Insolvency action for annulment of payments: Recusal decision appeal barred until final merits judgment under Civil Procedure Code Art. 53(1)

Şedinţa publică din data de 9 martie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă sub nr. x/2017, debitoarea A. S.R.L. prin administrator judiciar consorţiul format din B. - Filiala Bucureşti şi C.. a solicitat în contradictoriu cu D. şi E. şi F. S.A. să se constate nulitatea actelor juridice reprezentând plăţi efectuate de E. şi F. S.R.L. către D. S.A. în cuantum de 4.539.636 RON, în baza contractului nr. x/07.04.2014, astfel cum a fost modificat prin actele adiţionale, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară prin obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 4.539.636 RON.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 75 alin. (1), art. 84 alin. (1), art. 87 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2014.

Ambele pârâte au depus la dosar întâmpinări prin care au fost invocate mai multe excepţii şi s-a solicitat şi respingerea pe fond a cererii.

Pârâta D. S.A. a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară şi cu privire la obligaţia A. de-a achita sumele de bani achitate de către G. S.A. (plăţi a căror anulare se solicită) şi să se constate că a intervenit compensarea asupra acestora.

Reclamanta a depus întâmpinare la cererea reconvenţională, prin care a invocat excepţii şi a solicitat respingerea acesteia pe fond.

Pârâta D. S.A. a depus la dosar cerere completatoare a cererii reconvenţionale, prin care a solicitat să se dispună, ca urmare a anulării plăţilor efectuate de G. S.R.L. şi repunerii în situaţia anterioară, rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare a mărfurilor vândute de D. către A. (03/24.01.2014), ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de achitare a preţului şi obligarea A. S.R.L. la plata sumei de 4.539.636 RON reprezentând echivalentul contravalorii materialelor livrate; să se constate că a intervenit compensarea legală între suma de 4.539.636 RON reprezentând contravaloarea materialelor livrate de D. S.A. şi achiziţionate de A. S.R.L. şi suma de 4.539.636 RON reprezentând plăţile a căror anulare se solicită prin acţiune.

Reclamanta a depus întâmpinare la cererea completatoare a cererii reconvenţionale, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.

La data de 25.10.2019, pârâta D. S.A. a depus la dosar cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din art. 8 şi 9 din Legea nr. 85/2014 şi art. 53, 64, 483 C. proc. civ.

Prin încheierea din 25 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În motivare, tribunalul a reţinut, în esenţă, că nu există nicio legătură între aspectele puse în discuţie în cadrul prezentului dosar şi cele invocate de către parte; mai mult, s-a constatat că această excepţie a fost invocată deja în cadrul unui alt dosar.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta D., solicitând sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate şi suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Cauza a fost înregistrată la 30 octombrie 2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2019.

Prin cererea depusă în şedinţa publică din data de 5 decembrie 2019, recurenta D. a formulat cerere de recuzare a doi membri ai completului de judecată C9 Recurs, respectiv a doamnelor judecător H. şi I..

Prin încheierea de şedinţă din 6 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost anulată cererea de recuzare, ca netimbrată.

Împotriva încheierii de şedinţă din 6 decembrie 2019, a declarat recurs societatea recurentă D., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea încheierii atacate.

Subsumat motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8, recurenta invocă faptul că instanţa de apel a dat o interpretare greşită art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013.

Recurenta susţine că, potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, în cazul în care cererea de chemare în judecată nu este timbrată, reclamantului i se pune în vedere obligaţia de a timbra cererea şi posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Or, în cauză, susţine recurenta, cererea de recuzare depusă la 5.12.2019, în şedinţa completului 9, a fost anulată la 6.12.2019, fără să i se fi pus în vedere să timbreze.

Apreciază că obligaţia instanţei de a stabili cuantumul taxei judiciare de timbru şi de a cita partea cu menţiunea de a achita această taxa rezultă şi din prevederile art. 157 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare prevăzut de pct. 1 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta arată că cererea de recuzare a fost soluţionată de acelaşi complet din data de 5.12.2019, cu încălcarea dispoziţiilor art. 50 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta arată că instanţa nu a aplicat dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 9 şi 13 din C. proc. civ.

