Consumer claim over unpaid services assigned to consumer's domicile court in jurisdictional conflict

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată la data de 31 mai 2019 pe rolul Judecătoriei Braşov, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.237,81 RON, la care se adaugă penalităţi de întârziere. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1025 - art. 1033 din C. proc. civ., art. 1270, art. 1350, art. 1516, art. 1535 şi art. 1538 din C. civ. (2009).

Prin sentinţa civilă nr. 6874 din 13 octombrie 2020, pronunţată de Judecătoria Braşov, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia lipsei competenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Braşov invocată din oficiu şi, în consecinţă: s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de valoare redusă formulate de către reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect pretenţii în cuantum de 1.237,81 RON, la care se adaugă penalităţi de întârziere şi cheltuieli de judecată, în favoarea Judecătoriei Podu Turcului.

În argumentarea acestei soluţii, s-a reţinut că reclamanta a învestit Judecătoria Braşov cu soluţionarea unei cereri de valoare redusă, în vederea obţinerii unui titlu executoriu împotriva pârâtei pentru creanţa în valoare de 1.237,81 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, la care se adaugă penalităţile de întârziere.

În cazul cererilor de valoare redusă, potrivit dispoziţiilor art. 1028 alin. (1) din C. proc. civ., "competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei", iar conform alin. (2), "competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun".

Art. 121 din C. proc. civ. are în vedere numai instanţa de la domiciliul consumatorului, pentru cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator.

În cauză, reclamanta A. S.A. are calitatea de profesionist, în sensul definit prin art. 3 din C. civ., prestând un serviciu în mod sistematic şi organizat, în timp ce pârâta este un consumator, înţelegând prin această calitate "orice persoană fizică ce intenţionează să comande sau să procure ori care comandă, procură sau foloseşte produse, servicii pentru necesităţi nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională".

Corespunzător proceselor-verbale de la dosar, precum şi adresei de răspuns de la dosar, pârâta, identificată sub CNP-ul indicat de către reclamantă, are domiciliul în comuna Motoşeni, sat Cornăţelu, judeţul Bacău.

Chiar dacă în cuprinsul contractului semnat de către părţi s-a trecut domiciliul pârâtei ca fiind în Braşov, judeţul Braşov, această adresă fiind menţionată şi în cadrul facturilor, respectiv în cererea de valoare redusă, instanţa a constatat că la dosar nu au fost depuse dovezi în susţinere.

Reglementarea domiciliului în legislaţia actuală confirmă ideea de domiciliu, ca situaţie de fapt, iar nu ideea de domiciliu, ca noţiune juridică, însă pe de altă parte, pentru ca aceasta să fie opozabilă terţilor, trebuie să fie îndeplinite condiţiile de opozabilitate prevăzute la art. 91 din C. civ.

Or, în cauză nu au fost respectate dispoziţiile legale mai sus redate, dovada reşedinţei pârâtei la adresa din Braşov, judeţul Braşov, ca şi locuinţă secundară, în sensul definit prin art. 88 din C. civ., nefiind făcută cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.

Relevant este în acest sens şi răspunsul de la fila x verso din dosar, atestând că pârâta nu este cunoscută ca figurând la adresa din Braşov, judeţul Braşov.

Din punct de vedere al Hotărârii de Guvern nr. 337/1993, comuna Motoşeni se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Podu Turcului, judeţul Bacău.

Pe cale de consecinţă, reţinând şi incidenţa dispoziţiei de la art. 129 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., Judecătoria Braşov a admis excepţia invocată din oficiu şi a declinat competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Podu Turcului, judeţul Bacău, ca fiind instanţa de la domiciliul consumatorului.

Prin sentinţa civilă nr. 83/2020 din 9 decembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Podu Turcului, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Podu Turcului şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B., cu ultimul domiciliu cunoscut în comuna Motoşeni, sat Cornăţelu, judeţul Bacău, în favoarea Judecătoriei Braşov. S-a suspendat judecata cauzei şi a fost sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru emiterea regulatorului de competenţă.

Soluţionând excepţia de necompetenţă teritorială, Judecătoria Podu Turcului a reţinut că reclamanta A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta B., o acţiune având ca obiect cerere de valoare redusă pentru neplata unor bunuri şi servicii.

Au fost evocate dispoziţiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate".

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, s-a arătat că nu sunt incidente numai dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ., care reglementează regula generală de competenţă teritorială, ci şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod.

