Intervention in appeal inadmissible absent all parties' consent; share-transfer nullity ruling stands

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2021

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 9.10.2015 pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. x/2015 reclamanţii A. ş.a., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. prin lichidator judiciar CABINET DE INSOLVENŢĂ E. şi F. în calitate de administrator special, au solicitat constatarea nulităţii absolute a hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor din 06.10.2007, a procesului-verbal de şedinţă şi a celorlalte acte subsecvente din aceeaşi dată, întrucât au fost adoptate de persoane fără calitate de reprezentanţi legali ai societăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 388/civ din 11 octombrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de interes şi a respins excepţia lipsei calităţi procesuale pasive.

A admis în parte acţiunea formulata de reclamanţii A., G., H., I., J., K., L., M., N., decedată, prin moştenitori O., P. si Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., decedat, prin moştenitori JJ., KK. si LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., Y. şi EEE. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., prin lichidator judiciar E. şi administrator special F..

A constatat nulitatea Hotararii Adunarii Generale Extraordinare din cadrul paratei B. S.A. din data de 6.10.2007.

A respins restul capetelor de cerere.

A obligat reclamanţii la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către administrator special F. şi a luat act că reclamanţii nu solicită cheltuieli de judecată.

SC B. S.A. prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ E., F. - în calitate de administrator special AL S.C. B. S.A. BOTOŞANI a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 388/11.10.2019 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimaţii A., G., CCC., EEE., H., L., I., J., DDD., K., M., N., R., S., T., U., V., W., X., Y., AAA., Z., BBB., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., JJ. - moştenitoare a defunctului II., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., H., X. Fostă Havrliuc, GGG., HHH., III., JJJ., KKK. - decedat, LLL. - decedat, HHH., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., KK. - moştenitor al defunctului II., LL. - moştenitoare a defunctului II., RRR., SSS., TTT., O., P. şi Q..

UUU. a formulat cerere de intervenţie principală, prin care a solicitat admiterea cererii de intervenţie şi admiterea apelurilor formulate de S.C. B. S.A. şi F. împotriva sentinţei nr. 388/civ din 11 octombrie 2019 a Tribunalului laşi din dosarul nr. x/2015, modificarea în totalitate a sentinţei atacate şi respingerea cererii de constatare a nulităţii absolute a hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor a debitorului S.C. B. S.A. din 06.10.2007 ca inadmisibilă şi nefondată, urmând a se constata că nu a fost anulat contractul de cesiune nr. x/2003 printr-un incident juridic în 2013, fără ca părţile din respectivul contract să fi ştiut că se pune în discuţia unei instanţe respectivul contract, fără să fi fost citaţi în faţa Curţii de Apel Suceava şi fără a se da posibilitatea părţilor să îşi formuleze apărări în legătură cu contractul de cesiune, aşa cum în mod absurd consideră instanţa de fond.

Prin încheierea din data de 9 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă în dosarul nr. x/2015 s-a constatat că este inadmisibilă, în principiu, cererea de intervenţie principală formulată în cauză de UUU..

Împotriva încheierii din data de 9 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă în dosarul nr. x/2015 au declarat recurs B. S.A. prin lichidator judiciar E. şi UUU..

Recursul declarat de B. S.A. prin lichidator judiciar E. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta solicitând admiterea căii de atac şi casarea încheierii atacate, urmând a fi admisă cererea de intervenţie principală formulată de UUU..

Recurenta susţine că, în cauză, este aplicabil C. proc. civ. în forma în vigoare la momentul depunerii cererii de chemare în judecată în dosarul nr. x/2015, respectiv art. 64 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în forma nemodificată prin art. 1.3 din Legea nr. 310/2018.

În fapt, arată că prin încheierea irevocabilă nr. 159 din data de 20 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul x/2010, a fost admisă cererea debitoarei B. de deschidere a procedurii insolvenţei, în formă simplificată. Societatea B. se află şi în prezent în faliment, fiind în curs procedurile de lichidare. După ce au trecut 5 ani de la deschiderea procedurii insolvenţei şi 8 ani de la desfăşurarea A.G.A. din 06,10.2007 prin care fusese numit pentru o durată de 4 ani administratorul societăţii, intimaţii au formulat cerere pentru constatarea nulităţii absolute a acestei hotărâri A.G.A., cerere întemeiată pe prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Conform art. 132 alin. (5) din Legea nr. 132/1990:

"Cererea se va soluţiona în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administraţie, respectiv directorat." În cauza de faţă, societatea B. S.A., fiind în faliment, este reprezentată de către lichidatorul judiciar.

