Revision of enforcement annulment rejected as inadmissible due to lack of triple identity between labor and enforcement proceedings

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2020

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Videle la 23.03.2018, sub nr. x/2018, contestatoarea A. S.A. în contradictoriu cu intimatul B., a formulat contestaţie la executare împotriva încheierii nr. 113 de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare din 28.02.2018 a Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi C. şi D., în dosar de executare nr. 113/2014, a încheierii nr. 113 din 08.02.2018 şi a tuturor actelor de executare silită din dosarul de executare, solicitând anularea actelor de executare dispuse în mod nelegal şi întoarcerea executării realizate nelegal.

În drept a invocat dispoziţiile art. 712 şi urm. C. proc. civ. şi art. 76, art. 77 Codul muncii, art. 211 din Legea 62/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 880 din 13.06.2018, Judecătoria Videle a respins contestaţia la executare formulată de către contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu intimatul B., ca nefondată, obligând contestatoarea la plata sumei de 1.000 RON către intimată, cu titlu de cheltuieli de judecată.

La 16.07.2018, A. S.A. a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. 880 din 13.06.2018 pronunţată de către Judecătoria Videle, prin care a solicitat anularea acestei sentinţe şi, rejudecând cauza, admiterea contestaţiei la executare formulate împotriva încheierii privind cheltuielile de executare suplimentare nr. 113 din 28.02.2018 (dosar executare nr. x/2014) a BEJ Asociaţi C. şi D., a încheierii nr. 113 din 08.02.2018 şi a tuturor actelor de executare din dosarul de executare, anularea actelor de executare dispuse nelegal şi întoarcerea executării realizate nelegal.

Prin decizia civilă nr. 374 din 1 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost admis apelul declarat de apelanta contestatoare A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 880 din data de 13.06.2018, pronunţată de Judecătoria Videle, în contradictoriu cu intimat B.; a fost anulată sentinţa apelată şi, evocând fondul cauzei: a fost admisă contestaţia la executare şi dispusă anularea încheierii privind cheltuielile de executare suplimentare nr. 113 din 28.02.2018 din dosarul de executare nr. 113/2014 al E. şi D., a încheierii nr. 113 din 08.02.2018 şi a tuturor actelor de executare subsecvente. Totodată, s-a dispus întoarcerea executării pentru sumele executate în baza actelor anulate, cu restituirea către contestatoare a tuturor sumelor consemnate la dispoziţia executorului judecătoresc în baza actelor de executare anulate. A fost obligat intimatul la plata către apelanta-contestatoare a sumei de 2.380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin acţiunea civilă formulată la 18.04.2018, reclamanta A. S.A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul B., constatarea inexistenţei unui raport juridic de dreptul muncii între această societate şi pârâtul B., urmare a intervenirii deciziei nr. 39/29.08.2013 de încetare a contractului de muncă nr. x/02.08.2010, în baza căruia pârâtul B. să fie îndreptăţit la plata drepturilor salariale.

Prin sentinţa civilă nr. 491 din 04.09.2018, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea având ca obiect acţiune în constatare, formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul B., ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal şi motivat, reclamanta A. S.A., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1480/2019 din 13 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a respins apelul formulat de apelanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 491 din 04.09.2018, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul B., ca nefondat. A fost obligată apelanta la plata sumei de 1.500 RON către intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin cererea de revizuire formulată la 29.07.2020, revizuentul B. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A. S.A., în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 374 din 1 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2018, susţinând că prin această hotărâre s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1480/2019 din 13 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

În motivarea cererii, revizuentul redă o serie de considerente din decizia nr. 1480/2019 din 13 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018 şi conchide că, pronunţându-se cu privire la petitul intimatei de constatare a inexistenţei unui raport juridic de dreptul muncii, Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia amintită, a statuat cu autoritate de lucru judecat faptul că între revizuent şi intimată există în continuare raporturi de muncă.

În continuare, revizuentul arată că, Tribunalul Teleorman, deşi a avut spre analiză decizia civilă nr. 1480/2019, prin decizia a cărei revizuire se cere a reţinut că "raporturile de muncă între B. şi A. S.A. au încetat definitiv, ca efect al deciziei nr. 39 din 29.08.2013 (indiferent de faptul că încetarea contractului de muncă al intimatului s-a făcut corect sau nu) şi că această decizie a rămas definitivă, nefiind contestată în instanţă".

Mai arată revizuentul că, prin decizia atacată se creditează întru totul considerentele deciziei civile nr. 777/25.10.2018, pronunţată de Tribunal Teleorman în soluţionarea unei contestaţii la executare dintre aceleaşi părţi, instanţa recunoscând că "decizia mai sus menţionată este definitivă, prin urmare se bucură de autoritate de lucru judecat atât din perspectiva dispozitivului, cât şi a puterii de lucru judecat a considerentelor pe care hotărârea se bazează, potrivit dispoziţiilor art. 430 C. proc. civ..".

