Peremption of annulment complaint due to six-month inactivity after suspension

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2021

Asupra contestaţiei în anulare, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 211 din 28 ianuarie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 2957 din 14 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 30 aprilie 2020 sub nr. x/2021, A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 211 din 28 ianuarie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018.

Motivele invocate de contestator sunt, în esenţă, următoarele:

Autorul căii de atac susţine că există contradicţii între concluziile raportului şi cele reţinute în încheierea de şedinţă din 1 octombrie 2019 şi că prin soluţionarea recursului în complet de filtru fără citarea părţilor i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. Arată că nu a fost citat pentru termenul la care a fost soluţionat recursul şi că dezlegarea dată recursului de completul de filtru este rezultatul unei erori.

Contestatorul şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 24 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a suspendat judecarea contestaţiei în anulare formulate de A. în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Analizând cu prioritate aspectul perimării contestaţiei în anulare, faţă de dispoziţiile art. 416 raportat la art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire şi orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Perimarea are o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Instanţa supremă constată că de la data suspendării judecării cauzei prin încheierea de şedinţă din 24 iunie 2020 au trecut mai mult de şase luni, fără ca părţile să fi îndeplinit vreun act de procedură şi fără să fi intervenit cauze de întrerupere sau de suspendare în sensul art. 417-418 C. proc. civ.

Termenul de perimare este un termen imperativ, peremptoriu, întrucât în cadrul acestui termen partea interesată trebuie să efectueze acte de procedură în vederea judecării cauzei, altminteri intervenind stingerea procesului în faza în care se află.

Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. şi va constata perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 211 din 28 ianuarie 2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 211 din 28 ianuarie 2020, pronunţate de Înalta Curta de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2021.