Bank’s appeal annulled as void for lack of legal grounds; borrower keeps reduced restitution award.

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la 20 decembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. Membră a Grupului C. şi B. S.A. Membră a Grupului C. prin Sucursala Iaşi, să constate nulitatea absolută a clauzei de la art. 6 pct. 1 lit. a) teza a II-a privind modul de calcul al dobânzii variabile din contractul de credit nr. x din 15 octombrie 2008, să dispună obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate în baza unei clauze abuzive, să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor încasate; să constate nulitatea absolută a clauzei de la art. 3 pct. 1 lit. f) din contractul de credit bancar nr. x din 2 noiembrie 2010, motivat de faptul că această sumă i-a fost calculată ca urmare a procentului de dobândă, prevăzut de art. 6 pct. 1 lit. a) teza a II-a contractul de credit nr. x din 15 octombrie 2008; să dispună recalcularea sumelor datorate pentru cele 12 luni din contract, prin eliminarea sumelor percepute în virtutea clauzei abuzive de la art. 6 pct. 1 lit. a) teza a II-a; să constate caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 1 pct. 2 (creditul va fi restituit în aceeaşi valută) din contractul de credit nr. x din 15 octombrie 2008; să dispună calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea iniţială a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia; să constate caracterul abuziv al clauzei prevăzută la art. 5 lit. c) din contract privind comisionul de rambursare anticipată de 4%; cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat, între altele, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei de interes referitor la anularea clauzei prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) din contractul de credit nr. x din 15 octombrie 2008 în forma iniţială.

Prin sentinţa nr. 514/2018/civ din 27 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-au respins excepţiile prescripţiei dreptului la acţiune şi inadmisibilităţii acţiunii; s-a admis excepţia lipsei de interes în ceea ce priveşte anularea clauzei prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) din contractul de credit nr. x din 15 octombrie 2008 în forma iniţială; s-a respins ca lipsită de interes cererea privind anularea clauzei prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) din contractul de credit în forma iniţială, referitoare la comisionul de rambursare anticipată; s-a admis în parte cererea formulată de reclamant; s-a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 6 pct. 1 lit. a) teza a II-a din contractul de credit nr. x din 15 octombrie 2008 în forma iniţială, numai în ceea ce priveşte criteriul de variere al dobânzii, cu consecinţa intervenirii sancţiunii nulităţii absolute în privinţa acesteia; s-a constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 3 pct. 1 lit. f) din actul adiţional nr. x încheiat la 2 noiembrie 2010; a fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei totale de 12.403,93 RON; au fost respinse ca neîntemeiate celelalte capete de cerere; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.131,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B. S.A. Membră a Grupului C..

Prin decizia nr. 820/2018 din 5 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, a fost admis apelul formulat de pârâta B. S.A. Membră a Grupului C. şi a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost obligată pârâta B. S.A. Membră a Grupului C. să restituie reclamantului A. suma de 12.306,25 RON, în loc de 12.403,93 RON. Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu contravin acestei decizii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.A. Membră a Grupului C., solicitând admiterea căii de atac formulate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Se invocă aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 193/2000 deoarece instanţa a constatat în mod eronat îndeplinită condiţia lipsei de negociere, faţă de faptul că intimatul-reclamant a avut cunoştinţă încă din perioada precontractulă despre costurile creditului şi nu a făcut dovada unei intenţii de negociere. Recurenta-pârâtă mai susţine că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra criticilor din apel referitoare la reţinerea în mod greşit de către tribunal a imposibilităţii intimatului-reclamant de a denunţa unilateral contractul de credit în cazul în care nu ar fi fost de acord cu modificarea dobânzii şi nici nu a clarificat aspectele contradictorii din sentinţă în ceea ce priveşte dobânda aplicabilă ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzei respective.

Se mai invocă şi greşita cercetare, interpretare şi apreciere a probelor administrate în cauză, instanţa de apel ignorând raportul de expertiză judiciară. Se critică constatarea caracterului abuziv al clauzei privind dobânda variabilă întrucât curtea de apel a reţinut lipsa negocierii în condiţiile în care dobânda nu poate face obiectul negocierii, iar această clauză nici nu poate fi supusă analizei din punct de vedere al caracterului abuziv. În opinia recurentei-pârâte, nu sunt îndeplinite nici condiţiile lipsei bunei-credinţe şi a dezechilibrului contractual, iar clauzele sunt redactate clar şi pe înţelesul consumatorului.

Recurenta-pârâtă şi-a întemeiată cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reţinut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 13 mai 2020, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

La 24 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat în examinare, în complet de filtru, recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei nr. 820/2018 din 5 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă şi a fixat termen în şedinţă publică la 4 noiembrie 2020, cu citarea părţilor, în vederea discutării excepţiei nulităţii recursului.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiţia dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligaţia de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, fiind una imperativă.

Susţinerile prezentate în memoriul de recurs nu pot face obiectul controlului judiciar în calea extraordinară de atac formulată, acestea referindu-se exclusiv la aspecte de fapt, cum ar fi contextul în care a fost încheiat contractul de credit, chestiuni legate de negocierea sau nu a contracului, invocarea greşitei apreciere a expertizei contabile, interpretarea clauzelor convenţiei de credit.

Recurenta nu prezintă nicio critică de nelegalitate a hotărârii pronunţate de curtea de apel, ci solicită instanţei de recurs să interpreteze prevederile contractuale şi să reaprecieze probatoriul, chestiuni care duc la o devoluare a fondului, imposibil de realizat în prezenta cale extraordinară de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza III din acelaşi cod, va admite excepţia nulităţii şi va anula recursul de recurenta-pârâtă B. S.A. Membră a Grupului C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. MEMBRĂ A GRUPULUI C. împotriva deciziei nr. 820/2018 din 5 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2020.