Arată că prin decizia atacată au fost preluate integral raţionamentele deciziei civile nr. 777/25.10.2018, fiind însă ignorate cu desăvârşire precitatele considerente ale deciziei civile nr. 1480/2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti ulterior deciziei civile nr. 777/25.10.2018 şi, firesc, în considerarea acesteia.

Totodată, se arată că prin decizia atacată, instanţa a respins lacunar orice relevanţă a deciziei civile nr. 1480, instanţa forţând fără explicaţii concrete concluzia potrivit căreia:

"raţionamentul (dezvoltat prin decizia atacată) este confirmat şi prin decizia nr. 1480/13.03.2019, pronunţată de către Curtea de apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, arătându-se că decizia civilă nr. 777 din 25.10.2018 pronunţată de Tribunalul Teleorman a dezlegat alte probleme de drept decât cele care au făcut obiectul acelui dosar".

Revizuentul apreciază că o astfel de concluzie este neîntemeiată, întrucât decizia civilă nr. 1480 infirmă atât decizia civilă nr. 777/25.10.2018 (preexistentă), cât şi decizia atacată (subsecventă) prin care au fost preluate ad litteram considerentele respectivei hotărâri judecătoreşti, Curtea de Apel Bucureşti subliniind argumentat că există raporturi de muncă între revizuent şi intimată.

Prin urmare, dacă Tribunalul Teleorman ar fi dovedit acelaşi respect faţă de efectul pozitiv al lucrului judecat şi faţă de decizia civilă nr. 1480 (şi nu doar faţă de decizia civilă nr. 777/25.10.2018), ar fi trebuit să constate că raporturile de muncă există în continuare, deci şi executarea silită pentru neîndeplinirea obligaţiilor stipulate prin titlul executoriu este întemeiată.

Pentru aceste motive, se solicită admiterea cererii de revizuire.

La 22 octombrie 2020, intimata A. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii ca inadmisibilă, raportat la faptul că autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1480/13.03.2019, pronunţată de către Curtea de apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, a fost invocată în cadrul dosarului nr. x/2018, iar în subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte revizuirea, cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: … există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Trebuie subliniat că, în cauză, nu sunt aplicabile modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 din 17 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, deci nici forma modificată a art. 513 alin. (4) C. proc. civ. referitoare la încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Or, în cauză, este evident că procesul a început anterior modificărilor legislative prin care a fost extinsă sfera de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la 23.03.2018, conform înscrisului de la dosar Judecătoria Videle.

Rezultă că, potrivit normelor aplicabile în prezenta cauză, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, situaţie în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Condiţiile anterior menţionate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre aceste cerinţe conducând la respingerea cererii de revizuire.

În cauza de faţă, revizuentul a invocat contrarietatea dintre decizia nr. 374 din 1 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2018 şi decizia nr. 1480/13.03.2019, pronunţată de către Curtea de apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 1480/2019 din 13 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, s-a respins apelul formulat de apelanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 491 din 04.09.2018, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul B., ca nefondat. A fost obligată apelanta la plata sumei de 1.500 RON către intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

La originea litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 se află cererea reclamantei A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., de constatare a inexistenţei unui raport juridic de dreptul muncii între această societate şi pârâtul B., urmare a intervenirii deciziei nr. 39/29.08.2013 de încetare a contractului de muncă nr. x/02.08.2010.

Prin decizia civilă nr. 374 din 1 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost admis apelul declarat de apelanta contestatoare A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 880 din 13.06.2018 pronunţată de Judecătoria Videle, în contradictoriu cu intimat B.; a fost anulată sentinţa apelată şi, evocând fondul cauzei: a fost admisă contestaţia la executare şi dispusă anularea încheierii privind cheltuielile de executare suplimentare nr. 113 din 28.02.2018 din dosarul de executare nr. 113/2014 al E. şi D., a încheierii nr. 113 din 08.02.2018 şi a tuturor actelor de executare subsecvente. Totodată, s-a dispus întoarcerea executării pentru sumele executate în baza actelor anulate, cu restituirea către contestator a tuturor sumelor consemnate la dispoziţia executorului judecătoresc în baza actelor de executare anulate. A fost obligat intimatul la plata către apelantul-contestator a sumei de 2.380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a exista identitate de obiect, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acţiune să fie identic cu cel din prima acţiune. Instanţa supremă observă că dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018 nu au acelaşi obiect, ele vizând cereri diferite, respectiv o acţiune în constatare încetare raport de dreptul muncii şi o contestaţie la executare împotriva încheierii nr. 113 privind cheltuielile de executare suplimentare din 28.02.2018 a Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi C. şi D., în dosar de executare nr. 113/2014, a încheierii nr. 113 din 08.02.2018 şi a tuturor actelor de executare silită din dosarul de executare.

În speţă nu se poate reţine contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identităţii de obiect făcând de prisos analizarea celorlalte condiţii impuse de norma legală.

