Inadmissibility of revision for contradiction of judgments where res judicata was already examined and rejected in the prior appeal

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2020

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la 5 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Galaţi, soluţionarea conflictului individual de muncă ivit ca urmare a neexecutării art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă şi acordarea drepturilor şi despăgubirilor salariale constând în compensaţia bănească, în funcţie de vechimea în muncă în cadrul S.C. B. S.A. şi C. S.A. sau în fostele unităţi desprinse din fostul IJGCL Galaţi, în contextul emiterii deciziei de concediere colectivă nr. 631/28.09.2018.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 268 alin. (1) lit. c) şi e) din Codul Muncii raportat la art. 229 din Codul Muncii şi la art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat între patronat şi salariaţi la nivelul B. S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 1141/2019 din 22 octombrie 2019, Tribunalul Galaţi, secţia I Civilă a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a declarat apel, criticând sentinţa apelată pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 12/2020 din 16 ianuarie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A., împotriva sentinţei civile nr. 1141/2019 din 22 octombrie 2019 a Tribunalului Galaţi.

Împotriva deciziei civile nr. 12/2020 din 16 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 512 C. proc. civ., arătând că, prin decizia a cărei revizuire o solicită, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile definitive nr. 976/22.10.2018 pronunţate de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 257/2020 din 29 mai 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta A., împotriva deciziei civile nr. 12/2020 din 16 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Galaţi.

Analizând actele dosarului, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că, pentru a nu lipsi partea de accesul la justiţie, instanţa a luat în considerare apărarea revizuentei, în sensul că aceasta a înţeles să invoce prin cererea de revizuire autoritatea de lucru judecat a întregii sentinţe, a dispozitivului, care nu a făcut obiectul analizei instanţei de apel.

Aşadar, Curtea a analizat temeinicia cererii de revizuire pornind de la această susţinere a revizuentei, respectiv că a invocat autoritatea de lucru judecat a dispozitivului sentinţei civile nr. 976/2018.

Faţă de susţinerile revizuentei care a arătat că instanţa de apel, prin pronunţarea deciziei civile nr. 12/2020, a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 976/22.10.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul Galaţi prin aceea că a analizat doar considerentele primei hotărâri, Curtea a constatat că, prin dispozitivul sentinţei civile nr. 976/22.10.2018, instanţa de judecată a respins acţiunea reclamantei S.C. B. S.A. Galaţi de constatare a nulităţii absolute a art. 21, 43 şi 119 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2018. A mai reţinut că, potrivit art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, astfel încât, autoritatea de lucru judecat a dispozitivului primei sentinţe nu poate fi analizată decât în urma analizei considerentelor care au stat la baza pronunţării acestuia. Or, instanţa de revizuire a reţinut că o astfel de analiză a considerentelor s-a făcut deja în cadrul judecării apelului, prin pronunţarea deciziei civile nr. 12/2020 a Curţii de Apel, motiv pentru care, pe calea revizuirii acestea nu mai pot fi reanalizate.

Instanţa a mai reţinut că nemulţumirea părţii faţă de soluţia pronunţată de instanţa de apel nu poate constitui un motiv justificat pentru admiterea cererii de revizuire în care se invocă, practic, aceleaşi apărări.

A mai arătat că, potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., text invocat de revizuentă pentru a se putea reţine autoritatea de lucru judecat, trebuie ca ambele hotărâri să aibă aceleaşi părţi, obiect şi cauză, ceea ce nu se poate reţine în cauza de faţă. Pentru aceste motive, Curtea a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta A..

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 7 C. proc. civ.

După expunerea parcursului procesual, recurenta-revizuentă susţine, în esenţă, că, în contradicţie cu cele reţinute prin decizia civilă nr. 257/29.05.2020, instanţa de apel nu a realizat o analiză efectivă a apărării invocate de autoarea recursului în apel. Aceasta susţine că, deşi a invocat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 976/22.10.2018 în ansamblu, adică a dispozitivului însuşi, sprijinit pe considerente, instanţa de apel se referă la chestiunea autorităţii de lucru judecat a considerentelor hotărârii.

