Suspension of contract resolution proceedings due to debtor's insolvency under Law 85/2014

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal la 08.04.2016, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate rezoluţiunea de plin drept a contractului de vânzare autentificat sub nr. x/21.08.2012 de B.N.P. C., să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară, să oblige pârâta să achite reclamantei suma de 290.000 RON, reprezentând daune-interese şi suma de 100.000 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă, dar şi cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 357/04.10.2018, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a respins excepţia prescripţiei invocată de pârâtă şi, totodată, a respins acţiunea, iar reclamanta a fost obligată la plata către pârâtă a sumei de 4.350 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta.

Pe parcursul judecării apelului, la termenul din 19.06.2019, s-a luat act că intimata şi-a schimbat denumirea în S.C. D. S.R.L.

La 09.09.2019, intimata a solicitat suspendarea judecăţii cererii, faţă de împrejurarea că a intrat în procedura insolvenţei, aşa cum rezultă din încheierea nr. 402/20.06.2019, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin decizia nr. 664/07.10.2019, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea şi a constatat rezoluţionat de plin drept contractul de vânzare autentificat sub nr. x/21.08.2012 de B.N.P. C. în virtutea pactului comisoriu expres; a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul că dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 6.747,358 m.p. teren curţi-construcţii situat în Moineşti, str. x, jud. Bacău a revenit în patrimoniul apelantei, care a fost obligată la plata către intimată a sumei de 22.252,39 euro, în echivalent în RON la data plăţii şi a sumei de 34.111,27 RON, reprezentând preţ plătit. Totodată, în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014, a dispus suspendarea judecăţii capetelor de cerere privind obligarea intimatei la plata către apelantă a contravalorii clădirilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare şi care au fost desfiinţate, la plata sumei de 290.000 de RON, reprezentând daune-interese provocate de neexecutarea culpabilă a contractului de vânzare, precum şi a sumei de 100.000 de RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă. A menţinut dispoziţia de respingere a excepţiei prescripţiei şi a luat act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.A. a declarat recurs.

Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de apel este nelegală, întrucât nu i s-a recunoscut dreptul de creanţă pentru contravaloarea clădirilor demolate de către intimată, care existau la momentul încheierii convenţiei.

În opinia recurentei, instanţa ar fi trebuit să o oblige pe intimată la plata echivalentului clădirilor demolate pentru a realiza în mod corect repunerea părţilor în situaţia anterioară, conform art. 30 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta a apreciat că sunt admisibile acţiunile în rezoluţiune promovate după intrarea în insolvenţă a societăţii pentru neplata preţului, faţă de care capătul de cerere privind contravaloarea clădirilor demolate este accesoriu.

Or, prin decizia pronunţată, instanţa de apel a admis capătul principal de cerere, însă l-a suspendat pe cel accesoriu.

Potrivit recurentei, cu privire la măsura de suspendare, instanţa de apel a reţinut o stare de fapt eronată şi nu a analizat niciuna dintre probele administrate, rezultând că judecarea cauzei s-a făcut fără a se intra în cercetarea fondului, părţile fiind private astfel de un grad de jurisdicţie.

În continuare, recurenta a mai arătat că a solicitat instanţei de judecată stabilirea obligaţiei de restituire şi nu valorificarea unei creanţe rezultate şi că, în măsura confirmării deciziei din apel, i s-ar nega dreptul de a se înscrie la masa credală a debitoarei aflate în insolvenţă.

În drept, recurenta a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării recursului, susţinând că la cererea de recurs nu a fost ataşată dovada achitării taxei judiciare de timbru. Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, deoarece instanţa de apel în mod corect a dat eficienţă prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2014, legiuitorul stabilind un alt mecanism pentru recuperarea sumelor de la debitoare, respectiv formularea unei declaraţii de creanţă.

Recurenta a răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 29.07.2020, Înalta Curte a respins excepţia netimbrării recursului, a admis în principiu recursul şi a stabilit termen în şedinţă publică, în raport cu art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reţine următoarele:

Situaţia de fapt reţinută în etapele devolutive ale procesului presupune încheierea contractului de vânzare autentificat sub nr. x/21.08.2012 de B.N.P. C., prin care recurenta a transmis intimatei dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Moineşti, str. x, jud. Bacău, compus din teren şi construcţii, în schimbul unui preţ care urma să fie achitat în două tranşe. Părţile au susţinut că ulterior încheierii contractului, clădirile au fost desfiinţate.

