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

În motivare a arătat că în dosarul nr. x/2019 s-a pronunţat decizia nr. 678, rămasă definitivă la 21 octombrie 2020, prin care s-a soluţionat apelul declarat de reclamantul A. având ca obiect "pretenţii", s-a schimbat sentinţa atacată în sensul că s-a admis în parte cererea formulată de reclamant şi a obligat pârâta la plata către acesta a sumei de 5800 RON reprezentând diferenţă onorariu expert şi la plata sumei de 1700 RON reprezentând cheltuieli de judecată de la fond şi apel.

Menţionează că, anterior, prin sentinţa civilă nr. 93/11.02.2020 a Tribunalului Suceava pronunţată în dosarul nr. x/2019, s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de revizuentă prin întâmpinarea formulată la cererea introductivă de instanţă şi s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.

Precizează că, în susţinerea excepţiei autorităţii de lucru judecat, a învederat instanţei că prin decizia nr. 664/19.06.2019, Curtea de Apel Suceava a admis în parte acţiunea şi a obligat revizuenta din prezenta cauză să plătească intimatului cheltuieli de judecată din apel în cuantum de 9.505 RON constând în onorariu avocat în cuantum de 5505 RON şi onorariu expert în sumă de 4000 RON dându-se incidenţă prevederilor art. 453 pct. (l) şi (2) C. proc. civ.

Acţiunea fiind admisă în parte, a susţinut că în mod corect, instanţa de control judiciar a stabilit pentru fiecare parte cuantumul cheltuielilor de judecată ce urmau a fi achitate.

A arătat faptul că reclamantul A. nu avea dreptul de a solicita diferenţa de onorariu expert în sumă de 15.600 RON pe cale separată din moment ce a fost obligat la plata acestei sume printr-o hotărâre rămasă definitivă, respectiv Decizia nr. 664/19.06.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de către Curtea de Apel Suceava.

Mai mult, în susţinerea acestei excepţii, precizează că a demonstrat instanţei faptul că expertiza a fost efectuată la solicitarea reclamantului-apelant, iar dovada achitării în totalitate a cheltuielilor de judecată, respectiv a diferenţei reprezentând contravaloare prestaţie efectuată de către expertul numit în cauză pentru efectuarea expertizei, cade în sarcina acestuia care a solicitat administrarea probei cu expertiză, fiind datorate în temeiul dispoziţiilor art. 22 pct. (l), (2) si (3) din Ordonanţa nr. 2/2000, modificată, deoarece între partea care solicită expertiza - reclamant - şi expert a luat naştere un raport obligaţional şi anume: pentru parte, cel de a solicita efectuarea expertizei, iar pentru expert, contravaloarea prestaţiei pentru lucrarea efectuată.

A mai arătat şi faptul că decontul privind onorariul definitiv stabilit, fusese depus la dosar, dar nu a fost contestat de reclamant astfel, instanţa, dând incidenţă dispoziţiilor art. 339 alin. (2) C. proc. civ., a încuviinţat onorariul definitiv solicitat de expert.

Tot în susţinerea excepţiei autorităţii de lucru judecat, a învederat instanţei că pe rolul Curţii de Apel Suceava s-a aflat şi dosarul nr. x/2019 prin care reclamantul A. a solicitat completarea/lămurirea dispozitivului aceleiaşi decizii nr. 664/19.06.2019, în sensul de a fi înserată menţiunea ca după achitarea diferenţei de onorariu expert în sumă de 15.600 RON de către acesta, unitatea sa să fie obligată şi la plata acestei sume însă, instanţa a respins cererea, ca nefondată.

Aşa cum a menţionat mai sus, prin sentinţa civilă nr. 93/11.02.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Suceava a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de aceasta, motivând că pentru existenţa autorităţii de lucru judecat fiind necesară tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, în speţa de faţă nu ar exista identitate în ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie cauză.

Precizează că din ampla susţinere a excepţiei autorităţii de lucru judecat învederate, instanţa nu a reţinut decât faptul că "în Decizia nr. 758/24.09.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Suceava, faţă de care s-a invocat existenţa autorităţii de lucru judecat cauza a fost completarea hotărârii, în vreme ce în prezentul dosar cauza o reprezintă răspunderea procesuală a pârâtei căzute în culpă în dosarul nr. x/2016".

Apreciază că dacă instanţa ar fi avut în vedere toate apărările formulate şi ar fi ţinut cont de toate înscrisurile depuse la dosar de aceasta în susţinerea acestei excepţii, ar fi constatat că prin decizia nr. 664/19.06.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă, Curtea de Apel Suceava a stabilit culpa reclamantului şi l-a obligat să plătească Biroului local de expertize judiciare şi tehnice contabile de pe lângă Tribunalul Suceava suma de 15.600 RON în contul expertului B., reprezentând diferenţă onorariu expert neachitată pentru efectuarea raportului de expertiză. Reclamantul a achitat onorariul expertului doar în parte (4000 RON), deşi i se pusese în vedere să achite onorariul în întregime prin încheierea din 19.03.2019 şi încheierea din 16.04.2019, în condiţiile în care plata onorariului expertului fusese stabilită în sarcina reclamantului prin încheierea din 11.10.2018.

