Suspension of proceedings for heir identification despite survival of statutory spouse-heir in consumer credit litigation

Şedinţa publică din data de 24 martie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud la data de 7 noiembrie 2016, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. şi C. S.A. - SUCURSALA AIUD solicitând instanţei ca, pe baza probelor ce vor fi administrate în cauză, să se dispună:

I. Constatarea caracterului abuziv şi a nulităţii absolute parţiale a contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. x din 20 iunie 2007 încheiat între părţi în ceea ce priveşte următoarele clauze:

- pct. 5 teza I din contractul de credit în care se arată că dobânda este "variabilă ulterior";

- pct. 5, teza finală din contractul de credit, în care se arată că "după această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile C.. la care se adaugă 1,5 pp;

- pct. 2.10.a din Condiţiile Generale de Creditare - Anexă la contractul de credit bancar nr. x din 20 iunie 2007, referitoare la dreptul băncii de a modifica unilateral dobânda;

- pct. 2.11 din Condiţiile Generale de Creditare - Anexă la contractul de credit, referitoare la comunicarea noului procent de dobândă şi la acceptarea acestuia de către împrumutat;

- pct. 3.7 din Condiţiile generale de creditare - Anexă la contractul de credit, conform căruia banca poate modifica nivelul comisioanelor în funcţie de evoluţia pieţei financiar-bancare;

II. Desfiinţarea şi înlăturarea din contractul de credit a clauzelor contractuale menţionate la pct. I;

III. Să se constate abuzivă şi nedatorată orice sumă percepută de pârâte cu titlu de dobândă, începând cu data încheierii contractului de credit până la soluţionarea definitivă a cauzei şi care excede procentului de 7,4% pe an;

IV. Să fie obligate pârâtele la restituirea sumelor percepute în mod nelegal şi abuziv cu titlu de dobândă, prin aplicarea unei dobânzi care excede procentului de 7,4% pe an, începând cu data încheierii contractului de credit, până la rămânerea definitivă a hotărârii care se va pronunţa în prezenta cauză;

V. Să fie obligate pârâtele să achite dobânda legală aferentă sumelor solicitate cu titlu de dobândă percepută în mod abuziv şi nelegal peste procentul de 7,4 %/an, calculată începând cu plăţii până la data restituirii efective şi integrale a acestor sume;

VI. Să fie obligate pârâtele ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinţei care se va pronunţa, să le pună la dispoziţie contractul de credit bancar modificat conform sentinţei şi un nou grafic de rambursare a creditului;

VII. Să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 451 şi următoarele din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 604/2017 din data de 26 mai 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Aiud a admis, în parte, cererea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. şi C. S.A. - SUCURSALA AIUD.

A constatat caracterul abuziv al următoarelor clauze: clauza prevăzută de art. 5 teza a II a din contractul de credit bancar nr. x din 20 iunie 2007, referitor la stabilirea cuantumului dobânzii anuale şi punctul 2.10.a din Condiţiile Generale de Creditare-Anexă la contractul de credit de mai sus, privitor la modificarea dobânzii variabile, urmând ca dobânda să fie recalculată prin raportare la procentul de 7,4 % pe an potrivit tezei I a art. 5 din contractul de credit, clauza 2.11 din Condiţiile Generale de Creditare-Anexă la contractul de credit de mai sus, privitor la comunicarea noului procent de dobândă şi la acceptarea acestuia de către împrumutat, precum şi clauza 3.7 din Condiţiile Generale de Creditare-Anexă la contractul de credit, potrivit căruia banca poate modifica nivelul comisioanelor în functie de evoluţia pietei financiar bancare.

A dispus eliminarea din contractul de credit nr. x din 20 iunie 2007 a clauzelor abuzive arătate în aliniatul precedent.

A obligat pârâtele, în solidar, să restituie reclamanţilor sumele încasate de la aceştia cu titlu de dobândă, începând cu data de 20 iunie 2007 şi până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, doar în ceea ce priveşte sumele care depăşesc cuantumul dobânzii de 7,4 % pe an, avută de părţi în vedere la data încheierii contractului.

