Recurs inadmisibil: exclusiunea recursului în cauze de asigurări sociale și imunitatea deciziei din contestație în anulare

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 ianuarie 2019 pe rolul Tribunalului Neamţ, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, anularea deciziei nr. 269506 din 6 decembrie 2018 privind respingerea cererii de recalculare a pensiei de limită de vârstă şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii cu luarea în calcul a adeverinţei nr. x din 16 iulie 2018, eliberată de angajator.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Prin încheierea de şedinţă din 15 mai 2019, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a respins excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtă.

Prin sentinţa civilă nr. 479/2019 din 25 septembrie 2019, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a admis contestaţia formulată de reclamantul A., a anulat decizia nr. 269506 din 6 decembrie 2018 şi a obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ la recalcularea drepturilor de pensie în favoarea contestatorului conform adeverinţei nr. x din 16 iulie 2018.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ.

Prin decizia civilă nr. 248 din 22 iunie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis apelul declarat de pârâtă, a anulat în parte încheierea de şedinţă din 15 mai 2019 cu privire la excepţia inadmisibilităţii, a anulat sentinţa apelată, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii A. a formulat contestaţie în anulare, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. x/2020.

Prin decizia civilă nr. 401/2020 din 23 septembrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins ca nefondată contestaţia în anulare.

A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 248 din 22 iunie 2020 şi a deciziei nr. 401/2020 din 23 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurentul-reclamant arată că pârâta nu a ţinut seama de toate actele care dovedesc numarul de ore suplimentare lucrate şi că deciziile emise de pârâtă nu ţin cont de prevederile Legii nr. 127/2019.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele:

Recursul vizează decizia nr. 248 din 22 iunie 2020 şi decizia nr. 401/2020 din 23 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Instanţa supremă reţine că decizia nr. 248 din 22 iunie 2020 a fost pronunţată în cadrul unei acţiuni din materia asigurărilor sociale, în calea de atac a apelului.

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale, ca urmare această decizie nu este susceptibila de a fi atacată cu recurs.

Prin decizia nr. 401/2020 din 23 septembrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de recurent împotriva deciziei nr. 248 din 22 iunie 2020.

Înalta Curte reţine că decizia atacată cu contestaţie în anulare a fost pronunţată într-un litigiu din materia asigurărilor sociale, în calea de atac a apelului. În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale. Ca urmare, decizia împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac de retractare nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Văzând dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, instanţ supremă constată că decizia nr. 401/2020 din 23 septembrie 2020 nu poate fi supusă controlului judiciar pe calea recursului.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are şi valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 483 alin. (2) art. şi al art. 508 alin. (4) C. proc. civ. şi dând eficienţă prevederilor art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 248 din 22 iunie 2020 şi a deciziei nr. 401/2020 din 23 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 248 din 22 iunie 2020 şi a deciziei nr. 401/2020 din 23 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2021.