Conflict of jurisdiction resolved in favor of Târgu Secuiesc Court due to waiver of territorial incompetence exception

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 6 iunie 2019 pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc, sub nr. x/2019, având ca obiect ordonanţă de plată, creditorul A. (fostă A.), în contradictoriu cu debitoarea B., a solicitat instanţei obligarea debitoarei la a-i plăti un debit total de 2.395,88 RON provenit din două contracte încheiate de debitoare cu C. S.A.

Din verificările instanţei în baza de date DEPABD, ca urmare a faptului că citaţia comunicată la adresa din Târgu Secuiesc s-a întors cu menţiunea "destinatarul nu mai locuieşte la această adresă", a reieşit că debitoarea are domiciliul activ din 16 ianuarie 2018 în localitatea Drăguşeni, judeţul Suceava şi a luat numele de B. în urma căsătoriei.

La termenul de judecată din 13 septembrie 2019 instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu Secuiesc şi a amânat pronunţarea la data de 26 septembrie 2019.

Prin încheierea din 26 septembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Târgu Secuiesc, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu Secuiesc invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de creditorul A. (fostă A.), în contradictoriu cu debitoarea B., în favoarea Judecătoriei Săveni.

În argumentarea acestei soluţii, s-a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 121 din C. proc. civ. cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului.

Aşadar, în astfel de cauze, legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă pentru instanţa de la domiciliul consumatorului.

Judecătoria Târgu Secuiesc a reţinut că reclamanta-creditoare are calitatea de profesionist, iar pârâta-debitoare are calitatea de consumator după cum reiese din prevederile Legii nr. 193/2000.

S-a mai reţinut că domiciliul debitoarei este situat în localitatea Drăguşeni din judeţul Suceava ce se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Săveni.

Prin sentinţa civilă nr. 647/2020 din 4 noiembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Săveni, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Săveni invocată de instanţă, din oficiu, competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect ordonanţă de plată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., fiind declinată în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Săveni şi Judecătoria Târgu Secuiesc, s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia. Analizând excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, Judecătoria Săveni a apreciat că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 121 din C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului.

S-a reţinut că reclamanta are calitatea de profesionist, în sensul art. 3 alin. (2) şi (3) din C. civ., deoarece exercită a activităţi organizate ce constau în prestarea de servicii cu scop lucrativ, iar pârâta este un consumator care a încheiat, în calitate de beneficiar, un contract de prestări de servicii cu o companie de telefonie mobilă, care a cesionat creanţa avută faţă de debitoare, către reclamantă.

Având în vedere că pârâta şi-a stabilit domiciliul în municipiul Târgu Secuiesc din data de 23 octombrie 2019, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată la instanţa mai întâi sesizată, este evident că această judecătorie este competentă să soluţioneze litigiul dintre părţi, şi nu Judecătoria Săveni.

Oricum, competenţa judecării cauzei era câştigată de Judecătoria Târgu Secuiesc, de vreme ce această instanţă a invocat excepţia abia la al doilea termen de judecată, şi nu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, astfel cum statuează prevederile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, instanţa a învederat faptul că localitatea Drăguşeni din judeţul Suceava nu se află în circumscripţia Judecătoriei Săveni, judeţul Botoţşni, ci a Judecătoriei Fălticeni, judeţul Suceava, astfel cum prevăd dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 337/1993 din 9 iulie 1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 11 decembrie 2020.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă la 6 iunie 2019, ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Totodată, articolul 131 alin. (1) din acelaşi cod stabileşte că "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate rezultă că excepţia de necompetenţă materială sau teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

În speţă, domiciliul debitoarei B., la data înregistrării cererii de emitere a unei ordonanţe de plată pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc, se afla comuna Drăguşeni, sat Drăguşeni nr. 81, judeţul Suceava, însă Judecătoria Târgu Secuiesc nu a invocat excepţia necompetenţei sale teritoriale la termenul de judecată din 12 iulie 2019, la care procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar părţile puteau pune concluzii, ci la termenul de judecată din 13 septembrie 2019.

Prin urmare, depăşirea momentului procesual până la care putea fi invocată excepţia necompetenţei teritoriale de ordine publică a atras decăderea din dreptul de a invoca această excepţie, cu consecinţa acoperirii eventualelor neregularităţi procedurale cu privire la competenţa instanţei sesizate.

Faţă de cele arătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi art. 131, raportat la art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2021.