Prin sentinţa nr. 388/civ din 11 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2015, instanţa a admis cererea intimaţilor pentru constatarea nulităţii absolute a A.G.A. B. din 06.10.2007, cu următoarea motivare:

"Raportat la considerentele expuse reţinute prin hotărârile judecătoreşti sus-menţionate instanţa reţine, urmare a constatării pe cale incidentală a nulităţii absolute a contractului de cesiune prin care WWW. a dobândit acţiuni la societatea pârâtă, că acesta nu avea calitatea de acţionar majoritar, astfel încât la data de 6.10.2007 faţă de prevederile art. 101 alin. (1), art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 nu au fost îndeplinite condiţiile legale referitoare la prezenţa acţionarilor şi majoritatea voturilor necesare pentru valabilitatea hotărârii adoptate ce face obiectul cererii de chemare în judecată. Acest aspect este suficient pentru a atrage constatarea nulităţii Hotărârii AGEA din data de 6.10.2007, motiv pentru care va fi admisă în parte acţiunea."

Intervenienta UUU. a avut calitatea de "cedentă" în contractul de cesiune pe care instanţa de fond l-a considerat ca fiind anulat "pe cale incidentală", având aşadar întreaga îndreptăţire legală şi procedurală pentru a formula cerere de intervenţie principală în cauză.

Totuşi, instanţa de apel a respins cererea de intervenţie ca inadmisibilă având în vedere prevederile art. 62 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât apelanta F. a arătat la termenul din 09.12.2020 că nu este de acord cu admiterea cererii de intervenţie.

Recurenta susţine că, prin luarea în considerare a aceastei opoziţii din partea apelantei, instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii privind calitatea procesuală a părţilor şi reprezentarea acestora în faţa instanţei.

Arată că, inclusiv prin cererea de apel, F., singura "parte" care s-a opus la admiterea cererii de intervenţie, nu are de fapt legal calitatea de parte în dosarul nr. x/2015. Reclamanţii-intimaţi au formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu "S.C. B. S.A. reprezentată prin administrator special F.."

Prin sentinţa civilă nr. 1548/5.12.2017 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2015, a fost anulată însă adunarea generală a acţionarilor prin care a fost aleasă F. în funcţia de administrator special al debitoarei în faliment S.C. B. S.A.

Aşadar, recurenta consideră că, la momentul judecării prezentei cauze, atât în faţa instanţei de fond cât şi în faţa instanţei de apel F. nu mai avea nicio calitate pentru a fi parte în dosar. Cu toate acestea, aceasta a fost considerată nelegal reprezentanta societăţii S.C. B. S.A., în această calitate opunându-se cererii de intervenţie, ceea ce a dus mai departe la respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenţie formulată de UUU..

Menţionează că instanţa de fond a arătat cu privire la acest aspect că "s-ar putea ridica problema dreptului de reprezentare şi limitele acestuia prin raportare însă la stadiul procedurii insolvenţei şi efectele sentinţei definitive pronunţată în dosarul nr. x/2015, implicând verificări care nu se circumscriu procedurii în anulare cu care a fost învestită instanţa de judecată."

Recurenta susţine că aceast argument nu este legal, întrucât, conform prevederilor art. 174-179 din C. proc. civ., încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la reprezentarea procesuală şi capacitatea procesuală este sancţionată cu nulitatea absolută necondiţionată a actelor de procedură efectuate cu încălcarea acestora. Instanţa de fond, la fel ca instanţa de apel, erau obligate să facă verificările necesare stabilirii calităţii de reprezentant al S.C. B. S.A. în cazul pârâtei F. şi să ia masuri pentru ca reprezentarea societăţii debitoare să fie făcută conform legii.

Prin recursul declarat, UUU. solicită admiterea căii de atac şi casarea încheierii atacate, urmând să se dispună admiterea cererii de intervenţie principală formulate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ.