A obligat pârâtele, în solidar, să plătească reclamanţilor dobânda legală aferentă acestor sume, începând cu data încasării lor şi până la data restituirii efective către reclamanţi.

A obligat pârâtele ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să pună la dispoziţie reclamanţilor un nou grafic de rambursare a creditului, care să cuprindă cele dispuse prin sentinţă.

A respins, în rest, pretenţiile.

A admis cererea şi a obligat pârâtele, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 de RON, reprezentând onorariu avocaţial.

A respins cererea de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinţei anterior menţionate a declarat apel pârâta C. S.A., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă.

Prin decizia civilă nr. 1314/A/2017 pronunţată la data de 26 octombrie 2017, Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă a respins apelul declarat de pârâta C. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 604/2017 pronunţată de Judecătoria Aiud, în contradictoriu cu reclamanţii A. şi B..

A obligat pârâta C. S.A. să plătească reclamantului A. suma de 1.000 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 1314/A/2017 pronunţată la data de 26 octombrie 2017 a formulat recurs C. S.A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă sub numărul de dosar x/2016

Prin încheierea pronunţată la data de 3 septembrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a suspendat de drept cauza, în baza art. 412 alin. (1) punctul 1 C. proc. civ., constatând că a existat o perioadă suficientă de timp în care recurenta putea să facă demersuri pentru obţinerea certificatului de moştenitor pentru intimata-reclamantă B., decedată.

Ulterior, prin încheierea pronunţată la data de 14 ianuarie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, constatând că în cauză nu s-a făcut dovada succesorilor pentru introducerea în cauză a acestora, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurenta-pârâtă la data de 24 octombrie 2019 şi a menţinut suspendarea dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 3 septembrie 2019, în baza dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

La data de 3 februarie 2020, recurenta-pârâtă C. S.A. a declarat recurs împotriva încheierii din 3 septembrie 2019 şi a încheierii din 14 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II -a civilă în dosarul nr. x/2016.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11 februarie 2020 sub numărul de dosar x/2016

Recurenta-pârâtă a solicitat casarea încheierilor recurate, ca fiind nelegale şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Alba Iulia, pentru continuarea judecăţii.

A precizat că, la primul termen de judecată după înregistrarea dosarului pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, fiind informată de decesul reclamantei B., instanţa a acordat termen la data de 7 mai 2019, în vederea exprimării unui punct de vedere cu privire la introducerea în cauză a moştenitorilor defunctei, recurenta arătând că doreşte introducerea în cauză a moştenitorilor acesteia. Astfel, instanţa a pus în vedere recurentei să indice moştenitorii defunctei B., până la următorul termen de judecată, din 3 septembrie 2019.

Recurena-pârâtă a menţionat că, deşi a efectuat demersuri în vederea aflării moştenitorilor defunctei, nu a intrat în posesia informaţiilor, deoarece nu deţinea certificatul de deces al acesteia, sens în care s-a adresat Curţii de Apel pentru a i se comunica acest certificat.

Întrucât nu a primit niciun răspuns de la Curtea de Apel şi nu a primit certificatul de deces al intimatei B., recurenta a susţinut că nu a putut accesa Registrul Naţional Notarial de Evidenţă a Opţiunilor Succesorale şi, în consecinţă, nu a putut indica moştenitorii defunctei.

La termenul din 3 septembrie 2019, recurenta a formulat precizări, prin care a arătat că singurul succesibil cunoscut al defunctei B. este A. (celălalt intimat-reclamant) şi că, deşi a efectuat demersuri în vederea consultării Registrului Naţional Notarial de Evidenţă a Opţiunilor Succesorale (RNNEOS), nu a putut intra în posesia unor informaţii oficiale cu privire la moştenitorii defunctei, întrucât nu deţinea certificatul de deces al acesteia.

