Peremption of civil appeal after suspension for pending criminal prosecution

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2020

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la 13 octombrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, s-o oblige pe pârâtă la:

1. acordarea tichetelor de masă aferente lunii iunie 2015;

2. plata contravalorii convorbirilor telefonice şi a serviciilor multimedia de Internet, efectuate de acasă în interes de serviciu, în cuantum de 250 RON;

3. plata contravalorii transportului efectuat pe cont propriu, în prima săptămână de lucru, în cuantum de 288 RON;

4. plata restului de salariu, cuvenit în temeiul contractului de muncă, până la 25 iunie 2015, în cuantum de 5.642 RON;

5. plata zilelor de concediu cuvenite şi neefectuate, conform contractului de muncă, în cuantum de 1.354 RON;

6. plata orelor suplimentare efectuate în afara programului normal de lucru pe toată perioada de activitate cuprinsă între 20 aprilie 2015 şi 25 iunie 2015, în cuantum de 10.237 RON;

7. plata daunelor morale în cuantum de 100.000 RON, compuse din suma de 50.000 RON, pentru atingeri aduse demnităţii şi onoarei şi suma de 50.000 RON, pentru repararea prejudiciului cauzat de expunerea sa la riscuri majore privind viaţa şi sănătatea, ca urmare a nerespectării de către pârâtă a obligaţiilor legale din materia protecţiei muncii;

8. plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Codului Muncii.

Prin cererea depusă la 10 februarie 2016, reclamantul a completat capătul de cerere având ca obiect acordarea daunelor morale, în sensul că a solicitat:

1. să se constate nulitatea relativă a contractului individual de muncă nr. x din 17 aprilie 2015, ca urmare a vicierii consimţământului prin dol;

2. obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 RON, pentru prejudiciul cauzat reclamantului ca urmare a vicierii consimţământului prin dol şi nerespectării obligaţiilor care îi reveneau pârâtei la încheierea şi executarea contractului individual de muncă, pentru atingeri aduse demnităţii şi onoarei reclamantului;

3. obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul cauzat reclamantului ca urmare a nerespectării obligaţiilor legale privind protecţia muncii, respectiv, pentru expunerea sa la riscuri majore privind viaţa şi sănătatea;

4. obligarea pârâtei la plata a 82 ore suplimentare, efectuate conform contractului individual de muncă.

Prin sentinţa nr. 1119/2016 din 8 noiembrie 2016, astfel cum a fost completată prin sentinţa nr. 6/2017 din 10 ianuarie 2017, Tribunalul Mureş, secţia Civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune raportat la petitul privind constatarea nulităţii relative a contractului individual de muncă nr. x din 17 aprilie 2015 şi a respins, ca prescris, acest capăt de cerere şi, ca nefondate, restul pretenţiilor. Totodată, a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 1860 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei primei instanţe, reclamantul A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin încheierea din 18 septembrie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I Civilă a suspendat judecata apelului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a plângerii penale ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş.

Prin decizia nr. 535/A din 18 decembrie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I Civilă a admis excepţia perimării, invocată din oficiu şi a constatat perimarea apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1119 din 8 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2015.

Împotriva deciziei instanţei de apel, A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate, cu consecinţa repunerii cauzei pe rol spre judecare şi admiterea apelului.

În motivarea recursului, recurentul a susţinut, în esenţă, că decizia recurată cuprinde două date diferite, respectiv 18 decembrie 2018 şi 20 decembrie 2018. Or, în opinia sa, consemnarea unor date diferite influenţează termenul de la care începe să curgă termenul de declarare a recursului.

După ce a prezentat în detaliu istoricul litigiului şi actele procesuale efectuate în cauză, autorul recursului a menţionat că interesele sale au fost reprezentate în instanţă până la data de 05 iulie 2018 de avocatul său, iar, din 6 iulie 2018, a înştiinţat instanţa cu privire la încetarea contractului de asistenţă juridică.

