Extraordinary appeal against procedural venue transfer ruling declared inadmissible
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the *contestație în anulare* (extraordinary appeal) as inadmissible, leaving the prior decision that rejected the application for change of venue in force. The dispute concerned a procedural incident regarding the transfer of jurisdiction (*strămutare*), where the appellant argued the lower court committed a material error by failing to analyze the filed documents. The court ruled that the appeal was inadmissible because the underlying decision was a ruling on a procedural incident, not a judgment resolving an appeal or cassation, and thus fell outside the scope of *contestație în anulare* as defined by the Romanian Code of Civil Procedure. The decisive legal basis was the interpretation of Article 503, paragraphs 2 and 3, in conjunction with Article 248 of the Code of Civil Procedure, which restricts this extraordinary remedy to specific judgments on appeals or cassations, not procedural orders.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 508 C. proc. civ; Extraordinary appeal against procedural venue transfer ruling declared inadmissible: Autorul căii de atac a formulat contestaţie în anulare împotriva încheierii nr. 1397 din 16 iulie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin care a fost respinsă cererea de strămutare formulată de aceeaşi parte în dosarul nr. x/2020. Cererea din prezentul dosar a fost întemeiată pe motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2020
Asupra contestaţiei în anulare, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1397 din 16 iulie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 17 august 2020 sub nr. x/2020, A. a formulat contestaţie în anulare împotriva încheierii nr. 1397 din 16 iulie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, solicitând anularea acesteia.
Motivele invocate de contestator sunt, în esenţă, următoarele:
Autorul căii de atac susţine că instanţa nu a analizat înscrisurile depuse în prezentul dosar şi nici pe cele din dosarul nr. x/2020 şi arată că soluţia pronunţată este rezultatul unei erori materiale
Contestatorul şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
Intimatul Serviciul Român de Informaţii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă.
Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, faţă de dispoziţiile art. 503 alin. (2) raportat la art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Autorul căii de atac a formulat contestaţie în anulare împotriva încheierii nr. 1397 din 16 iulie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin care a fost respinsă cererea de strămutare formulată de aceeaşi parte în dosarul nr. x/2020. Cererea din prezentul dosar a fost întemeiată pe motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
Conform acestor dispoziţii legale coroborate cu alin. (3) al aceluiaşi articol, pot fi atacate cu contestaţie în anulare hotărârile instanţelor de recurs şi hotărârile instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, în situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale. Aceste dispoziţii legale definesc un caz de contestaţie în anulare specială, cale extraordinară de atac de retractare al cărei obiect este expres delimitat de legiuitor.
Încheierea a cărei anulare se solicită a fost pronunţată într-un dosar având ca obiect soluţionarea incidentului procedural al strămutării şi nu într-un dosar având ca obiect judecata căii de atac a recursului sau a apelului. Ca urmare, faţă de faptul că încheierea atacată nu este o hotărâre care să dezlege un recurs sau un apel (în situaţia reglementată de art. 503 alin. (3), şi faţă de temeiul de drept invocat de contestator, respectiv art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., cererea formulată va fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 503 alin. (1) pct. 2 şi alin. (3) şi art. 508 C. proc. civ., raportat la art. 248 din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu şi, în consecinţă, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 1397 din 16 iulie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2020.