Prin art. 113 din C. proc. civ. este stabilită o competenţă teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 3 stipulându-se că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai este competentă "instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".

Or, în cauză atât încheierea contractului, cât şi predarea terminalelor mobile a avut loc în Braşov. Aşa fiind, condiţia prevăzută de art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. este îndeplinită.

S-a observat însă că pentru soluţionarea cererii cu care a fost învestită Judecătoria Braşov - acţiune în pretenţii contractuale - cerere de valoare redusă, nu a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă, ci o competenţă alternativă, conform art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

De altfel, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov ca un litigiu cu profesioniştii.

Prin urmare, se pot reţine şi prevederile cuprinse în art. 116 din C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Însă, în niciun caz, nu poate fi primită calificarea dată acţiunii introductive de către Judecătoria Braşov, ca fiind o cerere formulată împotriva unui consumator, în baza art. 121 din C. proc. civ.

S-a mai reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 129 din C. proc. civ., doar dispoziţiile referitoare la competenţa generală a instanţelor judecătoreşti şi cele referitoare la competenţa materială şi cea teritorială exclusivă au caracter imperativ, fiind reglementate prin norme de ordine publică.

Per a contrario, competenţa teritorială alternativă are caracter relativ, fiind reglementată de norme juridice de ordine privată.

Or, în raport de dispoziţiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, însă tot de pârât, şi nu de instanţă din oficiu.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Braşov, reclamanta a învestit, în mod legal, această instanţă, fixând definitiv competenţa în favoarea acesteia.

Necompetenţa teritorială invocată de Judecătoria Braşov, din oficiu, este de ordine privată, iar aceasta putea fi invocată doar de către pârâtă prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu era obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile erau legal citate în faţa primei instanţe.

Judecătoria Braşov a invocat excepţia de necompetenţă din oficiu şi la al patrulea termen de judecată, cu mult peste momentul stabilit de art. 131 din C. proc. civ.

De altfel, chiar şi în situaţia în care reclamanta ar fi sesizat o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, numai pârâta ar putea cere declinarea competenţei la una dintre instanţele competente, excepţia de necompetenţă neputând fi invocată din oficiu.

Neinvocarea de către pârâtă în termenul prevăzut de lege a excepţiei de necompetenţă de ordine privată atrage decăderea sa din dreptul de a o invoca, cu consecinţa că instanţa necompetentă ar rămâne învestită cu judecarea cauzei.

Ca atare, Judecătoria Braşov nu mai putea să dispună, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, declarându-se necompetentă, prin luarea în considerare a altui criteriu de stabilire a competenţei, care nu este de ordine publică.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 14 decembrie 2020.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Podu Turcului, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă la 31 mai 2019, ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Potrivit art. 1028 alin. (1) din C. proc. civ., "competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei", iar conform alin. (2), "competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun".

Astfel, în cazul cererilor cu valoare redusă, competenţa materială aparţine judecătoriei, iar competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.

Prin raportare la aceste texte de lege, instanţa supremă reţine că, prin cererea cu valoare redusă formulată de reclamanta A. S.A., se urmăreşte valorificarea unui drept de creanţă născut dintr-un contract încheiat între un profesionist şi un consumator.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 121 teza I din C. proc. civ., "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului".

Astfel, instanţa competentă teritorial este cea de la domiciliul consumatorului.

Pentru identificarea domiciliului persoanei fizice prezintă relevanţă prevederile art. 87 din C. civ., conform cărora, "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală".

Dovada domiciliului se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, conform art. 91 alin. (1) din C. civ.

Alineatul (2) al aceluiaşi text de lege prevede că "în lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane".

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că din procesele-verbale şi din adresa de răspuns, rezultă că pârâta B., identificată cu CNP-ul indicat de reclamantă, are domiciliul în comuna Motoşeni, satul Cornăţelu, judeţul Bacău.

Totodată, se reţine că dovada reşedinţei pârâtei la adresa din Braşov, judeţul Braşov, ca şi locuinţă secundară, în sensul definit prin art. 88 din C. civ., nu a fost făcută cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.

Întrucât comuna Motoşeni din judeţul Bacău se află în circumscripţia Judecătoriei Podu Turcului, această instanţă este competentă, din punct de vedere teritorial, să soluţioneze cererea cu valoare redusă.

Faţă de cele arătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 1028 şi art. 121 teza I din C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Podu Turcului, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Podu Turcului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2021.