Limitation of appellate scope: reduction of claim (minus petita) is not a new claim challenging devolutive effect

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Cererile în faţa primei instanţe:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la data de 8 aprilie 2019 sub nr. x/2019 reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: 693.791,01 reprezentând valoarea facturilor seria x nr. x,385,386 emise la data de 01.03.2019 şi scadente la data de 16.03.2019; 1.624.069,30 RON reprezentând valoarea facturilor seria x nr. x, 395, 396, 397, 398, 399, 400 emise la data de 18.03.2019 şi scadente la data de 02.04.2019; a solicitat, totodată, penalităţile contractuale în procent de 0,1% pe zi de întârziere, constând în suma de 25.700,94 calculată pentru fiecare factură de la scadenţă până la data introducerii cererii şi în continuare până la achitarea integrală a debitului.

Prin cererea reconvenţională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 9.687,10 RON reprezentând debit neachitat, precum şi la plata penalităţilor contractuale de 0,1% pe zi de întârziere calculate de la scadenţa debitului până la achitarea integrală a debitului.

Hotărârea primei instanţe:

Prin sentinţa civilă nr. 2172/2019 din 6 decembrie 2019 Tribunalul Specializat Cluj a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Anterior, la termenul din data de 6 noiembrie 2019 aceeaşi instanţă a dispus anularea cererii reconvenţionale ca netimbrată.

Apelul:

Sentinţa de fond a fost atacată cu apel de reclamanta A. S.R.L., care a solicitat schimbarea hotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în judecată în limita sumei de 144.210 euro+TVA, cu aplicarea dobânzii legale penalizatoare calculată de la data scadenţei fiecărei facturi şi până la plata efectivă, menţionând că suma solicitată reprezintă diferenţa dintre valoarea solicitată iniţial şi valoarea pentru care părţile, ulterior soluţionării cauzei în fond, au convenit încheierea unui contract de vânzare.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă sub acelaşi număr unic de dosar.

Prin decizia civilă nr. 394/2020 din 14 septembrie 2020 Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Recursul:

Împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel a declarat recurs motivat reclamanta A. S.R.L., cauza fiind înregistrată sub acelaşi număr unic de dosar la 26 noiembrie 2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Motivarea recursului:

Recurenta-reclamantă a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., criticând decizia de apel sub următoarele aspecte:

A susţinut că instanţa de apel respingând calea de atac cu motivarea că s-a solicitat în apel altceva decât ceea ce a făcut obiectul judecăţii în prima instanţă, fiind încălcate limitele efectului devolutiv al apelului, a calificat greşit obiectul căii devolutive de atac, omiţând, astfel, să-şi exercite misiunea de a judeca cauza.

În susţinerea criticii, recurenta-reclamantă a prezentat situaţia de fapt, prin raportare la obiectul dedus judecăţii în primă instanţă - pretenţii decurgând dintr-un act juridic încheiat între părţi, la înţelegerea dintre părţi intervenită ulterior pronunţării hotărârii de fond, prin care pârâta a înţeles să consimtă la încheierea contractului de vânzare pentru o sumă inferioară celei solicitate prin acţiune, fiind rezervat dreptul primei părţi de a continua demersul judiciar pentru obţinerea întregii sume prin promovarea căii de atac, concluzionând în sensul că ceea ce s-a solicitat a reprezentat minus petita.

În continuare, recurenta-reclamantă a arătat că obiectul judecăţii este reprezentat de pretenţia concretă, sumele de bani în baza unor raporturi juridice precizate în cererea introductivă, neputând fi confundat cu izvorul acelor pretenţii, reprezentat de documentele financiar-contabile.

Întâmpinarea:

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca fiind legală decizia de apel în considerarea formulării unor cereri noi în apel, cu încălcarea limitelor efectului devolutiv al apelului. De asemenea, a mai susţinut că la momentul formulării apelului facturile fiscale pe care se întemeiau pretenţiile părţii adverse nu mai existau. A semnalat faptul că prin cererea iniţială recurenta-reclamantă a solicitat, cu titlu de accesorii ale debitului principal penalitatea contractuală, în timp ce prin apel a solicitat acordarea dobânzii legale penalizatoare.