Recurenta susţine că sentinţa nr. 388 din 11.10.2019 2019 a Tribunalului laşi, prin care s-a constatat nulitatea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare din cadrul S.C. B. S.A. din data de 06.10.2007 este nelegală şi netemeinică.

După prezentarea situaţiei de fapt şi a argumentelor reţinute de instanţe pentru respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenţie accesorie în interesul apelantei S.C. B. S.A., formulată de cesionarul XXX., recurenta susţine că, pentru a nu fi pusă în situaţia să restituie cesionarului preţul acţiunilor cedate prin contractul de cesiune nr. x/2003, a formulat cererea de intervenţie principală, conform art. 61 alin. (2), art. 62, art. 64 - 66 din C. proc. civ., în forma în vigoare la momentul formulării cererii de chemare în judecată.

Arată că instanţa a respins ca inadmisibilă şi cererea sa de intervenţie, deşi este vorba despre o cerere de intervenţie principală, încălcând însă prevederile art. 64 alin. (1) şi (2) şi art. 62 alin. (3) din C. proc. civ., în forma aplicabilă în cauză, întrucât nu a pus cererea de intervenţie în discuţia părţilor şi nici nu a cerut acordul părţilor pentru admiterea în principiu a cererii.

De asemenea, susţine că instanţa de apel nu a comunicat cererea sa de intervenţie intimaţilor GGG., HHH., YYY., JJJ., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., SSS., RRR., TTT., KKK. şi LLL. şi nici nu a solicitat acordul acestora pentru admiterea în principiu a cererii de intervenţie.

În plus, consideră că instanţa de apel nu a lămurit problema identitiăţii administratorului special al B., care a fost chemat în judecată de către reclamanţii-intimaţi, parte în cauză fiind însă în continuare F., deşi aceasta nu mai era de 3 ani administrator special. Ca urmare, cererea sa de intervenţie nu a fost pusă nici în discuţia administratorului special şi nici nu s-a cerut acordul acestuia cu privire la această cerere.

În acest fel, recurenta susţine că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ.

În continuare, recurenta face precizări cu privire la regimul juridic al acţiunilor S.C. B. S.A. precum şi cu privire la persoanele care la data de 18.02.2003, data încheierii contractului de cesiune, deţineau calitatea de acţionari la societate.

Conform dispoziţiilor legale, arată că scopul asociaţiilor constituite/înregistrate în temeiul Legii nr. 77/1994 şi O.U.G. nr. 88/1997(cum a fost şi asociaţia reclamantă) a fost unul patrimonial şi precis arătat de lege, respectiv de a se dobândi acţiuni (potenţial generatoare de dividende) pentru membrii asociaţiei de la societăţile comerciale cu capital majoritar de stat aflate în proces de privatizare, obiectul de activitate al acestora fiind limitat scopului arătat.

Recurenta face referiri cu privire la acţiunile cu valoare nominală din capitalul social al S.C. B. S.A. şi dispoziţiile legale aplicabile, respectiv art. 29 şi art. 30 din Legea nr. 58/1991, susţinând că, în ceea ce priveşte acţiunile cumpărate de la FPP şi FPS, în Statutul asociaţiei se prevede la obiectul de activitate, în cuprinsul art. 4.1. că unul dintre obiective este să încheie cu Fondul proprietăţii de Stat şi Fondul Proprietăţii Private, Moldova II Bacău contractele pentru dobândirea acţiunilor societăţii în numele şi pentru membrii acesteia.

De asemenea, susţine că membrii ZZZ. au hotărât distribuirea tuturor acţiunilor către cele 203 persoane fizice care apar în calitate de acţionari şi care au semnat contractul de societate la momentul autorizării societăţii în anul 1995.

Printre cei 203 acţionari se numără şi AAAA. cu un număr de 72.738 de acţiuni (poziţia 86 din contractul de societate) şi recurenta UUU. cu un număr de 62.144 de acţiuni (poziţia 86 din contractul de societate), care au cesionat către WWW. un număr de 121.460 acţiuni, conform Contractului de cesiune nr. x din 18.02.2003, 65.500 acţiuni fiind cedate de AAAA., iar 55.960 acţiuni de către UUU..

Susţine că ZZZ. B. nu a avut deci niciodată în patrimoniu acţiunile care formează capitalul social al S.C. B. S.A., acestea fiind deţinute la momentul înfiinţării societăţii de cei 203 acţionari persoane fizice.