Recurentul a mai învederat că, la 8 noiembrie 2018, i-a fost comunicată citaţia pentru termenul din 10 decembrie 2018, astfel că, în intervalul cuprins între 6 iulie 2018 şi 8 noiembrie 2018 sunt patru luni şi două zile.

Autorul căii de atac a susţinut că nu se poate reţine în sarcina sa vreo culpă pentru întârzierile anterioare datei de 6 iulie 2018, întrucât acestea au vizat fie proceduri specifice cercetării penale, fie aspecte imputabile apărătorului său.

Prin urmare, recurentul a învederat că intervalul de timp scurs din data de 6 iulie 2018 până în data de 8 noiembrie 2018 se află în interiorul termenului de 6 luni, astfel încât, în opinia sa, nu s-a împlinit termenul de perimare de 6 luni, evocând în acest sens art. 416 alin. (3) C. proc. civ.

Autorul recursului a mai susţinut că i-a fost încălcat dreptul de acces liber şi neîngrădit la justiţie, întrucât nu a avut acces la toate documentele în format electronic din prezentul dosar.

După ce a prezentat o fişă din varianta electronică a dosarului, recurentul a arătat că această îngrădire l-a forţat să se prezinte la arhiva instanţei de apel pentru a consulta actele aflate la dosar.

Autorul recursului a mai arătat că, în data de 7 decembrie 2018, a depus la Curtea de Apel Târgu Mureş o cerere de amânare pentru angajarea unui avocat pe care instanţa de apel i-a respins-o la 10 decembrie 2018, astfel încât, a fost nevoit să îşi redacteze singur concluziile scrise.

În continuare, arată că, la 18 decembrie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş s-a pronunţat în sensul perimării cauzei. Dat fiind faptul că termenul de 5 zile a fost foarte scurt pentru redactarea cererii de recurs, arată că, neavând angajat un avocat, a fost nevoit să îşi redacteze singur calea de atac, neavând nici acces la documentele în format electronic ale dosarului.

Afirmă că această stare de fapt a fost de natură a-i îngrădi liberul acces la justiţie. Mai mult, arată că îngrădirea accesului online la toate documentele dosarului este favorabilă pârâtei, care nu mai e interesată să acceseze documentele în condiţiile în care toate pronunţările îi sunt favorabile.

În încheiere, recurentul arată că dreptul la un proces echitabil, corect şi imparţial este reglementat naţional şi internaţional ca principiu constituţional şi drept fundamental al persoanei şi că niciodată nu a dorit să renunţe, să amâne sau să se retragă din proces, atâta vreme cât este partea care a sesizat instanţa de judecată.

În drept, recurentul nu a indicat motivele de casare pe care îşi întemeiază recursul.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei la 21 ianuarie 2019, fără ca aceasta să uzeze de dreptul de a formula întâmpinare.

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 22 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă a dispus comunicarea raportului, pentru a se depune punct de vedere, potrivit art. 493 alin. (4) din Cod.

Faţă de raportul comunicat, doar recurentul a formulat un punct de vedere prin care achiesează la conţinutul acestuia.

Prin încheierea completului de filtru din 18 februarie 2020, a fost admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 535/A din 18 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, fiind stabilit termen de judecată la 7 aprilie 2020, în vederea soluţionării recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 7 aprilie 2020, fiind sub incidenţa Decretului privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, judecata a fost suspendată de plin drept.

Ulterior, prin rezoluţia din 18 mai 2020, a fost fixat termen de judecată la 2 iunie 2020, cu citarea părţilor.

Prin încheierea din 2 iunie 2020, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin cererea transmisă la 12 august 2020, recurentul-reclamant a solicitat reluarea judecării procesului, solicitând, totodată, şi judecata în lipsă.

