Military pension update enforcement: Five-day appeal deadline for suspension decisions under Article 719(6) CPC

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă la 29 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: obligarea pârâtei la actualizarea pensiei militare de serviciu de care beneficiază, prin echivalarea salariului de funcţie cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în valoare de 1450 RON, începând cu 01.02.2017, potrivit H.G. nr. 1/2017; plata drepturilor de pensie actualizate, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflaţiei la data plăţii efective, precum şi daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform dispoziţiilor art. 1-3 din Ordonanţa Guvernului 13/2011, începând cu 01.02.2017 până la data plăţii efective.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 192, art. 193, art. 194 din C. proc. civ. Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat; H.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată; Ordinul Comun nr. 31/25/999/8148/237/259/221/2016, pentru aprobarea procedurilor de recalculare şi de actualizare a pensiilor militare de stat; Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; Legea nr. 284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Prin întâmpinarea depusă la data de 10 martie 2020, pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a invocat excepţia prematurităţii introducerii acţiunii de către reclamant şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 383 din 16 iunie 2020, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ca nefondată. Totodată, a respins şi excepţia prematurităţii formulării acţiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca nefondată.

A admis acţiunea având ca obiect "recalculare pensie", formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi a obligat pârâta la actualizarea pensiei militare de serviciu de care beneficiază reclamantul prin echivalarea salariului de funcţie cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care nu include sporuri şi alte adaosuri, cu valorile stabilite în mod succesiv de H.G. nr. 1017/2015, H.G. nr. 1/2017, H.G. nr. 846/2017, H.G. nr. 937/2018, începând cu data de 01.02.2017 (3 ani anterior formulării cererii de chemare în judecată).

De asemenea, a obligat pârâta la plata diferenţelor de pensie rezultate din actualizare, sume ce vor fi actualizate cu rata indicelui de inflaţie, asupra cărora se va calcula dobânda legală penalizatoare începând cu data de 29.01.2017 şi până la data plăţii efective a drepturilor.

Nu în ultimul rând, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă la 10 august 2020, sub nr. x/2020, apelanta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat, în temeiul art. 450 C. proc. civ., cerere de suspendare provizorie a executării sentinţei nr. 383 din 16 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, până la soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei mai sus arătate.

Prin încheierea nr. 36 din 17 septembrie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia I Civilă a respins, ca nefondată, cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei civile nr. 383 din 16 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, formulată de petenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

Împotriva acestei încheieri, la 9 octombrie 2020, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a declarat recurs prin care a arătat că raţiunea cererii de suspendare a executării a fost aceea că instituţiei nu i-au fost alocate fonduri destinate achitării diferenţelor de pensie ce rezultă din executarea sentinţei nr. 383 din 16 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020 şi nicidecum a neexecutării obligaţiei instituite prin art. 448 din C. proc. civ.

Recurenta susţine că a întreprins de bună voie diligenţe în privinţa executării obligaţiei instituite de instanţă prin sentinţa civilă, partea care a rămas neexecutată fiind cu privire la diferenţele de pensie ce nu sunt cuprinse în bugetul ordonatorului principal de credite cu această destinaţie.

În ceea ce priveşte fondul cererii, arată că art. 450 din C. proc. civ. lasă la aprecierea instanţei de apel o eventuală admitere a cererii de suspendare a executării unei hotărâri judecătoreşti, la solicitarea părţii interesate, ori de câte ori se apreciază că punerea în executare a hotărârii ar genera consecinţe ireparabile sau dificil de reparat în viitor.

În acest context, solicită instanţei de recurs să constate că cererea este justificată, în principal, în raport de consecinţele ce decurg dintr-o eventuală punere în executare la acest moment a hotărârii judecătoreşti.

Totodată, arată că, faţă de împrejurarea că, la momentul actual, fondurile bugetare destinate plăţii pensiilor militare de stat sunt limitate la previziunile existente la momentul aprobării acestora, se află în imposibilitatea asigurării diferenţelor de pensie rezultate în urma punerii în executare a sentinţei fondului, până la prima rectificare bugetară prin care s-ar acoperi în întregime bugetul necesar plăţii în totalitate a diferenţelor de pensie.

Pe de altă parte, afirmă că, în situaţia în care căile de atac promovate de Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. ar fi admise, consecinţa ar fi aceea că diferenţele de pensie plătite reclamantului trebuie recuperate pe calea întoarcerii executării, iar sumele plătite acestuia pe calea executării provizorii, să fie foarte greu de recuperat, ca întindere temporală.

Totodată, arată că, în aprecierea proporţionalităţii măsurii solicitate, părţii adverse nu i se cauzează niciun prejudiciu prin întârzierea executării, fiind vorba despre un drept pe care acesta urmează să îl dobândească.

