Insolvency administrator personal liability: inadmissibility of extraordinary appeal where Insolvency Law restricts review to appeal only

Şedinţa publică din data de 10 martie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 7 noiembrie 2019 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ-Faliment, sub nr. x/2019/a1, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finantelor Publice Timiş a formulat cerere de antrenare a răspunderii personale a membrilor organelor de conducere a societăţii debitoare S.C. De La Banat S.R.L. pentru creanţele înscrise la masa credală şi nerecuperate în urma procedurii insolvenţei, respectiv a pârâtei A. în calitate de fost administrator social al debitoarei.

Prin sentinţa comercială nr. 345 din 11 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ-Faliment a admis acţiunea formulată de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finantelor Publice Timiş având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale personale a pârâtei A., în calitate de administrator social al debitoarei Societatea De La Banat S.R.L. Giroc, obligând pârâta la plata din averea personală a pasivului debitoarei în sumă de 302.491 RON, îndrituind creditorii să execute silit pârâta pentru creanţele înscrise în tabelul definitiv.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta A. a declarat apel, solicitând schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii sale patrimoniale.

Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 500/A din 27 octombrie 2020, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta A., împotriva sentinţei comerciale nr. 345/11.06.2020 pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu reclamanta intimată Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale; fără cheltuieli de judecată.

Recurenta-pârâtă A. a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr de dosar, la data de 9 decembrie 2020.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi reţinerea cauzei spre rejudecare, iar în rejudecare să dispună respingerea în totalitate a cererii de atragere a răspunderii personale a pârâtei A., fost administrator al societăţii Societatea De La Banat S.R.L., ca fiind nemotivată, nefondată şi nelegală; să constate că toate înscrisurile prevăzute de art. 67 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 au fost depuse la dosarul cauzei ataşat cererii de deschidere a procedurii insolvenţei şi au fost mai apoi puse la dispoziţia lichidatorului judiciar; în subsidiar, casarea în tot a hotărârii nr. 500 din 27 octombrie 2020 şi trimiterea spre rejudecare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Intimatele-reclamante nu au depus întâmpinare.

La data de 8 februarie 2021 s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică la data de 10 martie 2021, întrucât prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului litigiu vizează antrenarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere a societăţii debitoare S.C. De La Banat S.R.L. pentru creanţele înscrise la masa credală şi nerecuperate în urma procedurii insolvenţei, respectiv a pârâtei A. în calitate de fost administrator social al debitoarei, cerere care a fost admisă de instanţa de fond, soluţie menţinută şi în apel.

Dispoziţiile speciale ale legii privind procedura insolvenţei reglementează calea de atac împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul sindic.

Conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel", iar potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive."

Potrivit art. 342 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "dispoziţiile prezentei legi se completează în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură şi ale C. civ..".

Astfel, dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Aşa fiind, având în vedere că, atât prin Legea privind procedura insolvenţei s-a stabilit că singura cale de atac ce poate fi exercitată în cadrul procedurii insolvenţei este apelul, în temeiul principiului fundamental de interpretare juridică specialia generalibus derogant, calea de atac extraordinară a recursului este inadmisibilă, hotărârile pronunţate de instanţa de apel având caracter definitiv, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Se mai reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei civile nr. 500/A din 27 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2021.