Mai mult, autoarea recursului afirmă că instanţa de apel nu a analizat efectiv conţinutul sentinţei civile nr. 976/2018 a Tribunalului Galaţi prin comparaţie cu problema analizată în speţa de faţă, pentru a arăta prin ce diferă chestiunea dedusă judecăţii în dosarul nr. x/2018 de cea pentru care instanţa a decis să respingă acţiunea în dosarul nr. x/2019.

Pentru edificare completă, recurenta a făcut trimitere chiar la considerentele deciziei nr. 257/29.05.2020 a Curţii de Apel Galaţi privind cererea de revizuire, arătând că, în sprijinul soluţiei de respingere a cererii de revizuire, instanţa de judecată a susţinut că "pentru a se putea reţine autoritatea de lucru judecat, trebuie ca ambele hotărâri să aibă aceleaşi părţi, obiect şi cauză, ceea ce nu se poate reţine în cauza de faţă".

Recurenta menţionează că afirmaţiile instanţei nu sunt susţinute cu argumente concrete de speţă, aceasta nearătând de ce nu există identitate între obiectul şi cauza acţiunii din dosarul nr. x/2017 şi chestiunea pentru care s-a respins acţiunea din cauza de faţă.

În altă ordine de idei, autoarea recursului arată că aspectul asupra căruia s-a pronunţat instanţa în dosarul nr. x/2018 a fost eficacitatea art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă, privind salariile compensatorii pe parcursul anului 2018, inclusiv după 22.03.2018, hotărârea instanţei fiind în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii privind anularea acestor prevederi. În opinia recurentei, a fost confirmată, astfel, eficacitatea Protocolului şi prelungirea producerii efectului C. civ..M. la nivelul S.C. B. S.A. Galaţi pentru anul 2017 în baza Protocolului încheiat de societate cu sindicatul reprezentativ.

În continuare, menţionează că sentinţa civilă nr. 976/22.10.2018 a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac, astfel încât, în considerarea prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., pârâta B. S.A. nu mai poate pune în discuţie eficacitatea Protocolului înregistrat la I.T.M. Galaţi ca act adiţional la C. civ..M. nr. 257/2016, asupra căruia Tribunalul Galaţi s-a pronunţat deja prin sentinţa nr. 976/22.10.2018.

Consideră că instanţa nu ar mai putea la acest moment să constate ineficacitatatea Protocolului pentru rămânerea în divergenţă la finalizarea negocierilor, întrucât, ar contrazice sentinţa civilă nr. 976/22.10.2018, prin care instanţa a statuat definitiv că Protocolul a produs efecte de prelungire a duratei C. civ..M. inclusiv în privinţa art. 21, 43 şi 119.

Mai arată că, a considera în prezenta cauză că, la momentul concedierii, nu era în vigoare contractul colectiv de muncă invocat ca temei al pretenţiilor sale, ar însemna să se lipsească de orice efect sentinţa civilă nr. 976/22.10.2018 a Tribunalului Galaţi, fapt care ar contraveni principiului securităţii juridice.

Afirmă, totodată, că, în speţă, sentinţa civilă nr. 976/22.10.2018 a Tribunalului Galaţi a creat pentru salariaţii pârâtei speranţa legitimă că era incident la momentul concedierii colective art. 43 din contractul colectiv de muncă privind dreptul lor la salarii compensatorii pentru încetarea contractului de muncă din motive neimputabile lor.

Mai arată că, deşi a invocat aceste aspecte atât în faţa instanţei de apel, cât şi a celei de revizuire, instanţa de apel a refuzat să primească teza autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 976/22.10.2018 a Tribunalului Galaţi, fără a analiza efectiv conţinutul şi efectele acestei hotărâri, iar instanţa de revizuire a apreciat suficient că instanţa de apel a reţinut că nu există autoritate de lucru judecat.

