Appeal over group I work benefits held inadmissible; revision ruling stands final.

Şedinţa publică din data de 10 martie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09.07.2017, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii A., A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A. şi S.C. D. S.R.L. obligarea acestora din urmă la acordarea grupei I de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, H.G. nr. 456/1990, Ordinului nr. 969/1990, Ordinului nr. 125/1990, Legii nr. 263/2010, H.G. nr. 257/2011.

Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a pronunţat sentinţa civilă nr. 4965/20.09.2019, prin care a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti invocată din oficiu şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "obligaţie de a face" privind pe reclamanţii A., B. şi A. şi pe pârâţii S.C. C. S.A., prin lichidator judiciar E. şi S.C. D. S.R.L., în favoarea Tribunalului Prahova.

Prin sentinţa civilă nr. 3252 din 18 decembrie 2019, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 2817/01.10.2018 a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu, şi a respins cererea, pentru autoritate de lucru judecat.

Împotriva sentinţei anterior menţionate au declarat apel reclamanţii A., A. şi B., solicitând admiterea acestei căi de atac şi rejudecarea cauzei.

Prin decizia civilă nr. 969 din 6 iulie 2020, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii A., B. şi A., împotriva sentinţei civile nr. 3252/18.12.2019 a Tribunalului Prahova, secţia I civilă, în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A., prin lichidator judiciar E., şi S.C. D. S.R.L..

Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire, A. în nume propriu şi în calitate de reprezentant al revizuienţilor B. şi A..

Prin decizia nr. 1430 din 29 septembrie 2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia nulităţii invocată din oficiu; în temeiul art. 511 alin. (4) C. proc. civ. a constatat nulitatea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 969 din 6 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, formulată de revizuenta A. în nume propriu şi în calitate de reprezentant al revizuienţilor B. şi A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A. prin lichidator judiciar E. şi S.C. D. S.R.L., pentru nemotivarea în termenul legal.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A. în nume propriu şi în calitate de reprezentant al recurenţilor B. şi A..

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Este de remarcat că acţiunea în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire s-a cerut vizează un conflict de muncă privind obligarea pârâtelor S.C. C. S.A. şi S.C. D. S.R.L. la acordarea grupei I de muncă reclamantelor, conform Ordinului nr. 50/1990, H.G. nr. 456/1990, Ordinului nr. 969/1990, Ordinului nr. 125/1990, Legii nr. 263/2010, H.G. nr. 257/2011.

Faţă de natura pretenţiilor deduse judecăţii, Înalta Curte reţine că acestea izvorăsc dintr-un conflict de muncă.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. (în forma în vigoare la data introducerii acţiunii), hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă şi asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Prin urmare, decizia civilă nr. 969 din 6 iulie 2020. pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, care a făcut obiectul cererii de revizuire, este definitivă.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."

Cum hotărârea revizuită este definitivă rezultă că şi hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire, întemeiată formal pe prevederile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., este definitivă.

Normele procedurale privind sesizarea organelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României. Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia nr. 1430 din 29 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., A. prin reprezentant A. şi B. prin reprezentant A. împotriva deciziei nr. 1430 din 29 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., A. prin reprezentant A. şi B. prin reprezentant A. împotriva deciziei nr. 1430 din 29 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2021.