În plus, din punct de vedere al legislaţiei în vigoare, ZZZ. nu avea cum să fie acţionar unic al societăţii la momentul privatizării ei în anul 1995, întrucât, la data semnării contractului de societate şi al statutului S.C. B. S.A., Legea nr. 31/1990 prevedea printr-o normă juridică imperativă prevăzută la art. 10 că numărul acţionarilor în societatea pe acţiuni nu poate fi mai mic de 5, sancţiunea nulităţii fiind prevăzută de lege.

De altfel, dacă ar fi contestat contractul de societate, ar fi pusă la îndoială însăşi existenţa societăţii, având în vedere că acesta este actul prin care aceasta a fost autorizată în anul 1995 în urma privatizării.

Mai arată şi faptul că, prin încheierea nr. 515/22.02.2007, pronunţată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Botoşani s-a dispus înscrierea menţiunilor cu privire la acţionariatul societăţii B., fiind adăugat asociatul WWW. cu 121.460 acţiuni şi retras asociatul PAS B.. Aceste menţiuni au fost înscrise şi ca urmare a contractului de cesiune din 18.02.2003, precum şi a hotărârii A.G.A. B. din 29.09.2006, aşa cum se arată chiar în cuprinsul încheierii.

Împotriva încheierii nr. 515/2007 au formulat recurs un număr de persoane fizice, între care şi reclamanţii din prezenta cauză.

Curtea de Apel Suceava a respins recursul ca nefondat, prin Decizia nr. 1030/2007, reţinând în primul rând că "structura acţionariatului a fost stabilită prin sentinţa civilă nr. 333/23.05.2005 a Tribunalului Botoşani, cesionarele AAAA. şi UUU. regăsindu-se în această structură"; a mai reţinut instanţa că "judecătorul delegat, procedând conform prevederilor Legii nr. 26/1990 a înscris menţiunile privind modificarea acţionariatului stabilit prin hotărârea AGA din 26 septembrie 2006". Menţionează că această hotărâre AGA din 26.09.2006 a fost atacată de către reclamanţi cu o acţiune în anulare în temeiul Legii nr. 31/1990, acţiunea fiind respinsă prin Decizia nr. 4223 din 27.11.2013, pronunţată în dosarul x/2009 de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, irevocabilă.

Curtea de Apel Suceava a mai arătat, în considerentele Deciziei nr. 1030/2007:

"Motivele de critică vizând contractul de cesiune nr. x/18-02.2003 prin care cedentele AAAA. şi UUU. au cedat cesionarului CCCC. acţiuni, nu pot fi primite"; "atât cedentele cât şi cesionarul au avut calitatea de a ceda şi respectiv a beneficia de cesiuni"; "contractul de cesiune a fost încheiat în vederea executării (acoperirii de către cedente a unor obligaţii patrimoniale asumate prin contractul de împrumut) încheiat cu cesionarul WWW.; "rezultă din considerentele expuse că în mod legal prin încheierea atacată a fost adăugat asociatul WWW. la primul punct al acestei încheieri. La pct. 2 al încheierii atacate corect s-a dispus adăugarea asociatului tip listă ALŢI ACŢIONARI conform sentinţei nr. 333/1995 a Tribunalului Botoşani. La pct. 3 al încheierii atacate corect s-a dispus retragerea asociatului persoană juridică "PAS" deoarece prin sentinţa civilă nr. 5492/2001 a Judecătoriei Botoşani definitivă şi irevocabilă actul constitutiv al ZZZ. a fost constatat ca fiind nul."

În concluzie, recurenta arată că, din moment ce Curtea de Apel Suceava a reţinut în 2003 că "motivele de critică vizând contractul de cesiune nr. x/18.02.2003 prin care cedentele AAAA. şi UUU. au cedat cesionarului CCCC. acţiuni, nu pot fi primite", aceeaşi Curte de Apel nu putea, în 2013, să constate, "pe cale incidentală", nulitatea aceluiaşi contract de cesiune.

Intimaţii nu au depus întâmpinare la recursurile formulate în cauză.

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Constatând că în cele două recursuri există critici comune, ce atrag, în opinia instanţei, menţinerea deciziei pronunţate în apel, Înalta Curte nu le va analiza separat, ci le va răspunde prin considerente comune.

