Peremption of appeal due to failure to file reinstatement motion during suspension for unpaid stamp duty

Şedinţa publică din data de 17 martie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 03 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., au solicitat să se constate caracterul abuziv şi să se anuleze dispoziţiile art. 2.4.1, art. 3.2, art. 3.3.1, art. 3.3.3, art. 3.3.4, art. 3.3.5, art. 3.1.2, din contractul de credit nr. x/10.06.2008 şi dispoziţiile din actele adiţionale la contract, corespunzătoare clauzelor contractuale contestate; au solicitat să se dispună restituirea comisionului de administrare plătit, a comisionului de modificare şi a comisionului de acordare credit; de asemenea, au cerut şi denominarea în moneda naţională a plăţilor; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 5753 din 14 iulie 2017, Judecătoria Galaţi, secţia Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanţi; a constatat caracterul abuziv şi a anulat următoarele clauzele prevăzute în contractul de credit nr. x/10.06.2008: art. 2.4.1 din condiţiile speciale ale contractului, art. 2.4.1 din actul adiţional nr. x/26.02.2010, ambele raportate la art. 3.1.2 din condiţiile generale ale contractului, art. 1.2.2 din actul adiţional nr. x/27.06.2012, art. 1.1.2 din actul adiţional nr. x/30.12.2013, art. 1.2.2 din actul adiţional nr. x/30.10.2014, privind posibilitatea modificării unilaterale a dobânzii; art. 2.5 din condiţiile speciale ale contractului, raportat la art. 3.2 din condiţiile generale ale contractului, art. 2.5 din actul adiţional nr. x/26.02.2010, art. 1.2.5 din actul adiţional nr. x/27.06.2012, art. 1.2.4 din actul adiţional nr. x/30.12.2013, art. 1.2.4 din actul adiţional nr. x/30.10.2014, privind dobânda penalizatoare; art. 2.6.2 din condiţiile speciale ale contractului, raportat la art. 3.3.3 din condiţiile generale ale contractului, art. 2.6.2 din actul adiţional nr. x/26.02.2010, art. 1.3 din actul adiţional nr. x/27.06.2012, art. 1.3 din actul adiţional nr. x/30.12.2013, art. 1.3 din actul adiţional nr. x/30.10.2014, privind comisionul de administrare; art. 2.6.1 din condiţiile speciale ale contractului, raportat la art. 3.3.1 din condiţiile generale ale contractului, privind comisionul de acordare; art. 2.6.4 din condiţiile speciale ale contractului, raportat la art. 3.3.5 din condiţiile generale ale contractului, art. 2.6.4 din actul adiţional nr. x/26.02.2010, privind comisionul de rambursare anticipată; art. 2.6.3 din condiţiile speciale ale contractului, raportat la art. 3.3.4 din condiţiile generale ale contractului, art. 2.6.3 din actul adiţional nr. x/26.02.2010, privind comisionul de modificare a contractului; a obligat pârâta să restituie reclamanţilor suma plătită cu titlu de comision de administrare a creditului în cuantum de 1.023,34 euro şi 2.802,24 RON şi comision de acordare în cuantum de 1.080 RON, sumele fiind calculate la cursul în vigoare la data plăţii; a respins restul pretenţiilor reclamanţilor, ca neîntemeiate; a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 105 din 21 februarie 2018, Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă C. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 5753 din 14 iulie 2017, pronunţate de Judecătoria Galaţi; a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a respins capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al comisionului de administrare prevăzut de art. 2.6.2 din condiţiile speciale ale contractului, raportat la art. 3.3.3 din condiţiile generale şi capătul de cerere privind restituirea comisionului de administrare; a păstrat celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Prin decizia civilă nr. 378/R din 4 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a fost constatat perimat recursul declarat de pârâta D. S.A., succesoarea în drepturi a C. S.A., împotriva deciziei civile nr. 105 din 21 februarie 2018, pronunţate de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei sentinţe, D. S.A., succesoarea în drepturi a C. S.A., a declarat recurs.

