Arbitral annulment appeal inadmissible where finality barred by pre-amendment statute.

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi, la 20 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator B.., reprezentată de practician în insolvenţă coordonator C., a solicitat obligarea pârâtei S.C. D. S.A. la plata sumei de 1.766.885,19 RON, reprezentând contravaloare facturi emise şi neachitate în sumă de 895.354,24 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 871.530,95 RON, calculate până la data de 08.02.2017 şi în continuare, până la achitarea integrală a debitului datorat conform contractelor de închiriere nr. x/21.11.2008 şi nr. y/01.11.2010.

La data de 10 aprilie 2017, pârâta S.C. D. S.A. a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâte S.C. A. S.A. la plata sumei de 876.120 RON, reprezentând contravaloarea tarifului de staţionare a materialului rulant care nu aparţine C.F.R. şi care staţionează pe liniile infrastructurii feroviare din staţii şi halte, pentru vagoanele ce au format obiectul contractului de închiriere nr. x/21.11.2008, pe perioada 01.01.2015-28.02.2017, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de preluare a acestora de către S.C. A. S.A., la încetarea contractului, precum şi obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de arbitrare.

Prin hotărârea nr. 3 din 5 aprilie 2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 17 aprilie 2019, Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi a admis în parte cererea arbitrală, formulată de S.C. A. S.A. şi a obligat pârâta S.C. D. S.A. la plata sumei de 1.695.606,21 RON, reprezentând 826.098,87 de RON, contravaloare facturi neachitate şi 869.507,34 RON penalităţi de întârziere, calculate până la data de 8.02.2017 şi în continuare până la achitarea debitului datorat; a fost obligată pârâta şi la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa de timbru în valoare de 19.256,19 de RON şi onorariu expert în sumă de 2.000 de RON; a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de S.C. D. S.A., ca nefondată; a fost obligată pârâta la plata sumei de 8.000 RON cu titlu de onorariu expert.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la 15 mai 2019, sub nr. x/2019, S.C. D. S.A. a solicitat anularea hotărârii arbitrale şi trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului arbitrai.

Prin sentinţa nr. 25 din 2 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a Ii-a Civilă, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de S.C. D. S.A., în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A., prin lichidator B.., împotriva hotărârii arbitrale nr. 3 din 05 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi. împotriva acestei sentinţe, S.C. D. S.A. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea sentinţei atacate, cu consecinţa, în principal, a admiterii pretenţiilor formulate pe calea cererii reconvenţionale modificate, iar în subsidiar a trimiterii cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel; totodată, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei.

In susţinerea cererii de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta invocă încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 608 alin. (1) lit. g), raportat la art. 603 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.

Recurenta susţine că instanţa nu a examinat contradicţia din considerentele sentinţei arbitrale, pe care a invocat-o şi nici nu a examinat lipsa din cuprinsul sentinţei arbitrale a normelor substanţiale şi procedurale incidente în cauză.

Potrivit recurentei, din considerentele hotărârii recurate rezultă că instanţa de fond a considerat că, atât timp cât în cuprinsul hotărârii există o motivare cantitativă, orice critică privind contradicţia între considerente sau lipsa unui silogism juridic în cuprinsul hotărârii ar reprezenta o critică privind temeinicia acesteia.

Recurenta invocă şi că sentinţa arbitrală nu se bucură de o motivare corespunzătoare exigenţelor impuse de prevederile indicate mai sus, expunând exhaustiv critici referitoare la această hotărâre.

O altă critică invocată de recurentă vizează încălcarea art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., raportat la normele imperative în domeniul transportului feroviar, reprezentate, în opinia sa, de Dispoziţiile Directorului General al Companiei Naţionale de Căi Ferate "CFR" S.A. nr. 45/08.08.2007, nr. 259/29.12.2015, Procedura de aplicare a tarifului de staţionare a Materialului Rulant pe infrastructura publică şi privată a C.F.R. nr. 1 l/3/n-487/2007, Sistemul de management al calităţii - Procedura operaţională - aplicarea tarifului de staţionare (cod PO 0-7.5.4-01 ediţia 1 şi ediţia 2 ce a intrat în vigoare din 15.04.2016), adresele privind indexarea tarifului nr. 1 l/3n-760/26.11.2013 şi nr. ll/ln-198/28.07.2015.

Recurenta susţine că, deşi instanţa a reţinut caracterul aplicabil, deci implicit imperativ al prevederilor în discuţie, nu a oferit niciun argument privind legalitatea ignorării lor de către tribunalul arbitrai cu ocazia pronunţării hotărârii.

In opinia recurentei, obligaţia de plată a tarifului de staţionare este una legală, neputând fi ignorată de către instanţa arbitrală, în acest sens făcând trimitere la prevederile art. 5.1.1, art. 5.2, art. 5.2.3. şi art. 5.2.4. din Procedurile operaţionale.

Recurenta susţine că în domeniul de activitate feroviar, există o serie de norme, proceduri şi reguli, instituite pentru toţi operatorii economici de către C.F.R. S.A., prin care a fost impusă în sarcina operatorilor de transport feroviar obligaţia de plată a unui tarif de staţionare pentru materialul rulant care nu aparţine C.F.R. şi care staţionează pe liniile infrastructurii feroviare publice şi private ale acesteia.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat.

Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost întocmit şi comunicat părţilor, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport. Părţile nu au depus asemenea puncte de vedere.

Analizând recursul declarat, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Prezentul recurs este formulat împotriva sentinţei nr. 25 din 2 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a Ii-a Civilă.

In accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din noul C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive Ia data pronunţării lor.

Dispoziţiile art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., raportat Ia alin. (3) al aceluiaşi articol, prevăd că numai hotărârea prin care curtea de apel a3 admis acţiunea în anulare şi a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului, în acest sens apreciind şi Curtea Constituţională în decizia nr. 100/2017 din 07.03.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 532 din 07 iulie 2017, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 613 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., în sensul că "(4) Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului".

Conform prevederilor art. 24 din noul C. proc. civ., "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Raportat la faptul că cererea arbitrală a fost înregistrată la 20 februarie 2017, la momentul înregistrării acţiunii fiind în vigoare dispoziţiile art. 613 alin. (3) şi alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile curţii de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acţiunii în anulare, împotriva sentinţei nr. 25 din 2 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a Ii-a Civilă nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

Prin urmare, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă D. S.A. împotriva sentinţei nr. 25 din 2 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a Il-a Civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă D. S.A. împotriva sentinţei nr. 25 din 2 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a Il-a Civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2020.