Cassation admissibility: failure to develop grounds for illegality in financial guarantee enforcement dispute

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 8 noiembrie 2016 sub nr. x/2016, reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Societatea de Asigurare - Reasigurare A. S.A., să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1.248.177,68 RON, reprezentând valoarea parţială a Scrisorii de Garanţie de Bună Execuţie - Poliţă de Asigurare de Garanţie Financiară seria x nr. x din 20 noiembrie 2013, în cuantum total de 16.103.798,72 RON, conform cererii de plata nr. x din 10 septembrie 2015 şi a Declaraţiei nr. 92/60616 din 10 septembrie 2015, aferentă contractului nr. x/6393 din 30 ianuarie 2012 - Reabilitare DN 76, Deva-Oradea, km 0+000 - km 184+390, Contract x, Beiuş-Oradea, km 133+660 - km 184+390; la plata sumei de 14.855.621,04 RON, reprezentând valoarea parţială a Scrisorii de Garanţiei de Bună Execuţie - Poliţă de Asigurare de Garanţie Financiară seria x nr. x din 20 noiembrie 2013, în cuantum total de 16.103.798,72 RON, conform cererii de plata nr. x din 13 octombrie 2015 şi Declaraţiei nr. 92/70401 din 13 octombrie 2015, aferentă contractului nr. x/6393 din 30 ianuarie 2012 - Reabilitare DN 76, Deva-Oradea, km 0+000 - km 184+390, Contract x, Beiuş-Oradea, km 133+660 - km 184+390; la plata dobânzilor si penalităţilor calculate la 17 octombrie 2015 şi până la data formulării prezentei acţiuni, precum şi în continuare pana la data achitării integrale a debitului; cu cheltuieli de judecată.

B. şi Poduri Timişoara S.R.L. prin administrator judiciar C.. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei Societatea de Asigurare - Reasigurare A. S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 2927 din 2 august 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată şi a admis cererea de intervenţie accesorie formulată în acelaşi dosar de intervenienta B. şi Poduri Timişoara S.R.L.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.

Prin decizia civilă nr. 318A din 22 februarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins apelul formulat de reclamantă, ca nefondat, şi a obligat-o pe aceasta la plata către pârâta Societatea de Asigurare-Reasigurare A. S.A. a sumei de 6.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., solicitând casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-reclamantă arată că, în raport de cele reţinute de instanţa de apel cu privire la situaţia de fapt dedusă judecaţii, precum şi în raport de dispoziţiile legale pe care aceeaşi instanţă le-a reţinut, soluţia pronunţată este fundamentată exclusiv pe motivele invocate de intimate, fără a fi puse în discuţie susţinerile sale. Susţine că instanţa de control judiciar a reluat considerentele hotărârii atacate, fără a răspunde criticilor sale, şi că decizia atacată este nemotivată întrucât curtea de apel nu a făcut trimitere şi la prevederile contractuale aplicabile între părţi.

Recurenta expune un istoric al relaţiilor dintre părţi, făcând trimiteri la dispoziţiile contractuale şi la dispoziţii legale, precum şi la probele administrate în cauză şi susţine că instanţele devolutive nu au stabilit corect situaţia de fapt.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie, recurenta apreciază că această cererea este inadmisibilă, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv plata scrisorii de garanţie de bună execuţie în calitate de beneficiar al poliţei. În subsidiar, consideră cererea de intervenţie accesorie ca neîntemeiată, pârâta Societatea de Asigurare - Reasigurare A. S.A. neputând opune apărări în calitate de beneficiar al scrisorii de garanţie bancare, astfel că nici intervenientul accesoriu nu poate face alte apărări faţă de pârâtul în sprijinul căruia a intervenit.

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Societatea de Asigurare-Reasigurare A. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reţinut că recursul este nul.

Prin încheierea din 13 mai 2020, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că recursul este admisibil.

Prin încheierea de la 24 iunie 2020 s-a fixat termen la 4 noiembrie 2020 şi s-a pus în vedere recurentei-reclamante să indice sediul intimatei Societatea de Asigurare-Reasigurare A. S.A.

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, faţă de dispoziţiile art. 494 raportat la art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiţia dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligaţia de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, fiind una imperativă.

Susţinerile prezentate în memoriul de recurs referitoare la lipsa motivării sau motivarea insuficientă a deciziei recurate nu pot face obiectul controlului judiciar în calea extraordinară de atac formulată întrucât recurenta-reclamantă nu aduce în discuţie motive de nelegalitate, ci îşi exprimă nemulţumirea faţă de modul în care instanţa de apel a stabilit situaţia de fapt. Mai mult decât atât, autoarea căii de atac reia parţial argumentele prezentate în faţa instanţei de apel fără a le transpune în cadrul procesual al recursului, memoriul de recurs conţinând referiri şi la modul în care instanţa de fond a motivat sentinţa şi a soluţionat cauza, aspecte care sunt excluse analizei instanţei de recurs.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Argumentele recurentei, subsumate acestui caz de casare, vizează aspecte de netemeinicie întrucât aduc în discuţie, între altele, modul în care s-au desfăşurat relaţiile dintre părţi, pretinsele încălcări ale obligaţiilor contractuale de către intimata-intervenientă şi dreptul recurentei-reclamante de a solicitat executarea scrisorii de garanţie de bună-execuţie. Memoriul de recurs include o amplă prezentare a situaţiei de fapt, aşa cum o vede recurenta, cu trimitere la prevederile contractuale, la actele juridice încheiate între părţi şi la facturile emise, dar nu arată în ce mod au fost încălcate sau greşit aplicate textele de lege pe care aceasta le menţionează cu titlu formal.

Instanţa supremă va înlătura şi susţinerile prin care se arată că cererea de intervenţie este inadmisibilă deoarece autoarea căii de atac critică soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte admiterea cererii de intervenţie accesorie şi nu dezvoltă critici concrete privind soluţia de respingere a apelului pe acest aspect.

Se constată astfel că aspectele menţionate mai sus excedează analizei de nelegalitate ce se efectuează în recurs; de altfel, o parte a criticilor expuse reprezintă o reluare întocmai a motivelor de apel, care şi-au găsit deja rezolvare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, faţă de inexistenţa motivelor de nelegalitate, va da eficienţă prevederilor art. 248 raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. împotriva deciziei civile nr. 318A din 22 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2020.