Cassation appeal inadmissible for failure to substantiate illegality grounds in construction contract late performance penalty dispute

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la 29 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Societatea de Servicii Hidroenergetice Hidroserv S.A. prin A. în calitate de administrator judiciar şi prin administrator special a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2.934.204,30 RON, reprezentând plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,10%/zi din valoarea contractului, calculat de la data scadenţei şi până la data cererii de chemare în judecată, dar şi la plata în continuare până la încetarea efectelor contractului de lucrări prin orice modalitate (executare obligaţii, respectiv finalizarea lucrărilor, rezilierea, etc.) şi la plata sumei de 1.182.000,08 RON, reprezentând daune interese suplimentare penalităţilor de întârziere, potrivit art. 12.4 din contract; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 556 din 4 iulie 2018, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.

Prin decizia nr. 1095 din 30 octombrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 556 din 4 iulie 2018, a anulat sentinţa apelată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Olt sub nr. x/2017*.

Prin sentinţa nr. 44 din 30 ianuarie 2019, pronunţată în rejudecare, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de şedinţă din 15 ianuarie 2019 a declarat apel reclamanta.

Prin decizia nr. 822/2019 din 29 octombrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de reclamantă împotriva încheierii de şedinţă din 15 ianuarie 2019 şi a sentinţei nr. 44 din 30 ianuarie 2019.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, iar în subsidiar Tribunalului Olt.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-reclamantă susţine că instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit normele de drept material, respectiv dispoziţiile art. 1270, art. 1350 şi urm., art. 1519, art. 1538, art. 1539 şi ale art. 1556 C. civ., ale art. 429-435 C. proc. civ. şi ale Legii nr. 85/2014. Mai arată că au fost încălcate şi aplicate greşit art. 12.1, art. 12.3, art. 12.4, art. 16.3 şi ale art. 6.3 din contract. Afirmă că sentinţa din dosarul nr. x/2015 nu are efect pozitiv în prezentul dosar.

Autoarea căii de atac arată că instanţa de fond nu a analizat excepţia de neexecutare, iar curtea de apel a analizat această excepţie în mod greşit şi superficial atunci când a reţinut că operează în raportul dintre părţi, cu nerespectarea prevederilor art. 1270 coroborat cu art. 1556 C. civ., art. 16.3 din contract, iar în subsidiar a prevederilor Legii nr. 85/2014.

În opinia recurentei-reclamante, decizia atacată nu respectă exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. întrucât motivarea este contradictorie, nu au fost avute în vedere probele de la dosar şi nu au fost analizate argumentele reclamantei prin care aceasta a susţinut că intimata este în culpă contractuală.

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că soluţia preconizată este aceea de anulare a recursului.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2020 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Prin punctul de vedere formulat, recurenta-reclamantă a arătat că nu este de acord cu concluziile raportului.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Recurenta-reclamantă a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Din memoriul de recurs nu se desprind critici care să justifice nemotivarea sau motivarea contradictorie a deciziei atacate, partea neaducând argumente concrete în susţinerea cazului de casare invocat. Recurenta susţine că nu au fost avute în vedere probele de la dosar şi nu au fost analizate argumentele sale prin care aceasta a încercat să demonstreze că intimata este în culpă contractuală. De fapt, autoarea căii de atac solicită instanţei de recurs să analizeze aspecte de netemeinicie, demers incompatibil cu caracterul extraordinar al căii de atac a recursului.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă apreciază că instanţa de apel nu a respectat prevederile art. 1270 (forţa obligatorie a contractului), art. 1350 şi urm. (răspunderea contractuală), art. 1519 (răspunderea pentru fapta terţilor), art. 1538 (clauza penală), art. 1539 (cumulul penalităţii cu executarea în natură) şi ale art. 1556 C. civ. (excepţia de neecxecutare) şi a aplicat greşit prevederile contractuale.

Aceste texte de lege din materia contractului enunţă principii generale de drept a căror respectare se impune în cazul oricărei convenţii, iar autoarea căii de atac nu dezvoltă critici de nelegalitate din care să rezulte în ce constă aplicarea greşită a legii raportat la obiectul cauzei, ci solicită instanţei de recurs să reanalizeze conţinutul contractului şi aspecte legate de puterea de lucru judecat a sentinţei din dosarul nr. x/2015, chestiuni pe care le-a supus şi analizei instanţei de apel şi care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Recurenta-reclamantă invocă cu titlu formal încălcarea dispoziţiilor referitoare la puterea de lucru judecat întrucât prin memoriul de recurs aduce în discuţie aspecte de fapt referitoare la îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către intimata-pârâtă.

Instanţa de recurs nu poate reevalua situaţia de fapt, recursul fiind o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia nu se poate rejudeca fondul şi se pot analiza exclusiv aspectele de nelegalitate, nu şi cele de netemeinicie.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta-reclamantă nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod şi, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea de Servicii Hidroenergetice Hidroserv S.A. prin A. împotriva deciziei nr. 822/2019 din 29 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA DE SERVICII HIDROENERGETICE HIDROSERV S.A. prin A..împotriva deciziei nr. 822/2019 din 29 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2021.