Pension appeal rejected; refugee-status benefits upheld for wartime displacement from Bessarabia.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul H.D. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii nr. 11431 din 15 octombrie 2003 și emiterea unei noi decizii prin care să i se recunoască drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În motivare, reclamantul a arătat că s-a născut la 26 iulie 1921, în Basarabia, comuna Broscăuți Vechi, unde a locuit până în luna mai a anului 1944, când a fost încorporat în armată, la Blaj. În noiembrie 1944 a fost lăsat la vatră și din cauza ocupației fostei U.R.S.S. și a terorii comuniste, a fost nevoit să se refugieze la București, unde a stat până în anul 1948, după care s-a stabilit în județul Cluj, localitatea Sălătruc.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 98 din 20 ianuarie 2004, a admis acțiunea reclamantului H.D., motivat de faptul că din probele administrate rezultă că reclamantul a fost încorporat la data de 20 mai 1944, la Centrul Militar Storosneț și a fost lăsat la vatră, la 15 noiembrie 1944, însă nu s-a mai putut întoarce la Broscăuți Vechi - U.R.S.S., unde locuia, fiind nevoit să se refugieze la București, până în anul 1948 și ulterior, în localitatea Sălătruc, motiv pentru care a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj să-i recunoască reclamantului, statutul de persoană refugiată, pe perioada 15 noiembrie 1944 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu 1 septembrie 2003.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu au existat motive de persecuții etnice, întrucât în perioada 1941 - martie 1944, Basarabia, Bucovina și Ținutul Herței se aflau sub administrația statului român.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea îl va respinge, pentru următoarele considerente:

Din probele administrate în cauză, rezultă că într-adevăr, intimatul-reclamant a părăsit localitatea de domiciliu, Broscăuți Vechi, în luna mai 1944 și a fost încorporat în armată, la Blaj și lăsat la vatră, în noiembrie 1944, iar din considerații etnice nu a mai putut reveni în localitatea de domiciliu, refugiindu-se în București, ca urmare a evenimentelor legate de intrarea și înaintarea trupelor sovietice pe teritoriul României, în cel de-al doilea război mondial.

Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată și completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanță, persoana, cetățean român, care în perioada arătată a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu sau refugiată, din cauza persecuțiilor.

Or, în cauză, este stabilit că intimatul-reclamant a fost nevoit să nu revină în localitatea de domiciliu, ca urmare a evenimentelor de război, intrarea și înaintarea pe teritoriul României, a trupelor sovietice, în cadrul operațiunilor militare din a doua parte a celui de-al doilea război mondial și ca atare, este de necontestat.

Așa fiind, soluția Curții de Apel Cluj se dovedește a fi întemeiată, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 98 din 20 ianuarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2005.