În contextul în care chestiunile examinate în cele două litigii s-au analizat prin raportare la obiecte distincte, nu se poate pune problema existenţei unor hotărâri contradictorii sau a imposibilităţii executării lor, astfel încât să fie posibilă admiterea unei căi extraordinare de atac şi repunerea în discuţie a unor aspecte tranşate prin hotărâre definitivă.

Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, a dispus, prin art. I pct. 61, modificarea art. 513 C. proc. civ., alin. (4), după cum urmează:

"(4) Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat".

Astfel, prin această modificare, a fost extins motivul privitor la existenţa unor hotărâri potrivnice în sensul că acesta vizează şi încălcarea autorităţii de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia şi care se concretizează în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranşat o chestiune litigioasă.

Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, care opreşte o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), doar dacă există tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză).

Prin urmare, în cazul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, nu se cere în mod necesar existenţa unei triple identităţi de acţiune (obiect, cauză, părţi).

Pornind de la considerentele precedente, instanţa supremă reţine că, şi în situaţia în care, în cauză, ar fi fost aplicabile dispoziţiile Codului de procedură în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, prezenta revizuire nu ar fi fost admisibilă, întrucât nu este îndeplinită condiţia ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

În speţă, revizuentul invocă efectul pozitiv, respectiv autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1480/13.03.2019, pronunţată de către Curtea de apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, în sensul că aceasta, prin considerentele expuse, a stabilit că "intimatul B. a continuat să presteze muncă pentru societatea angajatoare mult după data de 29.08.2013, data emiterii deciziei nr. 39". Totodată, s-a mai reţinut că "(...) dată fiind intervenirea actelor adiţionale la contractul individual de muncă, prin care s-a schimbat inclusiv durata contractului, acte care nu au fost anulate de către o instanţă judecătorească, Curtea nu poate neglija existenţa raporturilor de muncă/invalida existenţa actului nr. 473/2010, ca şi consecinţă a unei decizii intervenite exclusiv ca urmare a unei hotărâri executorii (hotărârea nr. 2052/15.07.2013 a Tribunalului Teleorman), hotărâre ce a fost desfiinţată sub aspectul anulării actului adiţional nr. x/2010 ulterior de către Curtea de Apel".

În litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Tribunalul Teleorman, examinând apelul formulat de contestatoarea A. S.A., a avut în vedere autoritatea de lucru judecat a problemelor de drept dezlegate prin decizia civilă nr. 1480 din 13 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Tribunalul Teleorman a reţinut că, astfel cum s-a reţinut cu putere de lucru judecat prin decizia nr. 777 din 25.10.2018, pronunţată de Tribunalul Teleorman, "situaţia fiind identică şi în prezenta cauză, partea contestatoare a pretins anularea actelor de executare contestate, însă nu din perspectiva realizării reintegrării contestatorului pe postul deţinut anterior concedierii dispuse prin sentinţa civilă nr. 2052/2013 a Tribunalului Teleorman, ci, în realitate, ca urmare a existenţei unui impediment pentru continuarea executării silite, ca urmare a încetării raporturilor de muncă cu acesta, dispuse prin decizia nr. 39 din 29.08.2013, după reintegrare, decizie emisă în baza Codului muncii, decizie care nu a fost contestată (...)". S-a mai reţinut că "în prezenta cauză, a fost confirmată încă o dată legalitatea deciziei nr. 777 din 25.10.2018, pronunţată de Tribunalul Teleorman, astfel că aceasta se impune şi în prezenta cauză, cu putere de lucru judecat. Raţionamentul este confirmat şi prin decizia nr. 1480/13.03.2019, pronunţată de către Curtea de apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, arătându-se că decizia nr. 777/25.10.2018 a dezlegat alte probleme de drept decât cele care au făcut obiectul acelui dosar".

În acest context, întrucât dezlegările date prin hotărârea invocată au făcut obiectul judecăţii în cel de-al doilea dosar, nu se poate susţine că există posibilitatea valorificării lor şi prin intermediul revizuirii, altfel decât ca o cenzură de legalitate împotriva soluţiei astfel pronunţate; or, instanţa de revizuire nu poate, raportat la dispoziţiile legale invocate, să efectueze un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorităţii de lucru judecat de către cea de-a doua instanţă în faţa căreia s-a invocat acest aspect.

Cu alte cuvinte, nu îi este permis instanţei de revizuire să se transforme în instanţă de recurs şi să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a dat efect sau nu autorităţii de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, şi nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în care instanţa este chemată să statueze ea însăşi asupra incidenţei acestei instituţii şi nu să cenzureze o judecată anterioară.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 374 din 1 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2018.

Ca parte căzută în pretenţii, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga revizuentul B. la plata către intimata A. S.A. a sumei de 4760 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 374 din 1 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

Obligă pe revizuentul B. la plata către intimata A. S.A. a sumei de 4760 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 noiembrie 2020.