Cassation appeal annulled for failing to develop substantive illegality critiques regarding illicit lease clauses and misapplication of civil code nullity provisions

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la 28 martie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B.. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta C. S.A., să constate nulitatea absolută parţială a contractului de închiriere nr. x din 26 septembrie 2011, în principal pentru lipsa cauzei, iar în subsidiar pentru cauză ilicită.

La termenul de la 11 iunie 2019, reclamanta şi-a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând instanţei şi repunerea părţilor în situaţia anterioară existenţei clauzei contestate în sensul de a obliga pârâta la restituirea contravalorii tuturor investiţiilor efectuate de reclamantă cu titlu de renovare.

Prin sentinţa nr. 170/LP/2019 din 2 iulie 2019, Tribunalul Bihor, secţia a II-a Civila a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B.. şi a obligat-o pe aceasta la plata către pârâtă a sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B..

Prin decizia nr. 51/C/2020-A din 12 februarie 2020, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins apelul formulat de reclamantă, ca nefondat, şi a obligat-o pe aceasta la plata către pârâtă a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A. S.R.L. prin lichidator judiciar B.., solicitând admiterea căii de atac formulate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-reclamantă arată că hotărârile pronunţate de instanţele devolutive sunt nelegale deoarece au fost aplicate greşit prevederile art. 968 C. civ. din 1864 raportat la caracterul ilicit al clauzei de la art. VI pct. 3 din contractul de închiriere în discuţie. Respectiva clauză este apreciată ca fiind contrară bunelor moravuri şi ordinii publice întrucât este dublată de clauza de la pct. VII din contract. Se mai invocă încălcarea şi aplicarea greşită a art. 982 şi art. 983 C. civ. din 1864.

Se arată că motivarea deciziei atacate este contradictorie deoarece instanţa de apel a reţinut că motivul de nulitate a survenit ulterior încheierii actului juridic deşi, în opinia recurentei, acesta a apărut chiar în momentul încheierii contractului de închiriere prin prevederea simultană a celor două clauze menţionate mai sus.

Autoarea căii de atac afirmă că instanţele au confundat scopul mediat cu scopul imediat, aplicând greşit prevederile art. 968 C. civ. din 1864 şi că, pentru soluţionarea litigiului, acestea ar fi trebuit să reţină caracterul ilicit şi imoral al cauzei obligaţiei stipulate la art. VI pct. 3 din contract.

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă C. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului faţă de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, faţă de dispoziţiile art. 494 raportat la art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Susţinerile prezentate în memoriul de recurs referitoare la motivarea contradictorie a deciziei recurate nu pot face obiectul controlului judiciar în calea extraordinară de atac formulată întrucât recurenta-reclamantă nu aduce în discuţie motive de nelegalitate, ci îşi exprimă nemulţumirea faţă de modul în care instanţa de apel a apreciat asupra unor aspecte de fapt, şi anume asupra existenţei şi validităţii cauzei actului juridic civil.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Argumentele recurentei, subsumate acestui caz de casare, vizează aspecte de netemeinicie întrucât se solicită instanţei de recurs să analizeze clauzele contractului de închiriere şi să redefinească situaţia de fapt, adică să devolueze fondul litigiului, demers imposibil de realizat în prezenta cale extraordinară de atac.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiţia dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligaţia de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, fiind una imperativă. Menţionarea aplicării greşite sau încălcării dispoziţiilor art. 968, art. 982 şi ale art. 983 C. civ. din 1864, neînsoţită de critici concrete de nelegalitate faţă de decizia recurată, nu îndeplineşte exigenţele art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, faţă de inexistenţa motivelor de nelegalitate, va da eficienţă prevederilor art. 248 raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. împotriva deciziei nr. 51/C/2020-A din 12 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2020.