În continuare, autoarea recursului face vorbire de o analiză pur formală a condiţiei de admisibilitate a cererii de revizuire, făcând referire la o altă decizie a Curţii de Apel Galaţi (nr. 30/2020) ce nu face obiectul litigiului pendinte, arătând că analiza de către instanţa de apel a apărărilor formulate trebuie verificată prin raportare la principiile procesului civil - dreptul de a fi efectiv ascultat, analiza efectivă a apărărilor şi arătarea motivelor pentru care se admit şi cele pentru care se înlătură cererile şi apărările părţilor.

În încheiere, recurenta conchide în sensul că decizia civilă nr. 257/2020 este dată cu încălcarea acestor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei civile nr. 257/29.05.2020 a Curţii de Apel Galaţi, iar, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire şi anularea deciziei civile nr. 12/16.01.2020 a Curţii de Apel Galaţi.

În combaterea recursului, intimata B. S.A. Galaţi a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin adresa emisă la 4 august 2020, Înalta Curte a comunicat recurentei întâmpinarea, fără ca aceasta să uzeze de dreptul de a depune răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la data de 5 februarie 2019, nefiind supus procedurii filtrului.

Prin decizia nr. 257 din 29 mai 2020, atacată în prezenta cauză, Curtea de Apel Galaţi a respins cererea de revizuire întemeiată de revizuenta A. pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reţinând, în esenţă, că autoritatea de lucru judecat a dispozitivului primei sentinţe (976/2018) nu poate fi analizată decât în urma analizei considerentelor care au stat la baza pronunţării acestuia. Cum o astfel de analiză a considerentelor a fost făcută în cadrul judecării apelului, prin pronunţarea deciziei civile nr. 12/2020, instanţa de revizuire a reţinut că acestea nu mai pot fi reanalizate pe calea revizuirii, iar faptul că revizuenta nu este mulţumită de soluţia pronunţată de instanţa de apel nu poate constitui un motiv justificat pentru admiterea cererii de revizuire în care se invocă, practic, aceleaşi apărări.

În speţă, recurenta a arătat că instanţa de apel a refuzat să primească teza autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 976 din 22 octombrie 2018 a Tribunalului Galaţi, fără a analiza efectiv conţinutul şi efectele acestei hotărâri, iar instanţa de revizuire, a apreciat suficient că instanţa de apel a reţinut că nu există autoritate de lucru judecat.

Totodată, se reţine că recurenta şi-a întemeiat în drept calea de atac pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 7 C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei decizii poate fi cerută atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte reţine că invocarea acestui motiv de casare presupune încălcarea obligaţiei negative a judecătorului de a relua dezbaterile asupra unei chestiuni litigioase deja tranşate de către o jurisdicţie anterioară. Or, în litigiul pendinte, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de pct. 7 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în care instanţa a reluat în mod nelegal dezbaterile asupra unei chestiuni litigioase tranşate de o jurisdicţie anterioară, ci, în situaţia în care o instanţă de revizuire a fost chemată să aprecieze dacă decizia atacată cu revizuire încalcă autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri definitive anterioare.

Întrucât decizia recurată nu poate fi analizată prin prisma acestui motiv de casare, va fi avut în vedere doar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se invocă, în esenţă, soluţionarea cererii de revizuire cu încălcarea normelor de procedură referitoare la cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În lumina acestor din urmă prevederi, Înalta Curte reţine că revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Aşadar, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri tinde la respectarea puterii lucrului judecat în situaţia în care instanţele au dat soluţii contrare, a căror executare este imposibilă, având în vedere că fiecare parte se poate prevala de hotărârea care îi este favorabilă, ieşirea din această situaţie putându-se realiza prin exercitarea căii de atac a revizuirii şi anularea ultimei hotărâri.

