Peremption of tax claim barred by timely procedural acts to identify heirs

Şedinţa publică din data de 10 martie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 octombrie 2018, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei obligarea acestuia la plata sumei de 740.165 RON, în temeiul at. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa nr. 942 din 17 decembrie 2018, Tribunalul Specializat Argeş a respins cererea formulată de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva acestei sentinţe, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a declarat apel.

Prin decizia nr. 28/A-COM din 7 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, s-a constatat perimat apelul de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş.

La 20 ianuarie 2020, împotriva deciziei nr. 28/A-COM din 7 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, Direcţia Generală Regională a Finaţelor publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a declarat recurs, care a fost înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recurenta-reclamantă a invocat în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În argumentarea cererii de recurs, arată, în esenţă, că intimatul-pârât A. a decedat la 13.03.2019, după pronunţarea sentinţei atacate cu apel şi înainte de stabilirea primului termen de judecată în apel.

Recurenta s-a aflat în imposibilitatea introducerii în cauză a moştenitorilor, dat fiind faptul că nu a fost deschisă procedura succesorală privind pe defunctul A., astfel cum a comunicat Camera Notarilor Publici Piteşti, motiv pentru care Curtea de Apel Piteşti a dispus prin încheierea de şedinţa din 11.06.2019, suspendarea cauzei.

La 6 decembrie 2019, înainte de împlinirea termenului de perimare, recurenta arată că a formulat cerere de repunere pe rol, cerere care întrerupe cursul perimării, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 C. proc. civ.

Astfel, apreciază recurenta, prin hotărârea pronunţată, instanţa a încălcat această dispoziţie legală şi nu a constatat că perimarea a fost întreruptă prin cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă la 6 decembrie 2019.

Totodată, mai arată recurenta, la 8 ianuarie 2020 a depus la dosar cerere de amânare prin care a solicitat acordarea unui termen de judecată în vederea introducerii în cauză a moştenitorilor defunctului A., întrucât, prin adresa nr. x/12.12.2019, Camera Notarilor Publici Piteşti a comunicat faptul că a fost eliberat certificatul nr. x/2019 în vederea deschiderii procedurii succesorale la B..

Instanţa de apel, consideră recurenta, a respins în mod nelegal cererea de amânare formulată şi dovedită, deşi nicio parte procesuală nu era prejudiciată prin amânarea cauzei.

Prin adresa nr. x/08.01.2020, B. a comunicat faptul ca dosarul succesoral nu a fost înregistrat, întrucât succesorii legali nu au depus actele necesare, prin urmare, nu a fost eliberat certificatul de moştenitor în cauză.

Astfel, împrejurarea că nu s-a putut formula cererea de introducere în cauză a moştenitorilor, nu este imputabilă reclamantei.

Totodată, apreciază că în cauză au fost încălcate şi prevederile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel constatând perimat apelul fără a fi întrunite cerinţele textului legal menţionat.

În opinia recurentei, erau incidente dispoziţiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ.:

"Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege".

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Piteşti.

Intimatele-pârâte nu au depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 23 septembrie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi, care au depus puncte de vedere asupra raportului întocmit.

Recurenta a formulat cerere de introducere în cauză a intimatei-pârâte C., în calitate de moştenitoare a defunctului A..

Prin încheierea din 20 ianuarie 2021, Înalta Curte a admis în principiu recursul, stabilind termen de judecată la 10 martie 2021, în vederea soluţionării recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerentele:

Din examinarea criticilor formulate de către recurentă, Înalta Curte apreciază, în aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., că deşi aceasta a indicat motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material -, criticile dezvoltate se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. potrivit căruia - prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, în speţă, susţinându-se greşita aplicare a normelor procedurale ce reglementează sancţiunea perimării.

Astfel, motivele de recurs vizează încălcarea prevederilor art. 417 C. proc. civ. referitoare la întreruperea cursului perimării, raportat la conduita procesuală a părţii, critici subsumabile pct. 5 al art. 488 din cod.

Înalta Curte constată că legea nu circumstanţiază natura actului de procedură îndeplinit de partea care justifică un interes; pe de altă parte, singura condiţie care reiese din textul evocat priveşte însuşirea acelui act de procedură de a atesta ieşirea părţii dintr-o pasivitate culpabilă şi că aceasta intenţionează continuarea judecăţii sau reluarea procedurii judiciare.

Recurenta a susţinut că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la cererea de repunere pe rol formulată la 6 decembrie 2019 şi în mod eronat a respins cererea de amânare a judecării cauzei, formulată la 8 ianuarie 2020, pentru introducerea în cauză a moştenitorilor defunctului A., având în vedere adresele emise de Camera Notarilor Publici şi B..

Se constată ca fiind fondate criticile recurentei, în raport cu dispoziţiile legale care reglementează instituţia perimării, ca sancţionând o anumită atitudine a părţii în legătură cu desfăşurarea procedurii în faţa instanţei de judecată.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii timp de 6 luni".