Obiectul litigiului de faţă constă în acţiunea vânzătorului în rezoluţiunea contractului de vânzare pentru neplata diferenţei de preţ la data stabilită de părţi, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea pârâtei la plata contravalorii clădirilor desfiinţate ulterior, a sumei de 290.000 RON cu titlu de daune-interese şi de 100.000 RON reprezentând lipsa de folosinţă a imobilelor.

Prima instanţă a respins excepţia prescripţiei şi acţiunea, însă instanţa de apel, reformând sentinţa, a constatat rezoluţionat de plin drept contractul de vânzare încheiat de părţi, le-a repus pe acestea în situaţia anterioară, în sensul că dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 6.747,358 m.p. teren curţi-construcţii a revenit în patrimoniul reclamantei, care a fost obligată la plata către pârâtă a sumelor de 22.252,39 euro, în echivalent în RON la data plăţii şi de 34.111,27 RON, reprezentând preţ plătit. Totodată, curtea de apel a suspendat judecata capetelor de cerere în pretenţii, în baza art. 75 din Legea nr. 85/2014, considerând că prin acestea recurenta urmăreşte realizarea unor creanţe asupra averii intimatei, aflate în insolvenţă.

Recurenta critică decizia atacată, afirmând că în mod nelegal instanţa de apel a suspendat judecata capătului de cerere privind contravaloarea clădirilor demolate, în baza art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, întrucât nu mai există posibilitatea reîntoarcerii acestora în patrimoniul său, astfel încât obligaţia ce îi incumbă intimatei este aceea de a plăti contravaloarea lor, potrivit art. 1.641 C. civ.

Deşi obligaţia de restituire este subsecventă rezoluţiunii contractului, raportul de accesorietate între cele două nu poate prevala aplicabilităţii art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, având în vedere că recurenta tinde la stabilirea unui drept de creanţă împotriva intimatei insolvente. Hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva intimatei a intervenit ulterior soluţionării pe fond a cauzei, în apel, astfel că eventuala recunoaştere a unui drept de creanţă în favoarea recurentei în afara procedurii concursuale nu mai putea avea loc.

Legea nr. 85/2014 reglementează o procedură colectivă, în cadrul căreia toţi creditorii debitorului aflat în insolvenţă trebuie să participe la urmărirea şi recuperarea creanţelor lor, prin depunerea declaraţiilor de creanţă.

După deschiderea procedurii insolvenţei, creditorilor le este interzis să iniţieze ori să continue proceduri individuale împotriva debitoarei.

În cauză, în cadrul dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, recurenta a depus declaraţie de creanţă, însă aceasta a fost respinsă fără ca partea să parcurgă mai departe procedura reglementată de Legea nr. 85/2014 într-o astfel de situaţie, prin formularea unei contestaţii.

Prin urmare, recurenta nu a fost privată de dreptul său de a se înscrie la masa credală şi o atare concluzie nu poate fi înfrântă de atitudinea de pasivitate de care recurenta a dat dovadă, atunci când nu a contestat măsura practicianului în insolvenţă de respingere a declaraţiei de creanţă.

În acest context, sesizată cu o cerere prin care se tinde la stabilirea unui drept de creanţă împotriva intimatei aflate în procedura insolvenţiei, instanţa de apel în mod corect a dat eficienţă prevederilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, suspendând judecata capetelor de cerere referitor la plata contravalorii clădirilor desfiinţate, a daunelor interese şi a lipsei de folosinţă.

Se cuvine subliniat că recurenta mai critică hotărârea instanţei de apel din perspectiva reţinerii eronate a situaţiei de fapt şi neanalizării probelor de la dosar, critică ce nu poate fi luată în analiză, dat fiind faptul că vizează aspecte de netemeinicie şi nu de nelegalitate.

Faţă de considerentele expuse, având în vedere că nu poate fi reţinută incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 664/07.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 februarie 2021.