În încheiere, recurenta conchide în sensul că, la acest moment, punerea în executare a sentinţei în discuţie riscă să creeze un prejudiciu greu de reparat, iar, în ipoteza admiterii apelului, întoarcerea executării ar fi dificilă.

Recurenta nu a indicat în drept motivele de casare pe care şi-a întemeiat recursul, însă, a menţionat dispoziţiile art. 450 alin. (3) coroborat cu art. 718 alin. (6) C. proc. civ.

La 18 noiembrie 2020, intimatul A. a formulat, în termen legal, întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva încheierii nr. 36 din 17 septembrie 2020 a Curţii de Apel Suceava.

Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinarea comunicată.

Totodată, se reţine că acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 29 ianuarie 2020, astfel încât, prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, recursul nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând recursul în raport de excepţia de tardivitate invocată de Înalta Curte, din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, faţă de caracterul său peremptoriu şi de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 719 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte reţine:

În sistemul dreptului procesual civil, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt guvernate de principiul legalităţii, regulă cu valoare de ordin constituţional, care semnifică faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Termenele prevăzute de lege pentru exercitarea căilor de atac sunt reglementate prin norme procesuale de ordine publică, astfel încât părţile trebuie să le respecte atât în privinţa duratei, cât şi în privinţa momentului de la care acestea se calculează.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură. De asemenea, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din acelaşi act normativ "Când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte. Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.’’

Fiind în ipoteza unei cereri de suspendare a executării provizorii, sunt aplicabile dispoziţiile art. 450 din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

Totodată, având în vedere că art. 450 alin. (3) teza a doua din C. proc. civ. face trimitere la dispoziţiile art. 719 alin. (6) care sunt aplicabile în mod corespunzător, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 719 alin. (6) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 17/2017, "asupra cererii de suspendare instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, chiar şi înaintea termenului fixat pentru judecarea contestaţiei. Părţile vor fi întotdeauna citate, iar încheierea poate fi atacată, în mod separat, numai cu apel sau, dacă este pronunţată de curtea de apel, numai cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă."

Se reţine, totodată, faptul că, potrivit celor consemnate în practicaua încheierii nr. 36 din 17 septembrie 2020, la apelul nominal făcut în şedinţă publică, părţile nu au fost prezente, încheierea fiind comunicată petentei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la 01 octombrie 2020, astfel cum reiese din dovada de înmânare aflată la dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Suceava, secţia I Civilă.

Coroborând dispoziţiile legale amintite, din interpretarea lor sistematică, rezultă că termenul pentru exercitarea recursului împotriva încheierii nr. 36 din 17 septembrie 2020 reprezintă un termen procedural de 5 zile, care a început să curgă de la comunicarea hotărârii în cauză, respectiv de la 1 octombrie 2020.

Din verificarea lucrărilor dosarului, se constată că recursul a fost declarat şi motivat cu nerespectarea termenului de 5 zile de la comunicare prevăzut de art. 719 alin. (6) teza a doua C. proc. civ., având în vedere că decizia atacată a fost comunicată recurentei la 1 octombrie 2020, termenul împlinindu-se la 7 octombrie 2020, miercuri, zi lucrătoare, iar cererea de recurs a fost depusă la 9 octombrie 2020 .

Având în vedere că cererea de recurs a fost formulată cu depăşirea termenului imperativ de 5 zile prevăzut la art. 719 alin. (6) C. proc. civ., devin incidente prevederile art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ. care prevăd: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Legea procesual civilă reglementează şi situaţia în care partea, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, a fost în imposibilitate de exercitare în termenul legal a unui act procedural, caz în care devin aplicabile dispoziţiile art. 186 ce dispun:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Nefiind invocată vreo împrejurare mai presus de voinţa autoarei recursului, care să o fi împiedicat în exercitarea căii de atac, se observă că recursul a fost declarat cu încălcarea termenului legal, imperativ şi peremptoriu prevăzut de art. 719 alin. (6) C. proc. civ.

Ca urmare a exercitării căii extraordinare de atac a recursului cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea procesual civilă, instanţa supremă constată că a intervenit decăderea din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecinţa pierderii de către recurentă a dreptului de a-i fi examinată pe fond cererea de recurs.

În consecinţă, Înalta Curte constată că recurenta a promovat calea de atac cu depăşirea termenului procedural instituit de prevederile art. 719 alin. (6) C. proc. civ., sens în care urmează a respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva încheierii nr. 36 din 17 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva încheierii nr. 36 din 17 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 noiembrie 2020.