Alin. (3) al articolului stipulează în sensul că "Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

În cauză, se observă că instanţa de apel a dispus suspendarea judecăţii la data de 11 iunie 2019, conform art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că intimatul A. a decedat, iar apelanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti -Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş nu a solicitat introducerea în cauză a moştenitorilor acestuia.

La 6 decembrie 2019, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti -Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat, criticile recurentei sub acest aspect fiind întemeiate.

De asemenea, prin decizia recurată în mod greşit s-a reţinut că cererea de repunere pe rol a cauzei formulată la 8 ianuarie 2020 nu întruneşte cerinţele prevăzute de art. 415 alin. (2) C. proc. civ. şi s-a respins cererea de amânare formulată de reclamantă pentru introducerea în cauză a moştenitorilor defunctului pârât A..

Astfel, instanţa de apel a constatat că termenul de perimare de 6 luni a început să curgă la data de 11 iunie 2019, data suspendării judecăţii şi că de la momentul suspendării nu au mai fost îndeplinite acte de procedură în vederea judecării recursului de către partea care justifică un interes, aşa încât reiterarea cererii de repunere pe rol formulată de apelanta - reclamantă la 8 ianuarie 2020 nu ar fi produs niciun efect cu privire la sancţiunea perimării care ar fi intervenită de drept.

Însă prin prisma dispoziţiilor legale care reglementează perimarea, aceasta se înfăţişează nu numai ca o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar şi ca o prezumţie tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.

Totodată, textele de lege menţionate prevăd expres că pentru a opera sancţiunea perimării este necesară îndeplinirea unor cerinţe, printre care şi aceea ca dosarul să fi rămas în nelucrare din motive imputabile părţii.

Dacă partea a fost în imposibilitate de a acţiona, această împrejurare este incompatibilă cu noţiunea de "motive imputabile" folosită de dispoziţia legală.

Or, în cauză, se constată că nu este întrunită cerinţa prevăzută de lege privind rămânerea dosarului în nelucrare din motive imputabile părţii, dată fiind stăruinţa acesteia de a continua judecata desprinsă din actele procedurale îndeplinite.

Aşa cum s-a reţinut în decizia recurată, reclamanta a solicitat acordarea unui termen de judecată în vederea introducerii în cauză a moştenitorilor defunctului A., învederând instanţei faptul că prin adresa nr. x/12.12.2019, Camera Notarilor Publici a comunicat faptul că a fost eliberat certificatul nr. x/2019 în vederea deschiderii procedurii succesorale la B., societate care a comunicat, prin adresa nr. x/08.01.2020, că dosarul succesoral nu a fost înregistrat, întrucât succesorii legali nu au depus actele necesare.

Astfel, din actele dosarului reiese că reclamanta a întreprins demersuri şi a formulat cereri din care rezultă neîndoielnic dorinţa sa de a se judeca şi nicidecum desistarea sa de procedura judiciară în curs.

În acest context, se constată că recurenta, învederând instanţei că s-a emis certificatul în vederea deschiderii procedurii succesorale, a cerut repunerea pe rol a cauzei şi acordarea unui termen de judecată în vederea introducerii în cauză a moştenitorilor defunctului A..

Astfel, se constată că pentru termenul stabilit de curtea de apel la 14 ianuarie 2020, apelanta - reclamantă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti -Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a întreprins demersuri, atât pentru repunerea cauzei sale pe rol, cât şi pentru justificarea demersului său procesual, din toate acestea reieşind dorinţa sa de se judeca, conform motivelor care i-au justificat acţiunea.

Prin urmare, este eronată reţinerea instanţei de apel referitoare la intervenirea sancţiunii perimării, în condiţiile în care nu este îndeplinită cerinţa lăsării în nelucrare a dosarului din motive imputabile părţii, în cauză neputând opera prezumţia tacită de desistare, având în vedere toate demersurile părţii din care rezultă cu evidenţă dorinţa continuării judecăţii.

Ca atare, în speţă nu era îndeplinită cerinţa premisă a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. - aceea a rămânerii cauzei în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni - pentru ca instanţa de apel să poată constata intervenită perimarea prevăzută de dispoziţiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ., decizia recurată fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor procedurale în materie, prevăzute de textele legale evocate.

Aceasta întrucât, depăşind momentul la care putea fi făcută această constatare - prin îndeplinirea de acte de procedură de către parte - instanţa de apel nu mai putea trage concluzia asupra unei desistări de la judecată a părţii şi nici pe cea a intervenirii sancţiunii perimării, câtă vreme conduita părţii a fost, în mod evident, una contrară desistării, corespunzând voinţei exprimate, a continuării judecăţii.

În consecinţă, văzând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se va admite recursul reclamantei, se va casa decizia şi se va trimite cauza, spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE PLOIEŞTI - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE PITEŞTI împotriva deciziei nr. 28/A-COM din 14 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2021.