Inadmissibility of recourse against order rejecting correction of material error in final insurance judgment

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:S

Prin decizia nr. 92 din 21 mai 2020 Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a respins apelul reclamantei A., ca nefondat.

A admis apelul pârâtei B. S.A. Bucureşti, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 30.000 Euro, în echivalent în RON calculat la cursul Euro/leu BNR de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti (în loc de 85.000 Euro) şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei care nu contravin deciziei.

Decizia a fost pronunţată cu drept de recurs.

Prin cererea formulată, petenta A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul deciziei nr. 92 din 21 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II a civilă, în sensul înlăturării menţiunii "Cu drept de recurs", în considerarea dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

În motivare a arătat că, pentru procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019, conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în apel, care privesc cereri în materie de asigurare.

Acţiunea de faţă are ca obiect despăgubiri - daune morale - având ca temei legal Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie.

Consideră că, din eroare, instanţa de apel nu a avut în vedere aceste aspecte - data la care a fost introdusă acţiunea de judecată - şi a menţionat în dispozitivul deciziei pronunţate în apel că este cu "drept de recurs".

Analizând cererea de îndreptare a erorii materiale formulată în cauză, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a Civilă prin încheierea nr. 7 din 18 iunie 2020 a respins cererea formulată de petenta A., privind îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul deciziei nr. 92 din 21 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II a civilă, în sensul înlăturării menţiunii "Cu drept de recurs".

La 05.08.2020, recurenta A. a formulat recurs împotriva încheierii nr. 7 din 18 iunie 2020 pronunţată de Curte de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în dosar nr. x/2019.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că în mod greşit a fost respinsă cererea de îndreptare erori materiale, instanţa apreciind că nu sunt incidente dispoziţiile legale referitoare la îndreptarea erorii materiale

Acţiunea de faţă are ca obiect despăgubiri având ca temei Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, acţiunea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la 31 mai 2019.

Din eroare, instanţa de apel nu a avut în vedere aceste aspecte şi a menţionat dispozitivul deciziei pronunţate în apel ca fiind cu recurs.

Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, desfiinţarea în totalitate a încheierii de şedinţă din 18 iunie 2020 şi îndreptarea erorii materiale.

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 281 C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Potrivit art. 2813 C. proc. civ., încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi 2811, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea.

Înalta Curte constată că recursul de faţă vizează încheierea pronunţată de Curtea de Apel Suceava, ca instanţă de apel, prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale, constând în menţionarea greşită a căii de atac.

Se mai reţine că potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecăţii - 31 mai 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele izvorând din asigurări.

Aceste aspecte au fost reţinute de către Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 147 din 09 iulie 2020, prin care a fost completat din oficiu dispozitivul deciziei nr. 92 din 21 mai 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II a civilă, în sensul înlăturării menţiunii "drept de recurs" şi menţionarea menţiunii "definitivă".

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, încheierea privind îndreptarea erorilor materiale atacată cu recurs este una definitivă ca şi hotărârea în legătură cu care s-a solicitat îndreptarea, în accepţiunea art. 2813 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Înalta Curte reţine, de asemenea, că, potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii nr. 7 din 18 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii B. S.A. BUCUREŞTI şi C..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2021.