Demersul judiciar al recurentei în etapa căii de atac a revizuirii a fost fundamentat pe existenţa unor hotărâri potrivnice, invocându-se faptul că decizia civilă nr. 12 din 16 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 976 din 22 octombrie 2018 a Tribunalului Galaţi.

Admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri presupune întrunirea cumulativă a mai multor condiţii, una dintre acestea fiind aceea ca, în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat, ori, deşi invocată, aceasta să nu se fi analizat.

În cauză, revizuenta a invocat, în faza procesuală a apelului, autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 976/22.10.2018, faţă de care, Curtea de Apel Galaţi a apreciat, pentru motivele dezvoltate în cuprinsul deciziei nr. 12/2020 din 16 ianuarie 2020 pronunţate în dosarul nr. x/2019, că nu se verifică, respingând apelul.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că, în judecata celei de-a doua cauze, respectiv, în calea de atac a apelului declarat de autoarea recursului de faţă, instanţa de apel a analizat autoritatea de lucru judecat a sentinţei definitive nr. 976/22.10.2018 pronunţate de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2018, ceea ce înseamnă că desfiinţarea hotărârii date cu încălcarea autorităţii lucrului judecat nu se mai putea face pe calea revizuirii.

Totodată, instanţa supremă constată că, în considerentele deciziei recurate, instanţa de revizuire a reţinut că instanţa de apel care a pronunţat decizia civilă nr. 12/2020 din 16 ianuarie 2020 a analizat considerentele primei sentinţe faţă de care s-a invocat autoritatea de lucru judecat.

În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că argumentaţia dezvoltată în susţinerea recursului vizează doar aparent hotărârea de revizuire, întrucât rezultă cu evidenţă că marea majoritate a susţinerilor recurentei nu vizează atât decizia instanţei de revizuire atacate cu recurs cât decizia instanţei de apel, în privinţa căreia recurenta susţine că nu s-a realizat o analiză efectivă a apărării invocate.

În realitate, din conţinutul cererii de recurs, se desprinde concluzia că recurenta nu aduce, în concret, critici hotărârii pronunţate în revizuire sub aspectul încălcării art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci aduce critici hotărârii date în apel, împotriva căreia a declarat revizuirea, pe motiv că instanţa de apel nu a analizat efectiv conţinutul sentinţei civile nr. 976/2018 a Tribunalului Galaţi.

Sintetizând, instanţa supremă apreciază că, în realitate, obiect al criticii din recurs îl constituie considerentele din decizia civilă nr. 12/2020 din 16 ianuarie 2020, care sunt apreciate ca neîndestulătoare sub aspectul motivării respingerii excepţiei puterii de lucru judecat. Numai că această critică nu poate fi luată în analiză în cadrul recursului de faţă, al cărui obiect îl constituie decizia civilă nr. 257/2020 din 29 mai 2020, pronunţată în revizuire, nu decizia pronunţată în apel şi atacată cu revizuire.

Înalta Curte mai subliniază şi că revizuirea este, fundamental, o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, iar în cadrul acestei proceduri instanţa de revizuire nu poate realiza un control de fond ori de legalitate asupra hotărârii atacate, care a avut caracter definitiv.

Instanţa de revizuire a respectat aceste limite, statuând că, prin decizia atacată, instanţa de apel a examinat autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare, neputând cenzura modul în care efectele lucrului judecat au fost considerate, deoarece nu putea exercita acest control.

Constatând faptul că nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 257/2020 din 29 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Totodată, faţă de cererea intimatei, de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, în aplicarea dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., o va obliga pe recurenta-revizuentă A., ca parte care a pierdut procesul, la plata către intimata S.C. B. S.A. a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 2.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 257/2020 din 29 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Obligă pe recurenta-revizuentă A. la plata către intimata S.C. B. S.A. a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 2.000 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 noiembrie 2020.