Municipal property dispute: Nullity of cassation appeal for failing to identify specific legal violations in civil delictual liability claim

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la 22 februarie 2018 şi precizată la 21 martie 2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Râşnov prin Primar, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 250.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de pârâtă reclamantei în activitatea comercială şi pentru distrugerile produse la terasa edificată de reclamantă la imobilul situat în Râşnov, str. x, jud. Braşov, în perioada 2015-2017 şi instituirea în favoarea reclamantei a unui drept de retenţie asupra imobilului situat în Râşnov, str. x, jud. Braşov, compus din 5 camere, 2 holuri, toalete şi două terase, în suprafaţă totală de 367 mp, înscris în CF x Râşnov, nr. top x (CF vechi x Râşnov), până la data plăţii de către reclamantă a sumei de 250.000 RON solicitată de la pârâtă cu titlu de despăgubiri; cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea reconvenţională formulată, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Râşnov prin Primar a solicitat obligarea reclamantei A. S.R.L. la plata sumei de 308.251,73 RON reprezentând prejudiciu cauzat acesteia şi actualizarea sumei cu dobânda legală până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 65/C din 5 februarie 2019, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Râşnov prin Primar şi a obligat reclamanta A. S.R.L. să plătească pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Râşnov prin Primar suma de 308.251,73 RON cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă cu dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la 22 mai 2018 până la data plăţii efective.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 935/Ap/2019 din 4 iulie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins apelul formulat de S.C. A. S.R.L.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-reclamantă arată că instanţa de apel în mod greşit a reţinut că sunt nefondate motivele de apel referitoare la nelegala admiterea a cererii reconvenţionale deoarece din probele administrate în cauză a rezultat că părţile au purtat discuţii cu privire la prelungirea contractului de închiriere, că intimata-pârâta nu a efectuat demersuri de evacuare a recurentei-reclamante şi că a permis acesteia să folosească imobilul în aceleaşi condiţii.

Autoarea căii de atac susţine că nu sunt îndeplinite condiţiile atragerii răspunderii civile delictuale deoarece nu s-a săvârşit nicio faptă ilicită, respectiv recurenta-reclamantă ocupa în mod legal imobilul în discuţie. Aceeaşi parte afirmă că instanţa de apel nu a analizat înscrisurile din dosar, ci a reţinut în mod simplist numai faptul ajungerii la termen a contractului de închiriere.

Se mai arată că nu este îndeplinită nici condiţia existenţei prejudiciului deoarece emiterea unor hotărâri de consiliu local cu privire la tarifele de închiriere nu conferă caracter cert şi exigibil sumelor respective, iar intimata-pârâtă nu a încheiat un alt contract de închiriere pentru spaţiul în discuţie şi nici nu a dovedit că au existat persoane care să dorească să închirieze respectivul spaţiu.

Recurenta-reclamantă apreciază că nu a fost dovedită legătura de cauzalitate între presupusa faptă ilicită şi prejudiciul solicitat prin cererea reconvenţională.

Autoarea căii de atac arată că cererea sa a fost respinsă în mod greşit de instanţa de fond întrucât a dovedit în faţa tribunalului că, referitor la anul 2015, erau îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a intimatei-pârâte întrucât, prin lucrările desfăşurate în centrul localităţii Râsnov, aceasta a avariat imobilul ce se afla în folosinţa recurentei-reclamante şi i-a produs acesteia un prejudiciu considerabil.

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii şi excepţia nulităţii pentru lipsa motivelor de recurs.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul este nul.

Prin încheierea din 18 martie 2020 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a apreciat că recursul este admisibil.

Prin încheierea din 24 iunie 2020 a fost respinsă excepţia nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii, invocată de intimata-pârâtă, cu motivarea inclusă în respectiva încheiere, şi s-a fixat termen pentru judecarea recursului la 4 noiembrie 2020, cu citarea părţilor.

La termenul de la 4 noiembrie 2020 s-a dispus amânarea cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales, s-a prorogat discutarea excepţiei nulităţii cererii de recurs pentru lipsa motivelor de recurs şi s-a acordat termen de judecată la 13 ianuarie 2021. Termenul de la 13 ianuarie 2021 a fost preschimbat la 24 februarie 2021, în contextul adoptării unor măsuri de protecţie în scopul prevenirii unor eventuale situaţii generate de pandemia de COVID-19.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recurenta-reclamantă a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care este incident atunci când hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Deşi invocă greşita aplicare a textelor de lege care reglementează răspunderea civilă delictuală, recurenta-reclamantă nu indică articolul de lege care a fost încălcat sau greşit aplicat şi nici nu arată de ce nu este corect raţionamentul instanţei de apel prin raportare la obiectul cauzei.

Autoarea căii de atac face trimitere la înscrisurile de la dosar şi critică modul în care instanţa de fond şi cea de apel au analizat şi interpretat probatoriul, fără a dezvolta argumente de nelegalitate, cerând instanţei de recurs să reaprecieze asupra situaţiei de fapt.

Înalta Curte reţine că judecătorii fondului sunt suverani în interpretarea actelor juridice ale cauzei deduse judecăţii, iar interpretarea dată nu poate face obiect de control în recurs. Recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia nu se poate rejudeca fondul şi se pot analiza exclusiv aspectele de nelegalitate, nu şi cele de netemeinicie.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta-reclamantă nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 935/Ap/2019 din 4 iulie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 935/Ap/2019 din 4 iulie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2021.