Recurenta apreciază că se impune admiterea cererii de recuzare, având în vedere dosarele aflate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, cauze care vizează contestaţiile formulate de D. S.A. împotriva plângerilor formulate de recurentă la Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a solicitat atragerea răspunderii disciplinare a celor două doamne judecător a căror recuzare o solicită.

Mai arată că motivele pentru care a formulat plângerile la C.S.M. cu privire la cele două doamne judecător au fost reprezentate de abaterile disciplinare săvârşite în cadrul dosarelor nr. x/2015, nr. y/2017 şi z/2014/a72, cauze în care D. S.A. a figurat în calitate de parte.

Dosarul nr. x/2019 are ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva încheierii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate invocată în cadrul dosarului nr. x/2017

Recurenta apreciază că, în condiţiile în care, prin acţiunile formulate în contencios, s-a solicitat atragerea răspunderii disciplinare a celor două doamne judecător pentru fapte săvârşite şi în cadrul dosarului nr. x/2017, acestor două doamne judecător le revenea obligaţia de a se abţine de la soluţionarea cauzei care face obiectul dosarului nr. x/2019

Recursul a fost comunicat intimaţilor la 9 aprilie 2020, respectiv, la 10 aprilie 2020.

La 12 mai 2020, intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii exercitării căii de atac a recursului, solicitând respingerea recursului ca prematur promovat/inadmisibil, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 28 mai 2020 care, la 12 iunie 2020 a depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepţiei invocate.

Prin rezoluţia completului, s-a dispus, în baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 10 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus comunicarea raportului către părţi, pentru ca acestea să depună punct de vedere, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din Cod.

Raportul a fost comunicat părţilor la 19 noiembrie 2020, respectiv, la 20 noiembrie 2020, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs.

Niciuna din părţi nu şi-a manifestat poziţia procesuală prin formularea unui punct de vedere faţă de raportul comunicat.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia prematurităţii recursului reţinută prin raport, urmează a respinge ca prematur recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect încheierea din 6 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2019 prin care a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de recurenta D. împotriva doamnelor judecător H. şi I., membre ale completului C9 recurs, căruia i-a fost repartizat spre soluţionare dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ.:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Textul legal anterior redat instituie condiţii speciale cu privire la momentul procesual în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării. Aceasta poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, iar atunci când hotărârea prin care s-a soluţionat pricina are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este aceea a recursului, în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri.

Având în vedere că litigiul în care a fost formulată cererea de recuzare avea ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii din 25 octombrie 2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2017, prin care a fost respinsă o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din art. 8 şi 9 din Legea nr. 85/2014 şi art. 53, 64, 483 C. proc. civ., hotărârea care urma a se pronunţa în cauză avea caracter definitiv.

Din verificările efectuate în cauză, se constată că, la momentul promovării recursului (23 decembrie 2019) declarat împotriva încheierii prin care s-a anulat ca netimbrată cererea de recuzare, cauza nu era soluţionată, având termen de judecată stabilit la 23 ianuarie 2020, astfel cum rezultă din verificările efectuate în sistemul ECRIS. Ulterior, dosarul nr. x/2019 a fost soluţionat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă la 30 iulie 2020, prin decizia civilă nr. 578 din 30 iulie 2020.

Aşa fiind, încheierea prin care s-a anulat ca netimbrată cererea de recuzare putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Totodată, este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În acest context procesual, în absenţa unei hotărâri prin care să se fi soluţionat cauza, respectiv a unei hotărâri definitive, astfel cum impun dispoziţiile legale în materie, prezenta cale de atac, deşi reglementată de lege, nu e deschisă părţilor pe durata judecării cauzei în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare anulată/respinsă, ci doar la finalul judecăţii, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive.

Drept urmare, cum în speţă, calea de atac a fost promovată anterior soluţionării recursului în cadrul căruia a fost formulată cererea de recuzare, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de recurenta-pârâtă D. împotriva încheierii din 6 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de recurenta-pârâtă D. împotriva încheierii din 6 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 martie 2021.