Bank loan abusive clauses; cassation appeal annulled for failure to articulate legal defects

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ la 22 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi B. S.A. - Sucursala Roman, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să constate ca fiind abuzive clauzele contractuale înscrise în contractul de credit nr. x din 3 aprilie 2008 încheiat cu B. S.A. - Sucursala Roman, respectiv art. 5, art. 6, art. 9; să constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale anterior menţionate cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară, cu menţinerea celorlalte dispoziţii din contract care îşi vor continua derularea; să dispună restituirea către reclamantă a sumelor plătite în plus cu titlu de dobândă, în mod nejustificat, ca urmare a aplicării clauzelor abuzive menţionate anterior, cu dobânda legală aferentă, calculată la data plaţii acestora către reclamantă şi până la restituirea efectivă a sumelor încasate în mod nelegal; restituirea către reclamantă a sumei reprezentând comisionul de 2,5% din valoarea creditului acordat de 58.600 euro, reţinut abuziv de către bancă, cu dobânda legală aferentă, calculat la 3 aprilie 2008 (data plaţii de către reclamantă) şi până la restituirea efectivă a acestei sume.

Prin încheierea de şedinţă din 13 iunie 2017, Tribunalului Neamţ - sectia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus introducerea în cauză a intervenienţilor forţaţi C. şi D..

Prin încheierea de şedinţă din 25 iulie 2017, Tribunalului Neamţ - sectia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus disjungerea capătului trei de cerere având ca obiect restituirea către reclamantă a sumelor plătite în plus cu titlu de dobândă, ce urmează a fi suspendat şi a prorogat discutarea excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B. S.A. - Sucursala Roman, a lipsei de interes, a prescripţiei dreptului material al acţiune şi a nulităţii capătului de cerere privind restituirea sumelor deja achitate în baza clauzelor pretins abuzive, excepţii invocate de pârâta B. S.A. prin întâmpinare.

Prin încheierea de şedinţă din 24 octombrie 2017, Tribunalului Neamţ - sectia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea pârâtei B. S.A. la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B. S.A. - Sucursala Roman şi la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune faţă de capătul de cerere având ca obiect constatare clauze abuzive, a constatat că excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune faţă de capătul de cerere având ca obiect restituirea prestaţiilor urmează a fi pusă în discuţia în dosarul format ca urmare a disjungerii acestui capăt de cerere, a constatat ca fiind rămasă fără obiect excepţia lipsei litisconsorţiului procesual activ şi a luat act de achiesarea reclamantei la excepţia lipsei de interes a capătului de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de transformare inserate la art. 9 lit. c) şi d) din contractul de credit nr. x din 3 aprilie 2008, invocată de pârâtă. A respins excepţiile nulităţii capetelor de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale indicate de reclamantă şi a lipsei de interes a capătului de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la comisionul de rambursare anticipat.

Prin sentinţa civilă nr. 372/C din 21 martie 2018, Tribunalului Neamţ - sectia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., având ca obiect constatare clauze abuzive, a constatat caracterul abuziv al clauzelor inserate în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x din 3 aprilie 2008 la pct. 5, în ceea ce priveşte caracterul variabil al dobânzii după primele 12 luni şi la pct. 9 privind comisionul de rambursare anticipată şi a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B. S.A.

Prin decizia nr. 45/2019 din 21 ianuarie 2019, Curtea De Apel Bacău, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta B. S.A.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.A., solicitând casarea deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-pârâtă susţine că prin hotărârea atacată au fost încălcate normele de drept material edictate de art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 întrucât clauzele referitoare la dobânzi şi comisioane fac parte din preţul contractului şi nu pot fi verificate din prisma caracterului lor abuziv deoarece au fost clar redactate şi însuşite de intimată prin semnarea contractului.

Se invocă şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, arătându-se că instanţele nu au analizat, prin raportare la susţinerile ambelor părţi şi la probatoriul administrat, dacă erau îndeplinite cele trei condiţii prevăzute de textul de lege. Arată că intimata a avut posibilitatea de a negocia prevederile contractuale contestate şi că a fost informată în limite rezonabile asupra caracteristicilor esenţiale ale ofertelor de credit. Apreciază că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că dobânzile şi comisioanele ar produce un dezechilibru în detrimentul consumatorilor şi că instanţa de judecată nu a avut în vedere că nu există nicio prevedere legală care să oblige banca să detalieze motivele perceperii unor costuri, iar cuantumul comisioanelor nu poate forma obiectul cenzurii instanţei. În opinia recurentei-pârâte, buna-credinţă este prezumată, iar intimata-reclamanta nu a probat în nici un fel încălcarea acesteia.

Aceeaşi parte arată că în mod greşit s-a dispus restituirea sumelor percepute întrucât în cazul contractelor cu executare succesivă efectele produse până la data anulării respectivelor clauze ar fi trebuit menţinute.

Recurenta-pârâtă şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că soluţia preconizată este aceea de anulare a recursului.

Prin încheierea din 16 septembrie 2020 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Prin punctul de vedere formulat, recurenta-pârâtă a arătat că nu este de acord cu concluziile raportului.

S-a fixat termen în vederea examinării recursului la 13 februarie 2021, termen care a fost preschimbat la 24 februarie 2021, în contextul adoptării unor măsuri de protecţie în scopul prevenirii unor eventuale situaţii generate de pandemia de COVID-19.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Recurenta-pârâtă a invocat motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care vizează încălcarea normelor de drept material, ce poate consta în aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, în extinderea normelor dincolo de ipotezele la care se aplică ori în restrângerea nejustificată a aplicării acestora.

Deşi prin memoriul de recurs se invocă nerespectarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi alin. (6) din Legea nr. 193/2000, autoarea căii de atac nu dezvoltă critici de nelegalitate din care să rezulte în ce constă aplicarea greşită a legii raportat la obiectul cauzei. Susţinerile prin care se arată că instanţele nu au analizat, prin raportare la probatoriul administrat, dacă erau îndeplinite cele trei condiţii prevăzute de textul de lege pentru a se constata caracterul abuziv al unei clauze contractuale se circumscriu unor aspecte de netemeinicie deoarece solicită instanţei de recurs să reaprecieze asupra contextului factual în care a fost încheiat contractul de credit, respectiv să analizeze aspecte legate de dovada bunei-credinţe şi a negocierii contractului.

Prin cererea de recurs se reiterează, în esenţă, cele susţinute în faţa curţii de apel, fără a se arăta în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al deciziei, sub aspectul legalităţii acesteia.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta-pârâtă nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 45/2019 din 25 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 45/2019 din 25 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2021.