În susţinerea recursului declarat, recurenta-pârâtă arată că, prin încheierea din 17.10.2018, instanţa a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei pentru neîndeplinirea de către C. S.A. a obligaţiei de a depune precizări cu privire la cuantumul pretenţiilor, în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru.

Recurenta-pârâtă arată că, la data de 16.11.2018, prin adresa nr. x/06.11.2018, C. S.A. a îndeplinit obligaţiile stabilite de instanţa şi a achitat şi depus la dosarul cauzei, taxa de timbru de 1.445,23 RON, conform O.P. nr. x din 12.11.2018.

Potrivit recurentei-pârâte, deşi instanţa a menţinut măsura suspendării, urmează a se observa că adresa prin s-au cuantificat pretenţiile şi taxa de timbru aferentă au efectul întreruperii cursului perimării.

Recurenta-pârâtă arată că perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes şi, în speţă, s-a făcut dovada cauzei de întrerupere sau suspendare a cursului perimării, în acest pronunţându-se şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 474/26.02.2016.

În opinia recurentei-pârâte, conduita C. S.A. nu a fost una culpabilă, ce echivalează cu lipsa de stăruinţă în judecarea pricinii, îndeplinirea obligaţiilor ce-i reveneau echivalând cu o cerere de repunere pe rol.

Astfel, recurenta-pârâtă arată că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., existând o cauză de suspendare sau de întrerupere a cursului perimării prevăzută de art. 417- 418 C. proc. civ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul şi a fixat termen la data de 17 martie 2021, cu citarea părţilor.

Analizând recursul declarat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

În prealabil, faţă de împrejurarea că recurenta a indicat motivele de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că argumentele acesteia, prin care se invocă încălcarea normelor de procedură referitoare la perimare, se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recursul urmând a fi analizat din perspectiva acestui motiv de casare.

Perimarea reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului în intervalul de timp prevăzut de 6 luni.

Cerinţele prevăzute de lege pentru a interveni sancţiunea perimării decurg din conţinutul art. 416 C. proc. civ., fiind necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, ce nu a acţionat în scopul reluării judecării, deşi avea posibilitatea să o facă.

În cauză, suspendarea judecării recursului a fost determinată de neîndeplinirea de către recurentă a obligaţiilor impuse de instanţă cu privire la indicarea pretenţiilor contestate în apel, în vederea calculării taxei judiciare de timbru. Astfel, ca urmare a conduitei recurentei, desfăşurarea normală a procesului a fost împiedicată, fiind luată măsura suspendării judecării prin încheierea din 17 octombrie 2018, în baza art. 242 C. proc. civ.

Cu privire la cursul perimării, dispoziţiile art. 417 C. proc. civ. prevăd întreruperea acestuia prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Recurenta susţine că a îndeplinit obligaţiile stabilite de instanţa şi a achitat şi depus la dosarul cauzei, taxa judiciară de timbru, termenul de perimare fiind astfel întrerupt.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recurenta C. S.A., a înaintat la data de 16.11.2018 Tribunalului Galaţi, prin intermediul poştei, adresa nr. x/06.11.2018, anexând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.445,23 RON, conform O.P. nr. x din 12.11.2018. Aceste înscrisuri au fost înaintate de Tribunalul Galaţi, Curţii de Apel Galaţi, în vederea ataşării la dosarul cauzei. Depunerea la dosar a acestor înscrisuri nu poate echivala cu o cerere de repunere a cauzei pe rol.

Astfel că, în condiţiile în care, de la data ultimului act de procedură, respectiv 17 octombrie 2018, când judecata a fost suspendată şi până la data de 4 septembrie 2019, când cauza a fost repusă pe rol din oficiu, de către instanţă, dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din motive imputabile recurentei care nu a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, în mod corect curtea de apel a constatat că a intervenit perimarea.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recurenta nu a făcut dovada intervenirii unei cauze de suspendare a cursului perimării, în raport de prevederile art. 418 C. proc. civ.

Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 378/R din 4 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 378/R din 4 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 martie 2021.