Faţă de cererea formulată, prin rezoluţia din 1 septembrie 2020, a fost stabilit termen de judecată la 24 noiembrie 2020, cu citarea părţilor, dată la care instanţa a rămas în pronunţare.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu toate că autorul recursului nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, apreciază că motivele invocate în cererea de recurs sunt susceptibile de încadrare în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că decizia recurată este pronunţată prin aplicarea sancţiunii procedurale a perimării cererii de apel, iar recurentul, în principal, critică aplicarea acestei sancţiuni.

În speţă, prin încheierea din 18 septembrie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I Civilă a suspendat, la cererea apelantului A., judecata apelului declarat în cauză, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a plângerii penale ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş.

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel.

Încheierea de suspendare pronunţată de instanţa de apel la data de 18 septembrie 2017, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nu a fost atacată cu recurs de niciuna dintre părţi, context în care suspendarea judecării cauzei a durat până când hotărârea pronunţată în cauza care a determinat suspendarea a devenit definitivă.

Relativ la suspendarea cursului perimării, dispoziţiile art. 418 alin. (3) prevăd că termenul de perimare se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate. După încetarea împiedicării, cursul perimării se reia.

În cauză, potrivit informaţiilor furnizate de sistemul informatizat al instanţelor, la data de 30 ianuarie 2018, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş dosarul nr. x/2018, având ca obiect "plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art. 340 noul C. proc. pen..) - dosar x/2016" în care a fost pronunţată Încheierea finală de cameră preliminară nr. 356/02.05.2018, definitivă.

Or, de la data soluţionării dosarului nr. x/2018, când a încetat cauza de suspendare a cursului judecăţii, reclamantul-apelant a avut posibilitatea de a formula cerere de repunere pe rol a cauzei şi de a solicita continuarea judecăţii. Aceasta deoarece, de regulă, procesul civil poate fi pornit doar la cererea celui interesat, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 9 alin. (1) C. proc. civ.

Faptul că, uneori, suspendarea judecăţii are caracter facultativ, aşa cum este cazul suspendării dispuse în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nu semnifică calificarea acestei măsuri procesuale drept un act de pură administrare judiciară, care să impună, potrivit principiului simetriei juridice, repunerea pe rol a cauzei, din oficiu.

În acest context al analizei, se reţine că instanţa de apel nu avea obligaţia ca ea însăşi să dispună repunerea pe rol a cauzei, în vederea continuării judecăţii, dacă apelantul A., în calitate de parte interesată, nu şi-a manifestat voinţa în acest sens.

De altfel, dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2), termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.

Dispoziţiile art. 418 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că este suspendat cursul perimării cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată.

Aşadar, în caz de suspendare facultativă a judecăţii pentru motivul prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât suspendarea durează numai până când hotărârea pronunţată în cauza care a impus suspendarea rămâne definitivă, cum precizează alin. (2) al aceluiaşi articol, odată cu rămânerea definitivă a acelei hotărâri, suspendarea încetează şi cursul perimării se reia împotriva părţii care nu a cerut redeschiderea judecăţii.

În speţă, cum Judecătoria Târgu Mureş a respins definitiv, la 02 mai 2018, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare din data de 11 octombrie 2017 în dosarul penal nr. x/2016, măsura suspendării cursului perimării a încetat la data de 02.05.2018, data pronunţării încheierii finale de cameră preliminară, iar prelungirea suspendării după dispariţia cauzei ce a determinat-o conduce la perimare.

Împrejurarea invocată de recurentul-reclamant referitoare la faptul că, în data de 6 iulie 2018, ar fi înştiinţat instanţa cu privire la încetarea contractului de asistenţă juridică încheiat cu apărătorul său este irelevantă, întrucât, lipsa de apărare a părţii interesate nu poate fi asimilată ipotezei prevăzute de art. 418 alin. (3) C. proc. civ., respectiv, unui motiv temeinic justificat, câtă vreme partea interesată, în speţă, reclamantul-apelant, aşa cum a adus la cunoştinţa instanţei încetarea contractului de asistenţă juridică cu avocatul care l-a reprezentat, putea formula şi o cerere de repunere pe rol a cauzei.

