Nullity of Recurs for Non-Payment of Judicial Stamp Duty on Monetary Claims under CMR Convention

Şedinţa publică din data de 9 martie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 29 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A.. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 53.160 euro (237.704,94 RON la cursul B.N.R. din 23 februarie 2016), reprezentând contravaloarea mărfurilor nelivrate către destinatar.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 3, art. 17 şi art. 29 din Convenţia CMR, la care România a aderat prin Decretul nr. 451/1972.

Prin sentinţa nr. 526/2016 din 12 octombrie 2016, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A.., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 53.160 euro sau contravaloarea în RON la data plăţii, precum şi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.859 RON.

Împotriva sentinţei primei instanţe, B. S.R.L. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

La 13 martie 2017, B. S.R.L. a formulat cerere de strămutare a judecării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova.

Prin încheierea nr. 662 din 5 aprilie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a strămutat cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 de la Curtea de Apel Craiova, la Curtea de Apel Timişoara, cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă la 10 mai 2017, sub acelaşi număr de dosar.

Prin decizia civilă nr. 698 din 2 octombrie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 526/12.10.2016, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2016.

Împotriva deciziei instanţei de apel, B. S.R.L. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de apel a respins apelul său ca nefondat, apreciind, în esenţă, ca această parte avea obligaţia, în calitate de transportator, de a livra marfa la destinaţie.

În combaterea deciziei atacate, autoarea recursului a subliniat că locul livrării mărfii a fost schimbat chiar de intimata-reclamantă.

Recurenta-pârâtă a prezentat în detaliu aspectele referitoare la încărcarea şi predarea mărfii, susţinând, în esenţă, că marfa a fost predată unui prepus al intimatei-reclamante.

Autoarea recursului a învederat că marfa nu a fost predată destinatarului, întrucât a fost deposedată de marfă prin săvârşirea unor manopere dolosive.

Aceeaşi parte a mai arătat că intimata-reclamantă a procedat contrar uzanţelor din comerţul internaţional în ceea ce priveşte plata mărfurilor expediate către o destinaţie necunoscută, întrucât nu a încasat nici măcar un avans de la destinatar.

În acest context, recurenta-pârâtă a conchis că marfa a fost returnată expeditorului sau a fost înscenat un furt pentru ca intimata-reclamantă să rămână atât cu marfa, cât şi cu sumele de bani obţinute de la asigurător.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante la 10 ianuarie 2020.

Intimata-reclamantă nu a înţeles să uzeze de dreptul de a depune întâmpinare la recurs.

Prin rezoluţia de primire a dosarului, s-a constatat că cererea de recurs formulată de B. S.R.L. nu are anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 3.072,86 RON, datorată conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

În aceste condiţii, prin adresa emisă la 7 ianuarie 2020, comunicată recurentei la 10 ianuarie 2020, Înalta Curte i-a pus în vedere să complinească lipsa de mai sus, cu menţiunea că are posibilitatea de a formula în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 10 noiembrie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Faţă de raportul comunicat, niciuna din părţi nu a uzat de dreptul de a depune punct de vedere la raport, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 28 decembrie 2020, în baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (5)-(7) C. proc. civ., Înalta Curte a fixat termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului în completul de filtru la data de 9 martie 2021.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, reţinută prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă."

Potrivit art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON."

Prin urmare, critica privind soluţia de respingere ca nefondat a apelului declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 526/12.10.2016, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2016, având ca obiect pretenţii trebuia timbrată cu suma de 3.072,86 RON, calculată la suma contestată de 53.160 euro.

Totodată, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei."

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că, la cererea de recurs, se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În speţă, prin rezoluţia din 7 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a stabilit că recurenta B. S.R.L. datorează, pentru soluţionarea recursului, o taxă judiciară de 3.072,86 RON, în temeiul art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin adresa emisă la 7 ianuarie 2020, comunicată recurentei la 10 ianuarie 2020, a fost adus la cunoştinţa acesteia cuantumul taxei judiciare de timbru datorate, precum şi faptul că are posibilitatea de a formula în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

Recurenta nu a înţeles să formuleze o astfel de cerere.

În consecinţă, faţă de faptul că partea nu a uzat de dreptul de a formula cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru sau cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru şi nici nu a achitat taxa de timbru până la termenul de judecată acordat în cauză, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de recurenta B. S.R.L. nu îndeplineşte una dintre condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ.

În aceste condiţii, devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 698 din 2 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 698 din 2 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 martie 2021.