Recurentele B. S.A. prin lichidator judiciar E. şi UUU. susţin, în esenţă, că instanţa de apel a aplicat în mod greşit art. 62 alin. (3) C. proc. civ., întrucât a apreciat că dreptul recurentei UUU. de a interveni în proces depinde de voinţa numitei F. care nu mai avea nicio calitate pentru a fi parte în dosar, fiind considerată nelegal reprezentanta societăţii S.C. B. S.A.

Potrivit art. 62 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de intervenţie principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată".

Din analiza acestui text de lege rezultă că intervenţia principală reprezintă o cerere principală, prin intermediul căreia un terţ formulează pretenţii proprii împotriva părţilor iniţiale din proces.

Cu privire la momentul până la care poate fi formulată intervenţia principală, art. 62 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "cererea poate fi făcută numai în faţa primei instanţe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond".

Această limitare procesuală este justificată de însăşi natura juridică a intervenţiei principale de veritabilă cerere de chemare în judecată, în privinţa căreia trebuie respectate toate gradele de jurisdicţie.

În mod excepţional, intervenţia principală se poate face şi direct în apel, însă cu acordul expres al părţilor, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 62 alin. (3) C. proc. civ.

Lipsa acestui acord atrage inadmisibilitatea intervenţiei principale formulate direct în apel. Aplicarea acestei sancţiuni nu conduce însă la încălcarea principiului egalităţii părţilor şi a dreptului la apărare, întrucât titularii intervenţiei principale pot obţine valorificarea drepturilor proprii prin formularea pe cale separată a unei cereri de chemare în judecată.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că recurenta UUU. a formulat cererea de intervenţie principală direct în apel.

La termenul din 9 decembrie 2020, instanţa de apel a pus în discuţie admisibilitatea cererii de intervenţie principală formulată de UUU., iar apărătorul apelantei F.- în calitate de administrator special al B. S.A. a precizat că partea pe care o reprezintă nu este de acord cu introducerea cererii de intervenţie principală direct în apel.

Neexistând acordul expres al tuturor părţilor pentru formularea intervenţiei principale direct în apel, rezultă că nu este întrunită cerinţa imperativă impusă de art. 62 alin. (3) C. proc. civ.

Critica de nelegalitate formulată de recurenţi, potrivit căreia, instanţa de apel nu putea lua act de poziţia exprimată de apelanta F., întrucât aceasta nu mai avea calitatea de reprezentant legal al S.C. B. S.A. pentru susţinerea unui punct de vedere cu privire la cererea de intervenţie, este neîntemeiată, întrucât F., în calitate de administrator special al S.C. B. S.A. făcea parte din cadrul procesual al apelului.

Prin urmare, cererea de intervenţie principală fiind depusă direct în apel, în mod corect curtea de apel a apreciat că, în lipsa acordului expres al tuturor părţilor iniţiale (apelanţi şi intimaţi în apel), cererea este inadmisibilă, prin raportare la art. 478 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia în apel nu se pot formula pretenţii noi, precum şi în temeiul art. 478 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe.

Faţă de aceste considerente, este evident că susţinerile recurentei UUU. potrivit cărora instanţa de apel ar fi încălcat prevederile art. 64 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu a comunicat părţilor care nu erau prezente cererea de intervenţie pentru a-şi exprima poziţia, este nefondată, având în vedere că refuzul exprimat de partea prezentă prin reprezentantul convenţional era suficient pentru respingerea cererii de intervenţie, în raport de prevederile art. 62 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd acordul tuturor părţilor pentru acceptarea acestei cereri, în apel.

În aceste condiţii, instanţa supremă apreciază că este legală soluţia instanţei de apel de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de intervenţie principală formulată de UUU. direct în apel.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele S.C. B. S.A. prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ E. şi UUU. împotriva încheierii din 9 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, Înalta Curte va obliga pe recurente la plata sumei de 1190 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimaţii A., UU., VV., WW., YY., ZZ., H., X. şi XX., conform dovezilor depuse la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele S.C. B. S.A. prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ E. şi UUU. împotriva încheierii din 9 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Obligă pe recurentele S.C. B. S.A. prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ E. şi UUU. la plata sumei de 1190 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimaţii A., UU., VV., WW., YY., ZZ., H., X. şi XX..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2021.