Inadmissibility of cassation appeal against final revision decision in individual labor dispute under Social Dialogue Law

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la data de 14 ianuarie 2019, astfel cum a fost modificată şi completată prin cererea din 4 februarie 2019, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.A., în temeiul art. 268 alin. (1) lit. c) şi e), raportat la art. 229 din Codul muncii şi la art. 43 din contractul colectiv de muncă încheiat între patronat şi salariaţi la nivelul S.C. B. S.A., solicitând soluţionarea conflictului individual de muncă, formulat ca urmare a neexecutării art. 43 din contractul colectiv de muncă şi a neacordării şi neplăţii drepturilor şi despăgubirilor salariale constând în compensaţia bănească, în funcţie de vechimea în muncă în cadrul S.C. B. S.A. şi S.C. C. S.A. sau în fostele unităţi desprinse din fostul I.J.G.C.L. Galaţi, la care avea dreptul în toate cazurile de concediere, pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, nulitatea deciziei de concediere, obligarea la reintegrarea pe postul deţinut anterior, obligarea la plata unei despăgubiri băneşti egală cu salariile indexate şi majorate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii, actualizarea tuturor drepturilor băneşti restante de la data exigibilităţii şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 755 din 25 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A., astfel cum a fost modificată; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei o compensaţie bănească echivalentă cu contravaloarea a 25 de salarii de bază ale reclamantei, precum şi dobânda legală aferentă acestei sume, de la data desfacerii contractului individual de muncă şi până la data plăţii efective a compensaţiei băneşti.

Prin decizia civilă nr. 7 din 16 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de intimata S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 755 din 25 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă; a fost schimbată în tot sentinţa apelată şi, în rejudecare, a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta A.; a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva considerentelor aceleiaşi sentinţe.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. x/2020, revizuenta A. a formulat, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A., cerere de revizuire a deciziei civile nr. 7 din 16 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţate în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 235 din 28 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A., împotriva deciziei civile nr. 7 din 16 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi şi a fost obligată revizuenta la plata către intimată a sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, revizuenta a declarat recurs.

În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta expune istoricul litigiului, arătând că cererea de revizuire a deciziei civile nr. 7 din 16 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Galaţi a fost formulată în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece încălcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 976 din 22 octombrie 2018, pronunţate de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2018.

Recurenta arată că prin hotărârea pronunţată în apel, instanţa a schimbat în tot sentinţa primei instanţei, respingând ca neîntemeiată acţiunea sa de obligare a societăţii angajatoare la plata salariilor compensatorii pentru încetarea contractului de muncă din motive neimputabile salariaţilor.

Recurenta expune exhaustiv argumente privitoare la efectele contractului colectiv de muncă, la situaţia de fapt şi la litigiile care au existat între părţi şi arată că, prin decizia nr. 235 din 28 mai 2020, Curtea de Apel Galaţi a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, motivat de faptul că autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 976 din 22 octombrie 2018 a fost invocată în cuprinsul apelului şi a fost analizată.

Recurenta consideră că, deşi a invocat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 976 din 22 octombrie 2018 a Tribunalului Galaţi în faţa instanţei de apel, analiza instanţei a fost sumară.

În opinia recurentei, era deosebit de important ca instanţa să analizeze comparativ problema ineficacităţii contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2018, dedusă judecăţii în dosarul nr. x/2018 şi cea pentru care se solicita respingerea acţiunii sale în dosarul nr. x/2019.

Astfel, recurenta susţine că sentinţa civilă nr. 976 din 22 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2018 a creat pentru salariaţii pârâtei speranţa legitimă că era incident la momentul concedierii colective art. 43 din contractul colectiv de muncă privind dreptul lor la salarii compensatorii pentru încetarea contractului de muncă din motive neimputabile lor.

În ciuda faptului că a invocat aceste aspecte şi în faţa instanţei de apel, dar şi a celei de revizuire, recurenta invocă faptul că instanţa de apel a refuzat să primească teza autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 976 din 22 octombrie 2018 a Tribunalului Galaţi, fără însă a analiza efectiv conţinutul şi efectele acestei hotărâri, iar instanţa de revizuire a apreciat suficient că instanţa de apel a reţinut că nu există autoritate de lucru judecat.

Or, potrivit recurentei, condiţia de admisibilitate a cererii de revizuire privind neanalizarea autorităţii de lucru judecat de către instanţa a cărei hotărâre se atacă nu poate fi analizată pur formal, astfel cum a procedat Curtea de Apel Galaţi. Condiţia analizării acestei apărări de către instanţa de apel trebuie verificată prin raportate la principiile procesului civil - dreptul de a fi efectiv ascultat, analizarea efectivă a apărărilor şi arătarea motivelor pentru care se admit şi cele pentru care se înlătură cererile şi apărările părţilor.

Ca atare, recurenta consideră că decizia recurată este dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 7 din C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat.

Analizând recursul, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

În cauză, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 235 din 28 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Decizia ce formează obiectul prezentului dosar are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Potrivit dispoziţiilor art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată şi modificată, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, hotărârile instanţei de fond fiind supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din acelaşi act normativ.

Articolul 216 din Legea nr. 62/2011 statuează că prevederile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale, precum şi hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Articolul 513 alin. (5) C. proc. civ. statuează că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, în speţa dedusă judecăţii hotărârea revizuită fiind definitivă.

Raportat la aceste aspecte, decizia civilă nr. 235 din 28 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale este definitivă, nefiind atacabilă cu recurs.

Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 235 din 28 mai 2020, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil. În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 2.000 RON către intimata S.C. B. S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată, astfel cum reiese din dovezile aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 235 din 28 mai 2020, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Obligă recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 2.000 RON către intimata S.C. B. S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2020.