Mai mult decât atât, potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., sancţiunea perimării operează chiar şi împotriva incapabililor:

"orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire …….se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni."

Nu în ultimul rând, faţă de critica privind imposibilitatea accesării dosarului electronic care, în opinia recurentului, a adus atingere atât liberului acces la justiţie, cât şi liberului acces la informaţii de interes public, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei.

Mai mult decât atât, potrivit Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti din 17.12.2015, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 (art. 93 alin. (2), (3) şi 6) cu modificările şi completările ulterioare:

- dosarele şi evidenţele instanţei privitoare la activitatea de judecată pot fi consultate de persoanele care justifică un interes legitim, cu respectarea ordinii de solicitare şi a măsurilor de asigurare a integrităţii documentelor;

- au prioritate la consultarea dosarului cauzei, în următoarea ordine: avocaţii, părţile sau reprezentanţii părţilor, experţii şi interpreţii desemnaţi în cauză;

- accesul reprezentanţilor mass-mediei la dosarele şi la evidenţele instanţei este permis, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 544/2001, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea ordinii de solicitare şi a măsurilor de asigurare a integrităţii documentelor şi numai în măsura în care este posibilă punerea acestora la dispoziţie;

Aşadar, documentele unui dosar aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti, indiferent de modalitatea în care acestea sunt arhivate, fizic sau în format electronic, pot fi accesate, în anumite condiţii, conform legii privind liberul acces la informaţiile de interes public, dar această modalitate de acces nicidecum nu se aplică părţilor din dosar, care nu sunt în niciun fel condiţionate de rigorile Legii nr. 544/2001. Totodată, dacă dosarele de instanţă ar fi fost în integralitate informaţii de interes public, nu s-ar justifica accesarea documentelor pe baza unui user şi a unei parole. În altă ordine de idei, modalitatea de arhivare electronică implementată la nivelul instanţelor este o facilitate venită în sprijinul justiţiabililor şi a apărătorilor acestora, fără a fi în niciun fel exclusă sau îngrădită posibilitatea de a avea acces la dosarul în format fizic.

Prin urmare, susţinerile recurentului în sensul că nu a putut vizualiza în format electronic toate documentele aflate în dosar, întrucât acestea nu erau scanate/încărcate în sistem nu pot constitui argumente serioase în susţinerea demersului său procesual. Această situaţie nu a fost de natură a-i afecta liberul acces la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil din moment ce nimeni şi nimic nu îl împiedica să studieze dosarul fizic la instanţă, cu atât mai mult cu cât şi domiciliază în localitatea în care instanţa de apel îşi are sediul.

Nu în ultimul rând, faţă de critica privind neconcordanţa datei la care a fost pronunţată decizia recurată care, potrivit celor susţinute de recurent, este de natură a influenţa modul de calcul al termenului de 5 zile de declarare a recursului, Înalta Curte reţine, pe de o parte, că acest termen este unul legal, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ. şi nu este un termen încuviinţat de instanţă, aşa cum susţine recurentul, iar, pe de altă parte, deşi, în dispozitiv apare consemnată data de 20 decembrie 2018, ca fiind data la care a fost pronunţată decizia recurată, în preambulul deciziei este menţionată data de 18 decembrie 2018, dată la care, de altfel, a fost amânată pronunţarea, conform încheierii din 10 decembrie 2018. În plus, având în vedere că recursul a fost depus în termenul legal, o astfel de remarcă nu este de natură a influenţa valabilitatea deciziei recurate, întrucât autorul recursului nu a suferit vreo vătămare în acest sens.

Mai mult, este vorba de o eroare materială, ce se poate îndrepta pe calea prevăzută de art. 442 C. proc. civ., iar nu de o cauză de nulitate a hotărârii, ce poate fi invocată prin motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Apreciind că nu subzistă niciuna dintre criticile invocate, Înalta Curte constată că, în mod legal, instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la perimare, motiv pentru care, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 535/A din 18 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 535/A din 18 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 noiembrie 2020.