Withdrawal of Cassation Appeal in Pension Recalculation Dispute: Application of Disposition Acts Under Article 463 of the Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă la 29 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat:

1) obligarea pârâtei la actualizarea pensiei militare de serviciu de care reclamantul beneficiază, prin echivalarea salariului de funcţie cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată, în valoare de 1.450 RON, începând cu 01.02.2017, potrivit H.G. nr. 1/2017;

2) plata drepturilor de pensie actualizate, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflaţiei la data plăţii efective, precum şi daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform dispoziţiilor art. 1-3 din O.G. nr. 13/2011, începând cu data de 01.02.2017 până la data plăţii efective.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 192, art. 193, art. 194 din C. proc. civ., Legea nr. 223/2015 privind Pensiile Militare de Stat, H.G. nr. 1/2017, pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, Ordinul Comun nr. 31/25/999/8148/237/259/221/2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare şi de actualizare a pensiilor militare de stat, Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Legea nr. 284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Prin întâmpinare, pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a invocat excepţia prematurităţii introducerii acţiunii de către reclamant, dar şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne.

Prin sentinţa nr. 374 din 16 iunie 2020, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ca nefondată. Totodată, a respins excepţia prematurităţii formulării acţiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca nefondată.

A admis acţiunea având ca obiect "recalculare pensie", formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi a obligat pârâta la actualizarea pensiei militare de serviciu de care beneficiază reclamantul prin echivalarea salariului de funcţie cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care nu include sporuri şi alte adaosuri, în valoare de 1450 RON, începând cu data de 01.02.2017, potrivit H.G. nr. 1/2017.

De asemenea, a obligat pârâtul la plata diferenţelor de pensie rezultate din actualizare, sume ce vor fi actualizate cu rata indicelui de inflaţie, asupra cărora se va calcula dobânda legală penalizatoare începând cu data de 01.02.2017 şi până la data plăţii efective a drepturilor.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă la 27 iulie 2020, sub nr. x/2020, apelanta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat cerere de suspendare provizorie a executării sentinţei nr. 374 din 16 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, până la soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei mai sus arătate.

Prin încheierea nr. 33 din 17 septembrie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia I Civilă a respins, ca nefondată, cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei civile nr. 374 din 16 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, formulată de petenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

Împotriva acestei încheieri, la 5 octombrie 2020, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a declarat recurs prin care a arătat că raţiunea cererii de suspendare a executării a fost aceea că instituţiei nu i-au fost alocate fonduri destinate achitării diferenţelor de pensie ce rezultă din executarea sentinţei nr. 374 din 16 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020 şi nicidecum a neexecutării obligaţiei instituite prin art. 448 din C. proc. civ.

Recurenta susţine că a întreprins de bună voie diligenţe în privinţa executării obligaţiei instituite de instanţă prin sentinţa civilă, partea care a rămas neexecutată fiind cu privire la diferenţele de pensie ce nu sunt cuprinse în bugetul ordonatorului principal de credite cu această destinaţie.

În ceea ce priveşte fondul cererii, arată că art. 450 din C. proc. civ. lasă la aprecierea instanţei de apel o eventuală admitere a cererii de suspendare a executării unei hotărâri judecătoreşti, la solicitarea părţii interesate, ori de câte ori se apreciază că punerea în executare a hotărârii ar genera consecinţe ireparabile sau dificil de reparat în viitor.

În acest context, solicită instanţei de recurs să constate că cererea este justificată, în principal, în raport de consecinţele ce decurg dintr-o eventuală punere în executare la acest moment a hotărârii judecătoreşti.

Totodată, arată că, faţă de împrejurarea că, la momentul actual, fondurile bugetare destinate plăţii pensiilor militare de stat sunt limitate la previziunile existente la momentul aprobării acestora, se află în imposibilitatea asigurării diferenţelor de pensie rezultate în urma punerii în executare a sentinţei fondului, până la prima rectificare bugetară prin care s-ar acoperi în întregime bugetul necesar plăţii în totalitate a diferenţelor de pensie.

Pe de altă parte, afirmă că, în situaţia în care căile de atac promovate de Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. ar fi admise, consecinţa ar fi aceea că diferenţele de pensie plătite reclamantului trebuie recuperate pe calea întoarcerii executării, iar sumele plătite acestuia pe calea executării provizorii, să fie foarte greu de recuperat, ca întindere temporală.

Totodată, arată că, în aprecierea proporţionalităţii măsurii solicitate, părţii adverse nu i se cauzează niciun prejudiciu prin întârzierea executării, fiind vorba despre un drept pe care acesta urmează să îl dobândească.

În încheiere, recurenta conchide în sensul că, la acest moment, punerea în executare a sentinţei în discuţie riscă să creeze un prejudiciu greu de reparat, iar, în ipoteza admiterii apelului, întoarcerea executării ar fi dificilă.