Astfel, consideră că motivarea sentinţei civile nr. 93 din 11 februarie 2020 ar fi trebuit să se axeze pe decizia nr. 664/19.06.2019 (definitivă şi irevocabilă) pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Suceava prin care se stabilise culpa reclamantului şi în care exista tripla identitate de părţi, obiect si cauză şi nu numai pe decizia nr. 758/24.09.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Suceava ce a avut ca obiect "completare dispozitiv" prin care s-a solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 664/19.06.2019.

Consideră că în soluţionarea cauzei instanţa nu a avut în vedere autoritatea de lucru judecat existentă în cauză, ceea ce a condus la hotărâri potrivnice, în sensul dispus de dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Solicită admiterea cererii de revizuire şi anularea în tot a deciziei nr. 678 din 21 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.

Revizuenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea apărărrilor formulate de intimat.

La termenul din 20 ianuarie 2021, Curtea de Apel Suceava, având în vedere faptul că hotărârile, presupus a fi contradictorii în cauză, sunt decizii pronunţate de Curtea de Apel Suceava şi observând dispoziţiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionare cererii de revizuire şi a rămas în pronunţare faţă de această excepţie.

Prin decizia nr. 35 din 20 ianuarie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de revizuentul SNTFC CFR Călători S.A. Bucureşti - Sucursala Regională de Transport Feroviar Iaşi, împotriva deciziei nr. 678 din 21 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, intimat fiind A., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub număr de dosar x/2020

În aplicarea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. raportat la art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că revizuirea formulată de SNTFC CFR CĂLĂTORI S.A. BUCUREŞTI - SUCURSALA REGIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI IAŞI este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

"există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Este de reţinut că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci acela al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea lui.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută doar dacă există hotărâri ale căror dispozitive conţin prevederi de neconciliat, care astfel nu se pot executa simultan, respectiv îşi au suportul în respectarea puterii lucrului judecat a unei hotărâri date într-un proces anterior, situaţie faţă de care este absolut necesar ca cea de-a doua instanţă să nu fi cunoscut existenţa hotărârii anterioare sau să nu se fi pronunţat asupra excepţiei privitoare la puterea lucrului judecat.

Prin urmare, hotărârile pretins contradictorii trebuie să fi fost pronunţate în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepţia puterii de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

În ipoteza în care, însă, în litigiul în care a fost dată cea din urmă hotărâre, instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, acest aspect nu mai poate fi reanalizat de către instanţa de revizuire.

Raţiunea acestei condiţii este aceea ca instanţa de revizuire învestită cu soluţionarea unei cereri întemeiate pe art. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., să nu încalce ea însăşi autoritatea de lucru judecat a hotărârii a cărei anulare se solicită.

În speţă, atât Tribunalul Suceava, în primă instanţă, cât şi Curtea de Apel Suceava, în calea de atac a apelului (prin decizia a cărei revizuire se solicită) au avut în vedere excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către pârâta SNTFC CFR Călători S.A. Bucureşti - Sucursala Regională de Transport Feroviar Iaşi, în raport cu decizia civilă nr. 664/2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr x/2016

În considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel Suceava a reţinut sub un prim aspect că onorariul total pentru expertiză se ridică la suma de 19.600 RON, pârâtul fiind obligat la plata sumei de 4000 de RON prin decizia nr. 664/19.06.2019.

Al doilea aspect pe care Curtea de Apel Suceava l-a reţinut a fost acela că, prin decizia nr. 59/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că cheltuielile de judecată pot fi cerute şi pe calea unei acţiuni separate, dispoziţiile art. 453 C. proc. civ. rămînînd aplicabile.

Pe fondul cauzei, s-a apreciat că prima instanţă a apreciat greşit faptul că prin decizia nr. 664/2019 s-au acordat parţial cheltuielile de judecată reprezentând onorar expert pentru faptul că acţiunea a fost admisă în parte. Dimpotrivă, a obligat pârâtul la plata cuantumului reprezentând avansul onorariului expertului, neacordând nimic din diferenţa de 15.600 RON, întrucât la acea dată nu fusese încă achitată.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel care a pronunţat decizia nr. 678 din 21 octombrie 2020, a cărei revizuire se solicită, au analizat, în raport cu decizia nr. 664 din 19 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Suceava, elementele referitoare la autoritatea de lucru judecat, iar simpla nemulţumire a revizuentei cu privire la dezlegarea dată de instanţa de apel asupra acestor chestiuni, nu poate deschidea calea de atac a revizuirii.

Aceasta întrucât, astfel cum s-a arătat mai sus, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire pe temeiul în discuţie, este necesar ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat, ceea ce nu se poate reţine în cauză.

Prin urmare, nu se mai poate repune în discuţie pe calea prezentei revizuiri maniera de soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat, întrucât nu poate fi ignorată nici consecinţa insecurităţii raporturilor juridice.

Dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenţie trebuie interpretat în lumina preambulului acesteia, care enunţă preeminenţa dreptului ca element de patrimoniu comun statelor contractante.

Unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).

În mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; revizuirea nu poate avea semnificaţia unui "apel deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.

Pentru raţiunile înfăţişate, în temeiul art. 509 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuenta SNTFC CFR CĂLĂTORI S.A. BUCUREŞTI - SUCURSALA REGIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI IAŞI împotriva deciziei nr. 678 din 21 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta SNTFC CFR CĂLĂTORI S.A. BUCUREŞTI - SUCURSALA REGIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI IAŞI împotriva deciziei nr. 678 din 21 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2021.