Construction invoice and penalties claim stands as defendant's appeal annulled on procedural grounds.

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la 25 august 2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu S.C. B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 8.400,072 RON, rămasă de achitat din factura fiscală nr. x din 23 decembrie 2014 emisă în executarea contractului de antreprenoriat de specialitate nr. x din 3 octombrie 2014; la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 14.532,1211 RON (calculate până la 14 iulie 2015) aferente restului de 8.400,072 RON, rămas de achitat din factura fiscală nr. x din 23 decembrie 2014, precum şi a penalităţilor ce curg în continuare până la data plăţii efective a acestui rest de debit; la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 351.422,35 RON, aferente plăţii cu întârziere a facturilor fiscale nr. x din 20 noiembrie 2014, respectiv nr. 241 din 23 decembrie 2014, emise în executarea contractului anterior menţionat şi plătite cu întârziere de către societatea pârâtă; cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea precizatoare depusă la dosar, reclamanta S.C. A. S.R.L. a arătat că penalităţile aferente facturii fiscale nr. x din 23 decembrie 2014 sunt în cuantum de 295.347,216 RON.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare si cerere reconvenţionala prin care a solicitat respingerea, ca nefondată, a acţiunii formulate de reclamantă, iar pe cale reconvenţională a solicitat obligarea reclamantei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 62.841,70 euro cu TVA inclus, reprezentând lucrări suplimentare; la plata sumei de 20.000 euro în conformitate cu dispoziţiile art. 13.2. din contract ca urmare a depăşirii termenului de execuţie; la plata sumei de 476.147,10 euro cu TVA inclus, reprezentând penalităţi de întârziere de 1% aplicate la valoarea contractului conform art. 6.2 calculate de la 24 noiembrie 2014 până la 25 martie 2015; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1250 din 25 aprilie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte acţiunea precizată de reclamanta S.C. A. S.R.L., a obligat pârâta S.C. B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 75.227,47 RON, reprezentând penalităţi de întârziere datorate pentru plata cu întârziere a facturii fiscale nr. x din 23 decembrie 2014 emise în baza contractului de antreprenoriat de specialitate nr. x din 3 octombrie 2014; a respins celelalte pretenţii, ca neîntemeiate; a respins capetele 1 şi 3 ale cererii reconvenţionale privind pretenţiile în sumă de 62.841,70 euro cu TVA, reprezentând lucrări suplimentare achitate, şi în sumă de 2.417,15 euro plus TVA, reprezentând contravaloare lucrări suplimentare efectuate de alţi subcontractori, ca neîntemeiate; a anulat capetele 2 şi 4 ale cererii reconvenţionale, ca netimbrate şi a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 4.609,54 RON, reprezentând taxă de timbru şi onorariu expert.

Împotriva acestei sentinţe reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat apel, iar pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 1176A din 4 iulie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi a respins apelul incident formulat de pârâta S.C. B. S.R.L. A schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei şi penalităţile de întârziere de 1% pe zi datorate pentru plata cu întârziere a sumei de 41.300 RON din factura fiscală nr. x din 23 decembrie 2014 emisă în baza contractului de antrepriză nr. x din 3 octombrie 2014 calculate de la scadenţa din 22 ianuarie 2015 până la data achitării acesteia. A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei atacate. A obligat pârâta S.C. B. S.R.L. la plata către reclamanta S.C. A. S.R.L. a sumei de 1.396 RON diferenţă cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru fond şi apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând casarea în parte a deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta susţine că au fost încălcate şi aplicate greşit dispoziţiile art. 1266, art. 1267, art. 1270 şi ale art. 1271 C. civ. prin raportare la art. 6, art. 3.4.1 - 3.4.3, art. 3.4.5, art. 4, art. 4.5, art. 3.1, art. 2.1, art. 2.4 şi art. 7 din contractul de antreprenoriat.

Autoarea căii de atac apreciază că au fost greşit interpretate dispoziţiile art. 277, art. 309 alin. (2) şi art. 310 C. proc. civ. şi s-a reţinut o situaţie de fapt greşită în ceea ce priveşte, între altele, executarea lucrărilor de către intimată.

Recurenta şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii şi excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că soluţia preconizată este aceea de anulare a recursului.

Prin încheierea din 16 septembrie 2020 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

S-a fixat termen în vederea examinării recursului la 13 februarie 2021, termen care a fost preschimbat la 24 februarie 2021, în contextul adoptării unor măsuri de protecţie în scopul prevenirii unor eventuale situaţii generate de pandemia de COVID-19.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Recurenta a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., dar din memoriul de recurs rezultă că autoarea căii de atac nu expune critici de nelegalitate în susţinerea motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta invocă încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1266 (interpretarea după voinţa concordantă a părţilor), art. 1267 (interpretarea sistematică), art. 1270 (forţa obligatorie a contractului) şi ale art. 1271 C. civ. (impreviziunea) şi susţine că nu au fost corect interpretate clauzele contractului încheiat între părţi.

Autoarea căii de atac nu dezvoltă critici de nelegalitate din care să rezulte în ce constă aplicarea greşită a legii raportat la obiectul cauzei, ci solicită instanţei de recurs să interpreteze prevederile contractului şi să analizeze aspecte de fapt, cum ar fi raporturile dintre părţi, modul în care acestea şi-au executat obligaţiile, modul în care au fost emise şi achitate facturile.

Simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru a justifica încadrarea argumentelor recurentei în cazurile de casare prevăzute de lege.

Afirmaţiile prin care se susţine nerespectarea prevederilor art. 277, art. 309 alin. (2) şi art. 310 C. proc. civ., texte de lege care se referă la proba cu înscrisuri, proba cu martori şi începutul de dovadă scrisă, nu constituie critici de nelegalitate ale deciziei recurate deoarece autoarea căii de atac îşi exprimă în fapt nemulţumirea faţă de modul în care instanţa de apel a apreciat asupra probelor

Instanţa de recurs nu poate reanaliza clauzele contractuale în discuţie şi nici nu poate reevalua situaţia de fapt, revenind asupra probatoriului. Recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia nu se poate rejudeca fondul şi se pot analiza exclusiv aspectele de nelegalitate, nu şi cele de netemeinicie.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod şi, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1176A din 4 iulie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1176A din 4 iulie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2021.