Recurenta nu a indicat în drept motivele de casare pe care şi-a întemeiat recursul, însă, a menţionat dispoziţiile art. 450 alin. (3) coroborat cu art. 718 alin. (6) C. proc. civ.

La 28 octombrie 2020, intimatul A. a formulat, în termen legal, întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva încheierii din 17 septembrie 2020 a Curţii de Apel Suceava, arătând că, între timp, cererea a rămas şi fără obiect.

La 20 noiembrie 2020, recurenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a depus la dosar un punct de vedere la întâmpinarea formulată de intimat, prin care a precizat că renunţă la exercitarea căii de atac a recursului în prezentul dosar, întrucât, cererea privind suspendarea executării sentinţei nr. 374/16.06.2020 a rămas fără obiect.

Totodată, se reţine că acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 29 ianuarie 2020, astfel încât, prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, recursul nefiind supus procedurii filtrului.

Faţă de cererea de renunţare la judecata recursului formulată de către recurenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, Înalta Curte reţine că recurenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a arătat că înţelege să renunţe la judecata recursului, întrucât cererea privind suspendarea executării sentinţei nr. 374/16.06.2020 a rămas fără obiect, formulând, în acest sens, o cerere semnată de directorul instituţiei, domnul B. în cadrul punctului de vedere exprimat faţă de întâmpinarea depusă de intimatul A..

Totodată, se reţine că, inclusiv intimatul A. a arătat, prin întâmpinare, că cererea de recurs a rămas, între timp, fără obiect, întrucât, prin Decizia nr. 621/15.10.2020, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 374 din 16.06.2020 a Tribunalului Suceava a cărei suspendare a fost solicitată, anterior, de recurenta din prezentul litigiu.

Având în vedere manifestarea de voinţă a recurentei, în sensul renunţării la calea de atac a recursului, Înalta Curte reţine că procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, în conţinutul căruia intră şi dreptul părţilor de a face acte procedurale de dispoziţie, care sunt acte de voinţă ale acestora cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaşte ori stabili aceste drepturi.

Principiul disponibilităţii, specific procesului civil, este consacrat de art. 9, precum şi de art. 22 alin. (6) C. proc. civ. şi constă în faptul că părţile pot determina nu numai existenţa procesului, respectiv declanşarea acestuia, ci şi libertatea de a-i pune capăt.

Aşadar, principiul disponibilităţii cuprinde şi posibilitatea părţilor de a efectua acte de dispoziţie, acestea fiind desistarea (renunţarea), achiesarea şi tranzacţia judiciară.

Dispoziţiile art. 404 alin. (2) C. proc. civ. stipulează că renunţarea la calea de atac se poate face şi ulterior pronunţării, chiar şi după declararea căii de atac, prin prezentarea părţii înaintea preşedintelui instanţei sau a persoanei desemnate de acesta ori, după caz, prin înscris autentic care se va depune la grefa instanţei, atât timp cât dosarul nu a fost înaintat la instanţa competentă, dispoziţiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.

Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 404 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că achiesarea la hotărârea atacată poate avea loc şi ulterior exercitării căii de atac, după trimiterea dosarului la instanţa superioară, în cursul judecării căii de atac titularul acesteia putând oricând să se desisteze de continuarea judecăţii în calea de atac, ordinară sau extraordinară, caz în care se va face aplicarea art. 463 C. proc. civ., întrucât partea înţelege să-şi retragă calea de atac.

Cererea recurentei de renunţare la judecată în calea de atac a recursului, astfel cum este formulată, reprezintă o achiesare la hotărârea atacată, în sensul avut în vedere de legiuitor prin art. 463 C. proc. civ.

În cauza de faţă, manifestarea de voinţă a recurentei privind renunţarea la judecata cererii de recurs, în sensul achiesării la încheierea nr. 33 din 17 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020 reprezintă un act de dispoziţie al acesteia, care nu este supus cenzurii instanţei.

Se reţine, totodată, că cererea de renunţare a fost făcută de recurentă cu respectarea cerinţelor impuse de art. 406 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., cererea fiind formulată în scris, semnată şi parafată de reprezentantul legal al acesteia.

Dat fiind faptul că cererea de renunţare la judecarea recursului, astfel cum a fost formulată de recurenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne se înscrie în limitele disponibilităţii procesului civil, a actelor de dispoziţie permise părţilor pe parcursul judecării unei cauze, având în vedere deopotrivă şi stadiul în care se află procesul, Înalta Curte, în temeiul art. 463 C. proc. civ., va lua act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva încheierii nr. 33 din 17 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva încheierii nr. 33 din 17 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 noiembrie 2020.