În consecinţă, a solicitat Curţii de Apel Alba Iulia, în principal, să pună în vedere intimatului-reclamant, care are calitatea de succesibil/moştenitor al defunctei, să furnizeze informaţii cu privire la dezbaterea succesiunii (dacă s-a dezbătut sau nu şi cine sunt moştenitorii) şi să depună la dosarul cauzei certificatul de deces şi încheierea notarială de dezbatere a succesiunii.

În subsidiar, a solicitat instanţei: (i) acordarea unui nou termen de judecată pentru a putea în posesia certificatului de deces şi, ulterior, a consulta RNNEOS sau (ii) introducerea în cauză, ca moştenitor al defunctei, pe A..

Recurenta-pârâtă a precizat că, ulterior suspendării cauzei, prin încheierea pronunţată la termenul din 3 septembrie 2019, a efectuat mai multe cereri către Centrul Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale şi, în final, a putut consulta Registrul Naţional de Evidenţă a Actelor de Deces, din care reiese faptul că defuncta a decedat la 4 octombrie 2018.

Astfel, a putut solicita verificarea Registrului Naţional Notarial de Evidenţă a Opţiunilor Succesorale, iar din documentul comunicat de Centrul Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale a reieşit că nu au fost înregistrate declaraţii de opţiune succesorală.

În acest context, în lipsa altor moştenitori ai defunctei, în luna octombrie 2019, a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol şi a precizat că renunţă la cererea de introducere în cauză a moştenitorilor defunctei B., urmând a se judeca doar în contradictoriu cu A..

Cu toate acestea, prin încheierea din 14 ianuarie 2020, Curtea de Apel a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, apreciind că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a indica moştenitorii.

A invocat motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut că nu poate indica moştenitorii defunctei B., întrucât succesiunea nu s-a dezbătut, instanţa de recurs impunând recurentei o obligaţie imposibilă, cu încălcarea regulii ad impossibillium, nulla obligatio.

A considerat că, procedând astfel, Curtea de Apel Alba-Iulia a încălcat principiul fundamental al dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 C. proc. civ., deoarece, în cauză, în raport cu renunţarea recurentei la introducerea moştenitorilor în cauză, se impunea continuarea procesului.

Totodată, a considerat că a fost încălcat principiul fundamental al legalităţii, din moment ce art. 7 alin. (1) din C. proc. civ. statuează că:

"Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii".

A susţinut că i s-a adus o vătămare pe această cale, întrucât i-a fost negat dreptul de a deduce judecăţii instanţelor competente o cerere, această vătămare neputând fi înlăturată decât prin casarea încheierilor recurate şi continuarea judecăţii de către instanţa competentă.

A menţionat că singurul succesibil cunoscut este celălalt intimat-reclamant, soţul defunctei, în sarcina căruia Curtea de Apel Alba-Iulia nu a stabilit nicio obligaţie, nici măcar cea de depunere a unui certificat de deces.

A subliniat că intimatul-reclamant A. nu are nici un interes în soluţionarea recursului, în condiţiile în care deja a pus în executare decizia recurată, în cadrul dosarelor nr. x/2018 - încuviinţare executare şi 1694/175/2018 - contestaţie la executare, ultimul menţionat fiind suspendat, în raport cu aceeaşi împrejurare a decesului intimatei.

În acest context, a considerat că nu subzistă cazul de suspendare prevăzut de art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere reaua-credinţă a intimatului-reclamant A..

A făcut referire la decizia civilă nr. 5105/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, care precizează că, în situaţia în care moştenitorii părţii decedate figurează deja în proces, în nume propriu, nu se mai impune suspendarea judecăţii, potrivit art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport reţinându-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 7 octombrie 2020 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 3 februarie 2021, constatându-se că recursul este admisibil în principiu şi că sunt întrunite dispoziţiile art. 493 alin. (7) Cod procedură civilă, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la data de 17 februarie 2021, cu citarea părţilor.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:

Motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi invocat de recurenta-pârâtă se referă la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, iar în cauză se apreciază ca fiind fondate criticile recurentei subsumate acestui motiv de casare.

Potrivit art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., judecarea cauzelor se suspendă de drept prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora.

