Jurisdiction for salary discrimination claims against a court institution after plaintiff’s employment termination: inapplicability of specialized venue rules for active judicial staff

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11 decembrie 2019 pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă - complet specializat - conflicte de muncă şi de asigurări sociale, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Caraş-Severin, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:

1. recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Ploieşti, personal ce beneficiază de sporuri în procent de 45%, care depăşeşte limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 şi agreat de reprezentanţii Curţii de Conturi a României, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate, dar care nu a fost aplicat şi la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2022;

2. uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă si în funcţie conform deciziei înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu data de 01.01.2018, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017;

3. repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor până la data încetării stării de discriminare constând în plata diferenţei dintre suma care ni s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite la nivel de către Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Ploieşti;

4. obligarea pârâţilor Tribunalul Caraş-Severin, Curtea de Apel Timişoara şi Ministerul Justiţiei la plata sumelor reprezentând aceste diferenţe pentru perioada 1 ianuarie 2018 - viitor;

5. actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor), până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

Prin sentinţa civilă nr. 218 din 10 martie 2020, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă - Complet specializat - conflicte de muncă şi de asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Caraş-Severin şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulate de către reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Caraş-Severin, în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

În argumentarea acestei soluţii, s-a arătat că în considerentele deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., Curtea Constituţională a reţinut, la punctul 51, că "şi în acest caz, în mod simetric constatării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. cu privire la conţinutul constituţional al normei menţionate, Curtea îşi extinde controlul, potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 la art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sub aspectul sensului constituţional al acestuia. Astfel, Curtea reţine că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz", iar la punctul 52 s-a statuat că "având în vedere circumstanţele cauzei, Curtea reţine că permiterea cumulului competenţei jurisdicţionale cu calitatea de parte în proces reprezintă un element obiectiv care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei, contrar art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie".

Potrivit art. 127, alin. (21) din C. proc. civ. "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Întrucât Tribunalul Caraş-Severin are calitatea procesuală de pârât în cauză, instanţa a apreciat că nu este competentă teritorial să soluţioneze cauza, în această situaţie urmând a se aplica competenţa facultativă.

Prin urmare, s-a constatat că este competentă instanţa judecătorească de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Caraş-Severin, respectiv Tribunalul Mehedinţi, avându-se în vedere că acesta se află şi la o distanţă mai mică, în raport cu celelalte instanţe judecătoreşti de acelaşi grad competente material.

În urma declinării cauza a fost înregistrată la data de 16 aprilie 2020 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2019.

Prin încheierea de şedinţă din 7 iulie 2020 s-a dispus citarea reclamanţilor cu menţiunea de a depune la dosar înscrisuri din care să rezulte funcţia îndeplinită şi locul unde a desfăşurat activitate fiecare reclamant la data promovării acţiunii (11 decembrie 2019), iar în cazul încetării activităţii, să indice această dată, în vederea verificării competenţei teritoriale a instanţei în raport de dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ.

La termenul de judecată din 15 septembrie 2020 s-a suspendat judecata, în baza dispoziţiilor art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere că reclamanţii nu au depus la dosar înscrisurile solicitate.

Prin cererea depusă la data de 30 septembrie 2020 reclamanţii au solicitat repunerea cauzei pe rol, anexând adeverinţa nr. x/24.09.2020 emisă de Tribunalul Caraş-Severin.

În baza rolului activ conferit de dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ., s-au solicitat relaţii de la pârâtul Tribunalul Caraş-Severin pentru a se comunica modul de calul al drepturilor salariale ale reclamanţilor, cu privire la salariul de bază şi sporurile de care aceştia beneficiază.

Relaţiile au fost comunicate de pârât cu adresa nr. x/04.11.2020.

Faţă de relaţiile comunicate de pârâtul Tribunalul Caraş-Severin, prin încheierea de şedinţă din 26 noiembrie 2020, în baza dispoziţiilor art. 139 alin. (5) C. proc. civ., s-a dispus disjungerea acţiunii formulate de reclamantul D., urmând a se forma dosar separat, cu termen de judecată la data de 10 decembrie 2020.

