Inadmissibility of cassation in shareholder exclusion proceedings barred by exclusive appeal remedy under Law 31/1990

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2021

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa la 30 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi S.C. C. S.R.L., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună excluderea pârâtului B. din calitatea de asociat al S.C. C. S.R.L.

Pârâtul B. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat instanţei să îl numească în calitate de curator special al S.C. C. S.R.L. şi să suplinească consimţământul reclamantului A. în ceea ce priveşte refuzul acestuia de a iniţia procedura de divizare a societăţii, cu alocarea patrimoniului în cote de 50%, cu cheltuieli de judecată.

Reclamantul A. a depus întâmpinare faţă de cererea reconvenţională prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acesteia.

Prin încheierea de şedinţă din 10 noiembrie 2016 tribunalul a luat act de conexarea dosarului nr. x/2016, având ca obiect excludere asociat, acţiune formulată de B. în contradictoriu cu A. şi S.C. C. S.R.L.

Prin încheierea de şedinţă din 28 septembrie 2017 Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă a luat act că pârâtul-reclamant B. a renunţat la solicitările formulate prin cererea reconvenţională, iar reclamantul-pârât A. a renunţat la excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale, respectiv a capetelor de cerere ale acesteia. Prin aceeaşi încheiere tribunalul a reţinut că a fost învestit cu două cereri reciproce de excludere asociat.

Prin sentinţa civilă nr. 467 din 12 aprilie 2018 Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă a respins ca neîntemeiate cererea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B. şi S.C. C. S.R.L. şi cererea reconvenţională formulată de către pârâtul B..

Împotriva acestei sentinţe pârâtul B. a declarat apel, iar reclamantul A. a declarat apel incident.

Prin decizia nr. 323/2019 din 20 februarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul principal formulat de apelantul B. şi apelul incident formulat de apelantul A., ca nefondate.

Împotriva acestei decizii pârâtul B. a declarat recurs, iar reclamantul A. a declarat recurs incident.

Prin cererea de recurs, pârâtul B. a solicitat admiterea căii de atac formulate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurentul-pârât arată că a solicitat excluderea asociatului A. din societatea C. S.R.L. din cauza unor neînţelegeri între asociaţi de natură să blocheze activitatea societăţii în sensul că nu a fost consultat de asociatul A. cu privire la anumite activităţi derulate de acesta şi care au produs pierderi societăţii. Mai arată că nu s-a putut înţelege cu asociatul său cu privire la divizarea societăţii. Susţine că instanţa de apel nu a interpretat corect conceptul de affectio societatis în sensul prevederilor art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 şi a disociat calităţile de asociat şi de administrator deţinute de recurentul-reclamant.

Autorul căii de atac arată că a fost schimbat temeiul de drept al acţiunii deoarece instanţa de fond a reţinut în mod eronat că părţile au dorit să promoveze o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 227 lit. e) din Legea nr. 31/1990, şi nu una întemeiată pe dispoziţiile art. 222 lit. d) din aceeaşi lege.

Recurentul-pârât şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin recursul incident, reclamantul A. a invocat, în esenţă, următoarele:

Se susţine că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau că motivarea este contradictorie întrucât curtea de apel nu a precizat de ce a înlăturat probele şi apărările recurentului-reclamant şi de ce a reţinut că a existat o intenţie de fraudare din partea acestuia.

Autorul căii de atac invocă şi încălcarea normelor de drept material referitoare la excluderea asociaţilor, precum şi la interpretarea conceptului de affectio societatis.

Recurentul-reclamant şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a depus întâmpinare prin care a invocat în principal excepţia nulităţii recursului formulat de recurentul-pârât B., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.

Recurentul-pârât a depus întâmpinare faţă de recursul incident prin care a invocat în principal excepţia inadmisibilităţii recursului incident, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererilor de recurs şi a întâmpinărilor depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul principal este inadmisibil, iar recursul incident este rămas fără efect.

Prin încheierea din 16 septembrie 2020 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus punct de vedere cu privire la raport.

S-a fixat termen în vederea examinării recursului la 13 februarie 2021, termen care a fost preschimbat la 24 februarie 2021, în contextul adoptării unor măsuri de protecţie în scopul prevenirii unor eventuale situaţii generate de pandemia de COVID-19.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet de filtru, reţine următoarele:

Recursurile vizează decizia nr. 323/2019 din 20 februarie 2019 prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul principal şi apelul incident formulate împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond într-un litigiu având ca obiect principal excludere asociat.

Înalta Curte constată că prin încheierea de şedinţă din 28 septembrie 2017 Tribunalului Ialomiţa, secţia Civilă a reţinut că a fost învestit cu două cereri reciproce de excludere asociat.

În ceea ce priveşte recursul principal, instanţa supremă observă că art. 223 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 statuează că excluderea se pronunţă prin hotărâre judecătorească la cererea societăţii sau a oricărui asociat, iar conform alin. (3)1, hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de excludere este supusă numai apelului.

Având în vedere dispoziţiile legale evocate mai sus, precum şi prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. în conformitate cu care "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului", Înalta Curte reţine că decizia atacată nu este susceptibilă de a fi cenzurată prin intermediul căii de atac a recursului.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are şi valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Cu privire la recursul incident, se constată că, faţă de inadmisibilitatea recursului principal şi în temeiul prevederilor art. 472 alin. (2) raportat la art. 494 C. proc. civ., calea de atac declarată este rămasă fără efect şi va fi respinsă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând dispoziţiile art. 223 alin. (3)1 din Legea nr. 31/1990, ale art. 483 alin. (2), ale art. 472 alin. (2) şi ale art. 494 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va respinge, ca inadmisibile, recursul declarat de recurentul-pârât B. şi recursul incident declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 323/2019 din 20 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursul declarat de recurentul-pârât B. şi recursul incident declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 323/2019 din 20 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2021.