Inadmissibility of revision for procedural venue transfer order due to lack of merits review and failure to establish triple identity for contradictory judgments.

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2020

Asupra cererii de revizuire, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 1397 din 16 iulie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 31 august 2020 sub nr. x/2020, A. a formulat cerere de revizuire împotriva încheierii nr. 1397 din 16 iulie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, solicitând anularea acesteia.

Motivele invocate de revizuent sunt, în esenţă, următoarele:

Se afirmă că nu au fost analizate corect afirmaţiile din cererea formulată de revizuent şi nu au fost avute în vedere probele de la dosarul cauzei. Se mai arată că prin încheierea atacată, instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unor lucruri care s-au cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut şi că există hotărâri potrivnice.

Autorul căii de atac susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra circumstanţelor procesului şi nici asupra aspectelor legate de imparţialitatea judecătorilor. Mai susţine că există contrarietate între încheierea atacată şi încheierea nr. 3823/2014 pronunţată în dosarul nr. x/2014.

Revizuentul şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

Intimatul Serviciul Român de Informaţii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, faţă de dispoziţiile art. 509 raportat la art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Autorul căii de atac a solicitat revizuirea încheierii nr. 1397 din 16 iulie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin care a fost respinsă cererea de strămutare formulată de aceeaşi parte în dosarul nr. x/2020. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) şi alin. (2) din acelaşi cod, pot fi atacate cu revizuire hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, precum şi cele care nu evocă fondul, dar numai pentru motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 3, pct. 4 şi pct. 7-10. Încheierea a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată într-un dosar având ca obiect soluţionarea incidentului procedural al strămutării şi a fost dată fără motivare, astfel cum arată dispoziţiile art. 143 alin. (3) C. proc. civ.. Ca urmare, faţă de faptul că încheierea atacată nu evocă fondul şi faţă de temeiul de drept invocat de revizuent, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod, cererea formulată va fi respinsă ca inadmisibilă.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pot fi invocate atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Conform art. 431 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, iar lucrul anterior judecat într-un alt litigiu poate fi opus de părţile acelui litigiu.

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, situaţie în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Condiţiile anterior menţionate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre aceste cerinţe conducând la respingerea cererii de revizuire.

În cauza de faţă, revizuentul a invocat contrarietatea dintre încheierea nr. 1397 din 16 iulie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2020 şi încheierea nr. 3823 din 15 octombrie 2014, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2014.

Dosarul nr. x/2014 a avut ca obiect strămutarea dosarului nr. x/2014 al Curţii de Apel Ploieşti, părţile în acest dosar fiind B. şi Serviciul Român de Informaţii.

Dosarul nr. x/2020 a avut ca obiect strămutarea dosarului nr. x/2014 al Curţii de Apel Ploieşti, părţile în acest dosar fiind A. şi Serviciul Român de Informaţii-Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul Clinic de Urgenţă Prof. Dr. Agrippa Ionescu din cadrul Serviciului Român de Informaţii.

Pentru a exista identitate de obiect, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acţiune să fie identic cu cel din prima acţiune. Instanţa supremă observă că dosarele nr. x/2014 şi nr. y/2020 nu au acelaşi obiect, ele vizând strămutarea unor dosare diferite. Instanţa supremă constată şi că părţile din cele două dosare sunt diferite.

În speţă nu se poate reţine contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identităţii de obiect şi a identităţii de părţi făcând de prisos analizarea celorlalte condiţii impuse de norma legală.

Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8, alin. (2) şi 513 C. proc. civ., raportat la art. 248 din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu şi, în consecinţă, va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 1397 din 16 iulie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă cu privire la soluţia privind cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Cu drept de recurs, care este de competenţa Completului de 5 judecători, cu privire la soluţia privind cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2020.