În urma disjungerii, cauza privind acţiunea formulată de reclamantul D. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 2 decembrie 2020, sub nr. x/2020.

Prin sentinţa nr. 941 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul D. şi pe pârâţii Tribunalul Caraş-Severin, Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Timişoara, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale; s-a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi s-a înaintat cauza spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Mehedinţi a reţinut că reclamantul D. a avut calitatea de personal conex în cadrul Tribunalului Caraş-Severin, desfăşurând activitate până la data de 31 iulie 2019, când s-a pensionat, potrivit adeverinţei nr. x/24.09.2020 eliberate de pârâtul Tribunalul Caraş-Severin.

Prin acţiune reclamantul a solicitat să i se recunoască starea de discriminare în care se află din punct de vedere salarial, în raport cu personal auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Ploieşti, personal care beneficiază de sporuri în procent de 45% care depăşeşte limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 şi agreat de reprezentanţii Curţii de Conturi a României, uniformizarea modului de calcul al salariilor, conform deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/2016, repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor până la data încetării stării de discriminare constând în plata diferenţei dintre suma care s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească conform salariului brut lunar, obligarea pârâţilor Tribunalul Caraş-Severin, Curtea de Apel Timişoara şi Ministerul Justiţiei la plata sumelor reprezentând aceste diferenţe pentru perioada 1 ianuarie 2018 - viitor, cu actualizarea sumelor stabilite cu indicele de inflaţie şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii.

Art. 127 din C. proc. civ., în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, reglementează competenţa facultativă şi prevede la alin. (11) că "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei judecătoreşti la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acestei, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Dispoziţiile redate anterior se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, potrivit alin. (3), precum şi personalului auxiliar de specialitate şi conex, potrivit deciziei nr. 7/2016 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii.

Această calitate trebuie să existe la momentul sesizării instanţei.

Or, la momentul promovării acţiunii, respectiv la 11 decembrie 2019 reclamantul în calitate de personal conex nu mai desfăşura activitate în cadrul pârâtului Tribunalul Caraş-Severin, fiind pensionat începând cu data de 31 iulie 2019, motiv pentru care, dispoziţiile art. 127 alin. (11) şi alin. (3) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile speţei, astfel că Tribunalul Mehedinţi nu este competent material să soluţioneze cauza.

Ca atare, s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa".

S-a concluzionat în sensul că reclamantul care domiciliază pe raza judeţului Caraş-Severin a învestit, în mod legal, Tribunalul Caraş-Severin prin depunerea cererii de chemare în judecată la această instanţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 6 ianuarie 2021.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă la 11 decembrie 2019, ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Reclamantul D., în calitate de personal conex în cadrul Tribunalului Caraş-Severin, care şi-a desfăşurat activitatea la această instanţă până la data de 31 iulie 2019, când s-a pensionat, a învestit Tribunalul Caraş-Severin cu un litigiu având ca obiect raporturile de muncă dintre acesta şi Tribunalul Caraş-Severin.

Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii", iar conform alin. (21) al aceluiaşi articol, "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

În speţă, Tribunalul Caraş-Severin are calitatea de pârât, împrejurare ce atrage incidenţa dispoziţiilor alin. (21) al art. 127 din C. proc. civ., astfel că nu prezintă relevanţă calitatea reclamantului D., respectiv aceea de personal conex care şi-a desfăşurat activitatea la Tribunalul Caraş-Severin.

Instanţa supremă constată că reclamantul a învestit Tribunalul Caraş-Severin cu soluţionarea litigiului, instanţă competentă, potrivit legii, să soluţioneze cauza.

Aşa fiind, se reţine că acesta şi-a manifestat opţiunea, în condiţiile art. 127 alin. (2) raportat la alin. (21) din C. proc. civ., determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată.

Faţă de cele arătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2021.