Prin urmare, textul legal menţionat impune suspendarea judecăţii procesului, urmare a decesului uneia dintre părţi, pentru introducerea în cauză a moştenitorilor acesteia, străini de proces, astfel încât să se evite pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti în contradictoriu cu persoana care, prin deces, a pierdut capacitatea procesuală de folosinţă.

Dacă în cazul Noului C. civ. este utilizată frecvent noţiunea de succesibil, astfel cum a fost definită la art. 1100 alin. (2) Noul C. civ., desigur pentru a o diferenţia de aceea de moştenitor, care este un succesibil care a acceptat moştenirea expres sau tacit, conform art. 1108 alin. (2) Noul C. civ., C. proc. civ. nu conţine aceeaşi rigoare terminologică, făcând trimiteri generale la moştenitori, indiferent dacă se referă la succesibili sau cei care au acceptat moştenirea (cu excepţia notabilă a art. 687 alin. (3) şi art. 689).

În speţă, la termenul din 3 septembrie 2019, când s-a dispus măsura suspendării judecării cauzei, recurenta a formulat precizări, prin care a arătat că singurul succesibil cunoscut al defunctei B. este A. (celălalt intimat-reclamant) şi că, deşi a efectuat demersuri în vederea consultării Registrului Naţional Notarial de Evidenţă a Opţiunilor Succesorale, nu a putut intra în posesia unor informaţii oficiale cu privire la moştenitorii defunctei, întrucât nu deţinea certificatul de deces al acesteia.

De asemenea, se constată că, urmarea a demersurilor întreprinse de recurentă, din adresa emisă la 18.10.2019 de către Registrul Naţional Notarial de Evidenţă a Opţiunilor Succesorale a rezultat că reclamanta B. a decedat la 4.10.2018, iar din verificările efectuate în evidenţele registrului nu s-au găsit înregistrate declaraţii de opţiune succesorală după defuncta menţionată.

Prin urmare, singurul succesibil cunoscut al defunctei B., era parte în procesul pendinte, iar la mai mult de un an de la decesul reclamantei nu existau înregistrate declaraţii de opţiune succesorală după această defunctă, situaţie faţă de care instanţa trebuia să dispună continuarea judecăţii cu acesta.

Mai mult decât atât, instanţa de apel trebuia să aibă în vedere prevederile art. 1125 şi următoarele din C. civ., privitoare la sezină şi moştenitorii sezinari, soţul supravieţuitor al defunctei B. având această calitate. Începând cu data deschiderea moştenirii şi până la clarificarea problemelor legate de stabilirea succesibililor care vin efectiv la moştenire, moştenitorii sezinari au funcţia de reprezentare în justiţie în mod activ şi pasiv a intereselor succesiunii. Ca efect al sezinei, de la data deschiderii succesiunii, moştenitorii desemnaţi ca atare de lege se substituie defunctului, fiind în drept să introducă orice acţiune petitorie sau posesorie aparţinând acestuia, iar pe de altă parte, să fie pârâţi în acţiunile introduse de terţi contra succesiunii.

Prin urmare, este posibilă introducerea în judecată a moştenitorilor sezinari ai uneia dintre părţi în ipoteza decesului acesteia pe parcursul procesului, chiar în lipsa emiterii certificatului de moştenitor, de calitate de moştenitor ori a dovedirii acceptării moştenirii în orice mod, excepţie făcând succesorul sezinar care a renunţat la moştenire.

În acest context juridic şi factual, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în speţă nu se justifica luarea măsurii suspendării în cursul judecăţii, dispusă prin încheierea din 3 septembrie 2019, şi nici cea a menţinerii suspendării, dispusă prin încheierea din 14 ianuarie 2021, urmând a admite recursul declarat de pârâta pârâtă C. S.A. împotriva celor două încheieri, care vor fi casate, cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii aceleiaşi curţi de apel, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva încheierilor din 3 septembrie 2019 şi 14 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

Casează încheierile atacate şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii, aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2021.