Totodată, intimata-pârâtă a formulat apărări şi pe fondul cauzei, prezentând raporturile contractuale dintre părţi.

Alte aspecte procesuale:

Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs.

Pe parcursul judecării cauzei, intimata-pârâtă a comunicat instanţei schimbarea denumirii societăţii, noua denumire fiind B. S.R.L..

Analiza motivelor de recurs:

Faţă de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte apreciază recursul ca fondat pentru următoarele considerente:

Critica vizând încălcarea de către instanţa de apel a normelor de procedură, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este fondată.

Cu aplicarea greşită a legii, instanţa devolutivă de atac a apreciat incidenţa în cauză a dispoziţiilor 478 alin. (3) C. proc. civ., considerând că în calea de atac cu care a fost investită s-au formulat pretenţii noi, neanalizate în primă instanţă, Înalta Curte având în vedere din această perspectivă petitul principal din cererea de chemare în judecată, respectiv debitul solicitat a fi achitat.

Examinarea cererii de chemare în judecată relevă faptul că recurenta-reclamantă a solicitat, prin primul petit al cererii obligarea părţii adverse la plata unei sume de bani, pretins datorată dintr-un raport juridic concretizat într-o promisiune de vânzare-cumpărare nr. x/26.11.2015.

Deci, cererea recurentei-reclamante se situează pe tărâmul executării silite a obligaţiilor, pretinzându-se creditorul unei obligaţii de plată neîndeplinită de partea adversă, aspect dovedit şi prin raportare la temeiurile de drept invocate în cerere şi care vizează forţa obligatorie a contractului şi răspunderea contractuală.

În consecinţă, obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de suma de bani solicitată în temeiul raportului contractual, neavând relevanţă faptul că suma respectivă a fost explicitată prin indicarea facturilor fiscale emise în executarea obligaţiei de plată. În acest context, Înalta Curte reţine că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de facturile fiscale, acestea fiind doar documente justificative din punct de vedere contabil, relevante, cel mult pentru determinarea momentului scadenţei de plată în vederea stabilirii cuantumului accesoriilor solicitate.

Împrejurarea că în memoriul de apel au fost indicate, ca documente justificative, alte facturi fiscale nu are natura stabilită de instanţa devolutivă - aceea a formulării unei cereri noi în apel - întrucât obiectul dedus judecăţii a rămas neschimbat, constând în executarea obligaţiei de plată, dedusă din actul juridic dintre părţi, la solicitarea creditorului acelei obligaţii.

Este astfel apreciată ca fiind fondată susţinerea recurentei-pârâte că, păstrând obiectul cu care a investit prima instanţă, în calea devolutivă de atac a formulat o pretenţie minus petita, continuând demersul judiciar pentru restul de sumă solicitat iniţial şi valoarea pe care intimata-pârâtă a înţeles să o achite ulterior pronunţării hotărârii de fond. În acest context, cele reţinute de instanţa de apel în sensul că s-a formulat o cerere nouă, ce nu a fost analizată de instanţa de fond sunt eronate, Înalta Curte constatând că atât în faţa primei instanţe, cât şi în faţa instanţei devolutive de atac, a fost supusă analizei aceeaşi pretenţie, întemeiată pe acelaşi raport juridic, modificarea nivelului acesteia fiind determinată de înţelegerea dintre părţi cu privire la o parte din sumă.

Având în vedere cele reţinute, în considerarea prevederilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză de recurenta-reclamantă, cu consecinţa casării deciziei de apel şi trimiterii cauzei spre rejudecare.

Deşi casarea vizează întreaga decizie, având în vedere caracterul unitar al căii de atac, în cursul rejudecării cauzei instanţa de apel, în conformitate în prevederile art. 501 alin. (1) C. proc. civ., va avea în vedere dezlegarea dată de instanţa supremă prin considerentele expuse, urmând să analizeze petitul accesoriu, astfel cum a fost individualizat în cererea de apel, cu aplicarea dispoziţiilor art. 478 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 394/2020 din 14 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B..

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2021.