Labor dispute: Prematurity of recourse against interlocutory recusal rejection pending final judgment on merits

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17 august 2017 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2017, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B.. S.R.L. Craiova a formulat contestaţie împotriva deciziei de sancţionare nr. 262/20.07.2017, emisă de intimată, solicitând anularea acestei decizii, reîncadrarea în postul ocupat anterior concedierii şi obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, obligarea intimatei la plata de daune morale în cuantum de 10.000 RON, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 266, art. 252 alin. (5), art. 253 Codul muncii.

Prin sentinţa nr. 2332/2018 din 25 iunie 2018, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B.. S.R.L. Craiova şi a anulat decizia nr. 262 din data de 20.07.2017, emisă de intimată.

A repus părţile în situaţia anterioară emiterii deciziei de concediere şi a obligat, astfel, intimata să-l reintegreze pe contestator în postul deţinut anterior emiterii deciziei nr. 262 din data de 20.07.2017.

A obligat intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data concedierii şi până la data reintegrării efective.

A respins capătul de cerere având ca obiect plata daunelor morale.

A admis cererea formulată de contestator şi a obligat intimata la plata către acesta a sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, intimata B.. S.R.L. Craiova a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 2848/2018 din 6 noiembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia I Civilă a admis apelul declarat de intimatul B.. S.R.L. Craiova împotriva sentinţei civile nr. 2332 din data de 25.06.2018, pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia Conflicte de Muncă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu contestatorul A., a anulat sentinţa civilă nr. 2332 din data de 25.06.2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia Conflicte de Muncă în dosarul nr. x/2017 şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la 11 decembrie 2018 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2017*.

Prin sentinţa civilă nr. 297 din 07 februarie 2019, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins contestaţia formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B.. S.R.L. Craiova, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. 297 din 7 februarie 2019 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, contestatorul A. a formulat apel.

La termenul de judecată din 21 mai 2019, apelantul contestator A. a formulat cerere de recuzare a membrilor completului de judecată C14 ALM.

Prin încheierea nr. 63 din 28 mai 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia I Civilă a respins cererea formulată de petentul A. de recuzare a completului de judecată C14 ALM, respectiv a domnilor judecători C. şi D. privind soluţionarea dosarului nr. x/2017, cu menţiunea că, împotriva încheierii mai sus amintite se poate declara recurs în termen de 5 zile de la comunicarea deciziei ce urmează a se pronunţa în cauză.

Împotriva încheierii nr. 63 din 28 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, la 10 iunie 2019, petentul A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac şi a cererii de recuzare a completului de judecată C14ALM, compus din domnii judecători C. şi D., urmând a se constata incompatibilitatea acestora.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul apreciază că, în soluţionarea cererii de recuzare, Curtea de Apel Craiova s-a mărginit la a analiza motivele de recuzare prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. l C. proc. civ., făcând doar o analiză sumară a aspectului ce se încadrează în pct. 13 al articolului mai sus menţionat, neţinând, astfel, cont de specificul şi natura cauzei, de conjunctura apărută în desfăşurarea procesului, toate de natură să-i creeze o bănuială cu privire la lipsa de imparţialitate a completului.

Recurentul a arătat, în esenţă, că acelaşi complet de judecată a soluţionat anterior cauza, prin pronunţarea unei decizii de casare cu trimitere spre rejudecare.

Deşi judecătorii au formulat cerere de abţinere, aceasta a fost respinsă prin încheierea nr. 30 din 27 martie 2019, pe motiv că, în primul ciclu procesual, s-au analizat doar aspecte ţinând de nelegalitatea deciziei contestate, în cel de-al doilea ciclu fiind analizate criticile pe netemeinicie.

Recurentul prezintă întreaga situaţie de fapt, susţinând că există elemente ce nasc îndoieli temeinice în privinţa imparţialităţii completului de judecată, motiv pentru care consideră că se impune admiterea cererii de recuzare.

Recursul nu a fost întemeiat în drept pe motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

La 26 iulie 2019, intimata B.. S.R.L. Craiova a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat, pe cale de excepţie, prematuritatea formulării recursului împotriva încheierii nr. 63 din 28 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în raport de prevederile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că, în speţă, cauza nu a fost încă soluţionată, fiind în curs de judecare. Pe fondul recursului, intimata a solicitat respingerea acestuia ca nelegal şi nefondat.

Faţă de întâmpinarea depusă şi comunicată recurentului la 01 august 2019, acesta nu a uzat de dreptul de a formula răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia completului, s-a dispus, în baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 14 iulie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus comunicarea raportului către părţi, pentru ca acestea să depună punct de vedere, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din Cod.

Raportul a fost comunicat părţilor la 30 iulie 2020, respectiv, la 31 iulie 2020, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs.

Ulterior comunicării raportului, la 06 august 2020, în termen legal, intimata B.. S.R.L. Craiova a depus la dosar punct de vedere faţă de raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care arată că este de acord cu concluziile din cuprinsul raportului, solicitând, totodată, Înaltei Curţi să respingă recursul, ca prematur formulat.

Recurentul A. nu şi-a manifestat poziţia procesuală prin formularea unui punct de vedere faţă de raportul comunicat.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia prematurităţii recursului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge ca prematur recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect încheierea nr. 63 din 28 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017 prin care a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petentul A. împotriva domnilor judecători C. şi D. privind soluţionarea dosarului nr. x/2017

Potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ.:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când aceasta din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Dat fiind faptul că litigiul are ca obiect un conflict de muncă, iar decizia pronunţată în apel este o hotărâre definitivă, prin urmare, nesusceptibilă de recurs, faţă de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016, raportat la art. 214 din Legea nr. 62/2011, se constată că, în speţă, această din urmă hotărâre la care face referire textul legal enunţat este o hotărâre definitivă, motiv pentru care încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Se constată însă, că, la momentul promovării recursului (10 iunie 2019) declarat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, cauza nu era soluţionată, având termen de judecată stabilit la 26 noiembrie 2019, astfel cum rezultă din verificările efectuate în sistemul ECRIS. Ulterior, dosarul nr. x/2017 a fost soluţionat la 26 noiembrie 2019, prin decizia nr. 3071/2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Aşa fiind, în condiţiile în care art. 53 alin. (1) C. proc. civ. stipulează expres că încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive şi având în vedere că, la momentul declarării recursului în cauză, judecarea litigiului de către Curtea de Apel Craiova nu era finalizată, iar ceea ce s-a atacat cu recurs este o încheiere intermediară, prin care s-a respins o cerere de recuzare a completului însărcinat cu judecarea apelului, recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de recuzare, înainte de soluţionarea cauzei, este prematur formulat.

Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Totodată, este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va admite excepţia prematurităţii formulării recursului, invocată de intimată prin întâmpinare şi va respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 63 din 28 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia prematurităţii formulării recursului, invocată de intimată prin întâmpinare.

Respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 63 din 28 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 noiembrie 2020.