Municipality's failure to collect local taxes as contractual fault: no force majeure or unforeseen event excuse for late payment penalties

Şedinţa publică din data de 23 februarie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia a-II-acivilă, la data de 21.08.2019 cu nr. x/2019, reclamantul Serviciul Public B. Galaţi, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Galaţi-prin Primar, a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 481.395,09 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere, precum şi cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1170, 1179, 1266, 1270, 1272, 1516, 1523 C. civ., art. 148, 149, 150, 254, 453 şi 223 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 757 din 10.12.2019 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, a fost admisă acţiunea, formulată de reclamantul Serviciul Public B. Galaţi, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Galaţi. A fost obligat pârâtul Municipiul Galaţi, prin Primar să plătească reclamantului Serviciul Public B. Galaţi suma de 481.395,09 RON cu titlu de penalităţi de întârziere. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 8.419 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 757 din 10.12.2019 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă, a formulat apel Municipiul Galaţi, prin care a solicitat potrivit art. 480 alin. (2) C. proc. civ., schimbarea în tot a acesteia, iar în rejudecarea cauzei să se dispună respingerea cererii ca nefondată.

Prin decizia nr. 102/A din 27 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, a fost respins apelul.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs, la data de 25 iunie 2020, pârâta UAT - Municipiul Galaţi.

Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În opinia recurentei, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 485 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 227/2015, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile răspunderii contractuale, urmare a reducerii fondurilor pentru plata facturilor B..

În acest sens recurenta solicită să se aibă în vedere prevederile contractuale ce reglementează obligaţiile intimatei-reclamante, acestea fiind individualizate şi având caracterul unor obligaţii de rezultat, precum şi intervenţia unui caz fortuit sau de forţă majoră.

Recurenta arată că nu pot fi reţinute susţinerile referitoare la prejudiciu.

Înalta Curte, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. îl va respinge pentru următoarele considerente:

Recursul a fost întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei.

Acest motiv de casare sancţionează neîndeplinirea obligaţiei legale de motivare a hotărârii judecătoreşti, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Deşi a invocat acest motiv de nelegalitate, recurenta nu a formulat critici concrete, motiv pentru care va fi înlăturat, fiind invocat formal.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 485 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 227/2015, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile răspunderii contractuale.

Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

Recurenta invocă aplicarea greşită a acestui text de lege, însă nu arată în ce mod instanţa de apel nu a stăruit pentru prevenirea greşelilor în aflarea adevărului în cauză.

Faptul că a susţinut această critică prin raportare la art. 485 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 227/2015 nu o absolvă de indicarea motivelor pentru care consideră că dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., au fost aplicate greşit în ceea ce priveşte raportul juridic dedus judecăţii, astfel că şi această critică este înlăturată.

În ceea ce priveşte critica vizând neîndeplinirea condiţiilor răspunderii contractuale, Înalta Curte reţine că răspunderea civilă contractuală are la bază culpa în executarea obligaţiilor.

Susţinerile recurentei privind lipsa culpei acesteia în achitarea cu întârziere a obligaţiilor asumate convenţional au fost analizate de instanţa de apel care a reţinut că, şi în ipoteza respectării principiul specializării bugetare, respectiv al adoptării unor taxe speciale în sarcina persoanelor fizice şi juridice care beneficiază de serviciile create şi oferite de instituţia sau serviciul public, execuţia bugetară este o obligaţie a cărei neexecutare ţine de culpa pârâtului însuşi, care prin aparatul propriu de colectare a creanţelor constând în impozite şi taxe locale, trebuie să se asigure că are loc o colectare eficientă a acestor venituri bugetare.

În consecinţă, corect s-a reţinut de către instanţa de apel că invocarea scutirilor legale acordate unui segment restrâns al beneficiarilor serviciilor publice locale, nu constituie un motiv de exonerare de răspundere convenţională şi nu poate fi asimilat cazului fortuit sau forţei majore.

Înalta Curte reţine că, întrucât a fost înlăturată corect apărarea privind inexistenţa fondurilor pentru achitarea obligaţiilor restante şi apărarea pârâtei privind lipsa culpei acesteia, în temeiul art. 484, art. 485 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 227/2015 din Codul fiscal, s-a constatat în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii contractuale.

În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta UAT - Municipiul Galaţi împotriva deciziei nr. 102/A din 27 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta UAT - Municipiul Galaţi împotriva deciziei nr. 102/A din 27 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 februarie 2021.