Finality of judicial assistance grants and mandatory 48-hour deadline for appeals against constitutional referral refusals

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2020

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea disjunsă din dosarul nr. x/2015 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă la 9 decembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat obligarea societăţii pârâte să îi recalculeze reclamantei toate drepturile salariale începând cu data de 01 august 2014, luând în calcul salariul de bază de 1.907 RON brut, aşa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit la data de 26.05.2015 de C. S.R.L. prin expert contabil D., respectiv începând cu data de 01.09.2014 luând în calcul salariul de bază de 2.037 RON brut, conform majorărilor colective ale societăţii cu aplicare din 01.09.2014 şi începând cu data de 01.12.2014 luând în calcul salariul de bază de 2.067 RON brut, conform majorărilor colective ale societăţii, cu aplicare din 01.12.2014.

Prin sentinţa civilă nr. 1404/PI din 25 octombrie 2018, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. şi a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 4050 RON cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu expert.

Împotriva sentinţei civile nr. 1404/PI din 25 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, reclamanta A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Separat, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la 7 decembrie 2018, în dosarul nr. x/2015, A. a solicitat acordarea ajutorului public judiciar pentru plata onorariului pentru un avocat cu experienţă în materie de litigii de muncă numit de Baroul Timiş, formulând, totodată, şi o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1)-(2) din O.U.G. nr. 51/2008.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 6 lit. a), art. 8 şi art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

Prin încheierea din 7 ianuarie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de petenta A. şi i-a acordat petentei ajutorul public judiciar, sub forma asistenţei juridice prin avocat, prin desemnarea unui avocat de către Baroul Timiş; a stabilit un onorariu provizoriu de 400 RON.

Prin aceeaşi încheiere, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1)-(2) din O.U.G. nr. 51/2008.

Prin cererea formulată la 17 ianuarie 2019 în dosarul nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat reexaminarea încheierii din 7 ianuarie 2019, susţinând că instanţa de apel a respins în mod greşit solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 8 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, nefiind citată pentru a putea susţine această excepţie, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 din Constituţia României.

În cursul soluţionării cererii de reexaminare, petenta a invocat şi excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara în soluţionarea cererii de ajutor public judiciar şi a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 şi art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

Prin încheierea civilă nr. 8 din 5 august 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins cererile formulate de petenta A. privind reexaminarea încheierii din 7 ianuarie 2019 a aceleiaşi curţi de apel şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 şi art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

Împotriva încheierii din 7 ianuarie 2019, la 5 septembrie 2019, A. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată Tribunalului Timiş.

În motivarea recursului, recurenta a relatat istoricul litigiului, după care a susţinut, în esenţă, că cererea de ajutor public judiciar a fost soluţionată de o instanţă necompetentă material.

În concret, autoarea recursului a subliniat că cererea de ajutor public judiciar trebuia soluţionată de Tribunalul Timiş, conform art. 13 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008.

Aceeaşi parte a susţinut că nu a fost citată pentru termenul la care a fost soluţionată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Ca atare, recurenta a conchis că nu a cunoscut data pronunţării soluţiei asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pentru a putea declara recurs în termenul de 48 de ore, fiindu-i astfel încălcat dreptul la un proces echitabil.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 5 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei B. S.R.L. la 24 septembrie 2019.

Intimata nu a depus întâmpinare la cererea de recurs.

Prin rezoluţia completului, s-a dispus, în baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 2 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus comunicarea raportului către părţi, pentru ca acestea să depună punct de vedere, conform art. 493 alin. (4) din Cod.

Raportul a fost comunicat părţilor la 15 iunie 2020, respectiv, la 16 iunie 2020, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs, fără ca acestea să uzeze de dreptul de a formula punct de vedere la raportul comunicat.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 24 noiembrie 2020.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare, din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea cererii de recurs declarată de A. împotriva încheierii de admitere a ajutorului public judiciar din 7 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2015, precum şi tardivitatea recursului declarat de aceeaşi parte împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României, pronunţată prin aceeaşi încheiere din 7 ianuarie 2019, de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2015, reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, se cuvine amintit faptul că încheierea atacată cuprinde atât o soluţie de admitere a cererii de ajutor public judiciar, cât şi o soluţie de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, fiind formulate critici în legătură cu ambele soluţii.

