Cassation annulled for raising merit-based objections and new labor-law arguments inadmissible in extraordinary review

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată 12 decembrie 2017 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă sub nr. x/2017, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - COMUNA BUJORENI 1-a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând ca acesta să fie obligat să plătească prejudiciul cauzat instituţiei, prin neglijenţa sa, în calitate de ordonator de credite, în cuantum total de 274.795 RON, reprezentând penalităţi de întârziere, calculate potrivit contractului nr. x/04.12.2008, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 323 din 23 martie 2018, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârât prin întâmpinare şi a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca prescrisă.

Prin decizia civilă nr. 1086 din 28 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a fost admis apelul reclamantei, a fost anulată sentinţa atacată şi a fost reţinută cauza spre rejudecare, fixându-se un alt termen pentru continuarea judecăţii.

Prin decizia civilă nr. 5091 din 19 decembrie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, rejudecând, a admis acţiunea formulată de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - COMUNA BUJORENI, prin primar, împotriva pârâtului A. şi a fost obligat pârâtul

Ia plata, către reclamantă, a sumei de 274.795 Iei, reprezentând prejudiciu, fiind respinse pretenţiilor privind cheltuielile de judecată.

împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul A..

In motivare, recurentul-pârât arată că, în conformitate cu dispoziţiile deciziei nr. 16/2016 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a statuat că prevederile Codului muncii se aplică raporturilor juridice dintre primar şi unitatea administrativ teritorială (dacă legile speciale nu conţin dispoziţii specifice), inclusiv după încetarea mandatelor, în cauză nu-şi găsesc aplicarea dispoziţiile răspunderii civile delictuale, ci prevederile art. 254 alin. (1) Codul muncii conform cărora " Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor".

In opinia recurentului-pârât, în mod netemeinic şi printr-o interpretare greşită a probelor administrate, instanţa a apreciat că a săvârşit o faptă ilicită.

Recurentul arata că sunt nefondate acuzaţiile potrivit cărora în cererea de ordonanţă de plată, pârâtul nu a formulat apărări în dosarul nr. x/2009 înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea, iar împotriva sentinţei nr. 994/CAF din 07.07.2008 nu a exercitat calea de atac.

în ceea ce priveşte afirmaţia că angajamentul a fost încheiat în condiţii dezavantajoase, recurentul susţine că a încheiat cu S.C. B. S.R.L. contractul de lucrări nr. x din 4 decembrie 2008 după modelul tip al contractului reglementat de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

In privinţa clauzei privind penalităţile de întârziere, recurentul-pârât consideră că părţile nu au stabilit expres un termen de plată în contract şi nici ulterior prin act adiţional la contract, scadenţa urmând a fi stabilită ulterior primirii facturii.

Arătă că simplu fapt că a semnat de primire factura transmisă de executant nu presupune că a acceptat-o la plată şi nici că şi-a însuşit termenul de plată indicat în cuprinsul facturii.

Recurentul-pârât susţine că instanţa nu a motivat concluzia reţinută, mai mult, în motivare, nu se fac referiri la fapte sau acte juridice care să susţină concluzia instanţei. Din acest punct de vedere, recurentul-pârât apreciază că sentinţa recurată apare ca insuficient motivată în fapt şi în drept.

Potrivit recurentului-pârât, în cadrul Primăriei com. Bujoreni există personal salarizat cu atribuţii de supraveghere a contractului, a modului de derulare, a plăţilor efectuate.

Totodată, recurentul-pârât arată că lucrarea ce a format obiectul contractului de lucrări nr. x/2008 nu a fost stabilită exclusiv de recurent, că a fost prinsă în Planul anual de investiţii al comunei Bujoreni şi aprobată ca atare de Consiliul Local, odată cu aprobarea bugetului local anual, iar sursele de finanţare erau stabilite din bugetul comunei. Plata eşalonată a facturii a fost

2 determinată nu de lipsa fondurilor, ci de înţelegerea avuta cu reprezentanţii executantului, urmare a apariţiei unor discuţii privind calitatea lucrărilor, recurentul susţinând că a arătat că există la reclamantă corespondenţă în acest sens şi o expertiză extrajudiciară.

O altă critică vizează faptul că instanţa nu a administrat nici o probă pentru a stabili dacă încheierea contractului s-a realizat fără prevedere bugetară şi sursă de finanţare, rezumându-se la preluarea concluziilor din raportul Camerei de Conturi, concluzii care nu sunt susţinute de probe, apreciind că era necesar să fie efectuată o expertiză contabilă.

Recurentul-pârât invocă şi faptul că reclamanta a fost reprezentată în toate procesele de către un jurist, iar înregistrarea facturii şi plăţile au fost intocmite de serviciul contabilitate, purtând viza C..

In concluzie, recurentul-pârât apreciază că nu a săvârşit nici o faptă ilicită, că lipseşte vinovăţia sa, apelarea la căile judiciare fiind dispusă pentru apărarea drepturilor unităţii administrativ-teritoriale pe care o conducea.

In drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 483 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ -COMUNA BUJORENI a depus întâmpinare, prin care a invocat în principal excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind temeinică şi legală.

înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor, pentru a depune puncte de vedere.

Recurentul a depus punct de vedere la raport.

înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va analiza excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, excepţie care va fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unui dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

3 Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi

0 rejudecare a fondului în apel.

înalta Curte constată că argumentele expuse de către recurentul-pârât nu se încadrează în motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin.

1 pct. 1-8.

Criticile expuse de recurentul-pârât vizează aprecierea probatoriului şi situaţia de fapt reţinută în cauză, care se circumscriu laturii de temeinicie, necenzurabilă în recurs prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Prin argumentele expuse, recurentul-pârât tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Recurentul-pârât urmăreşte, aşadar, să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac.

Totodată, criticile referitoare la faptul că în cauză nu-şi găsesc aplicarea dispoziţiile răspunderii civile delictuale, ci prevederile art. 254 alin. (1) Codul muncii, în raport de cele statuate prin decizia nr. 16/2016 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, au fost invocate omisso medio, tară a fi supuse dezbaterii şi unei dezlegări proprii a instanţei de apel, nefîind invocate în faţa instanţelor de fond. Ca atare, aceste critici nu pot fi invocate direct în recurs.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii şi va anula recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 5091 din 19 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă UAT - COMUNA BUJORENI, prin PRIMAR.

4 Anulează recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 5091 din 19 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2020.