Cassation annulled for re-arguing facts: vindication claim and misuse of "incorrect application of law" ground
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court annulled the appeal on cassation filed by the claimant, leaving in force the lower court's dismissal of the case, as the appeal failed to meet statutory admissibility requirements. The dispute concerned a claim for the return of a leased construction crane and payment of contractual penalties against a defendant who allegedly held the equipment without title following a lease agreement. The claimant invoked the cassation ground of incorrect application of substantive law under Article 488(1)(8) of the Code of Civil Procedure, specifically alleging a violation of the rules governing vindication claims under Article 563 of the Civil Code; however, the Supreme Court found that the arguments effectively requested a re-evaluation of factual evidence and the merits, which is prohibited in cassation proceedings, resulting in the automatic nullity of the appeal under Articles 489(2) and 493(5) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 563 C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ; Cassation annulled for re-arguing facts: vindication claim and misuse of "incorrect application of law" ground: Recurenta-reclamantă a invocat motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care este incident atunci când hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 24 februarie 2021
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 18 decembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin Consorţiul de administratori judiciari B. Filiala Bucureşti şi C., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.R.L., a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă, respectiv să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie bunul imobil deţinut fără niciun titlu, identificat astfel: greifer plutitor cod x, bun proprietate exclusivă a reclamantei, predat către pârâtă în baza contractului de închiriere utilaje de construcţii nr. 122 din 19 octombrie 2015 şi obligarea pârâtei la plata sumei de 261.679,75 RON cu titlu de penalităţi (prejudiciu) conform art. 4 alin. (7) şi alin. (10), Cap. V art. 7 alin. h) din contractul de închiriere utilaje.
Prin încheierea din 11 mai 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiilor III-IV ale Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 1114 din 7 iunie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea cauzei secţiei Civile a Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 110F din 31 iulie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 3499/2018 din 16 noiembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. prin Consorţiul de administratori judiciari B. Filiala Bucureşti şi C..
Prin decizia civilă nr. 875A din 21 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin Consorţiul de administratori judiciari B. Filiala Bucureşti şi C., solicitând casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:
Recurenta-reclamantă susţine că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 563 C. civ. deoarece a refuzat să oblige intimata-pârâtă la predarea bunului, reţinând în mod greşit că acesta nu s-ar afla în posesia pârâtei. Mai susţine că din actele depuse la dosar rezultă că utilajul a fost predat şi se află în posesia nelegitimă a intimatei-pârâte.
Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.
Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că soluţia preconizată este aceea de anulare a recursului.
Prin încheierea din 16 septembrie 2020 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.
S-a fixat termen în vederea examinării recursului la 13 ianuarie 2021, termen care a fost preschimbat la 24 februarie 2021, în contextul adoptării unor măsuri de protecţie în scopul prevenirii unor eventuale situaţii generate de pandemia de COVID-19.
Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:
Recurenta-reclamantă a invocat motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care este incident atunci când hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Deşi prin memoriul de recurs se invocă nerespectarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 563 C. civ., care reglementează acţiunea în revendicare, în concret se readuce în discuţie situaţia de fapt. Autoarea căii de atac arată că a depus la dosar înscrisuri din care ar rezulta că utilajul a fost predat şi se află în posesia nelegitimă a intimatei-pârâte, dar instanţa de apel nu le-a avut în vedere şi în mod greşit a respins apelul.
Instanţa de recurs nu poate reanaliza probele administrate în cauză şi nici nu poate reevalua situaţia de fapt. Recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia nu se poate rejudeca fondul şi se pot analiza exclusiv aspectele de nelegalitate, nu şi cele de netemeinicie.
Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta-reclamantă nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că prin cererea de recurs nu au fost invocate critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod şi, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. prin Consorţiul de administratori judiciari B. Filiala Bucureşti şi C. împotriva deciziei nr. 875A din 21 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. prin Consorţiul de administratori judiciari B. Filiala Bucureşti şi C. împotriva deciziei nr. 875A din 21 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2021.