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Având în vedere regimul juridic diferit al căilor de atac prevăzute împotriva celor două soluţii, Înalta Curte urmează a analiza recursul formulat prin raportare la fiecare soluţie în parte.

Cu privire la soluţia dată cererii de ajutor public judiciar, Înalta Curte reţine că, în această materie, legiuitorul a prevăzut la art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă o cale specială de atac ce constă în posibilitatea de a formula cerere de reexaminare, prin care poate fi supusă analizei ori cenzurii instanţei determinarea unor limite şi condiţii în care se va acorda ajutorul public judiciar reglementat ca formă de asistenţă acordată de stat, în condiţiile legii, oricărei persoane fizice, în situaţia în care aceasta nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale.

Potrivit art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008, "Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii", iar alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că "Cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, instanţa pronunţându-se prin încheiere irevocabilă."

Totodată, în temeiul art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., raportat la art. 24 din C. proc. civ. (2010), aplicabil în cauză faţă de data introducerii acţiunii (2015), referirile din cuprinsul actelor normative la "hotărârea irevocabilă", vor fi citite ca referiri la o "hotărâre definitivă", pentru ipoteza proceselor începute după data intrării în vigoare a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 şi art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cererea de reexaminare care vizează "respingerea cererii de acordare a ajutorului public" se soluţionează prin încheiere definitivă.

În speţă, Înalta Curte constată că, deşi prin încheierea din 7 ianuarie 2019, recurentei din cauza de faţă i-a fost admisă cererea de ajutor public judiciar, aceasta a uzat de calea de atac specială în materia ajutorului public judiciar împotriva încheierii din 7 ianuarie 2019, soluţionată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale prin încheierea civilă nr. 8 din 5 august 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2015.

În altă ordine de idei, având în vedere că legiuitorul a limitat calea de atac a reexaminării numai în ipoteza în care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar, rezultă că încheierea prin care se admite cererea de ajutor public judiciar, aşa cum este şi încheierea din 7 ianuarie 2019 ce face obiectul litigiului pendinte, nu este susceptibilă de a fi atacată cu cerere de reexaminare, fiind definitivă de la data pronunţării.

În acest context, caracterul definitiv al încheierii pronunţate în soluţionarea cererii de acordare a ajutorului public judiciar determină imposibilitatea părţii să promoveze o altă cale de atac împotriva aceleiaşi încheieri.

Fiind definitivă de la data pronunţării, încheierea din 7 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2015 nu era susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Aşa fiind, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs declarată de A. împotriva încheierii de admitere a ajutorului public judiciar din 7 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2015.

Cu privire la soluţia dată cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 ore de la pronunţare.

Prin încheierea pronunţată la 07 ianuarie 2019, ora 1200, în dosarul nr. x/2015, comunicată recurentei la 11 ianuarie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 8 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 51/2008.

Din actele şi lucrările dosarului, reiese că termenul de 48 de ore de la pronunţare, prevăzut de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru exercitarea căii de atac a recursului, s-a împlinit la 9 ianuarie 2019 ora 1200, iar recursul a fost transmis prin poştă la 05 septembrie 2019 (astfel cum reiese din data menţionată pe stampila aplicată pe plicul în care a fost expediată calea de atac), fiind înregistrat la 11 septembrie 2019 la Curtea de Apel Timişoara, cu mult după împlinirea termenului legal de declarare a căii de atac.

Cum nerespectarea termenelor imperative prevăzute de lege este sancţionată cu decăderea, făcând aplicarea acestei sancţiuni prevăzute de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de A. împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României din 7 ianuarie 2019, pronunţată prin încheierea din 7 ianuarie 2019, de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs declarată de A. împotriva încheierii de admitere a ajutorului public judiciar din 7 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2015.

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de A. împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României din 7 ianuarie 2019, pronunţată prin încheierea din 7 ianuarie 2019, de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2015.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 noiembrie 2020.