Revision appeal rejected: newly filed annulment action did not constitute newly discovered evidence, original judgment stands

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la 18 iunie 2019, S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. şi S.C. C. S.R.L. prin administrator special D. au solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 334/LP/2016 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2010 întrucât după rămânerea definitivă şi irevocabilă a acestei sentinţe ca urmare a pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a deciziei nr. 3818/2018 părţile au identificat o serie de înscrisuri deţinute de partea potrivinică şi care nu au putut fi înfăţişate, înscrisuri care dovedesc că imobilul folosit de revizuente nu a aparţinut niciodată domeniului public al UAT Comuna Sânmartin.

Revizuentele şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. din 1865.

Prin sentinţa nr. 254/LP/2019 din 21 noiembrie 2019, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. şi S.C. C. S.R.L. prin administrator special D..

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele:

Înscrisurile noi invocate sunt acţiunea în anulare formulată de Instituţia Prefectului Judeţului Bihor, înregistrată la Tribunalul Bihor sub nr. x/1999, prin care se solicită anularea HCL Sânmartin nr. 24/1999 prin care Parcarea Băile Felix este declarată ca aparţinând domeniului public al comunei. Instanţa a a apreciat că acţiunea introductivă nu reprezintă un înscris probator în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ. din 1865, iar revizuentele nu au făcut referire la soluţia pronunţată în dosarul respectiv, ca urmare nu este îndeplinită prima condiţie prevăzută de textul de lege. A mai reţinut tribunalul că nici a treia condiţie nu este îndeplinită deoarece actele din dosarul nr. x/1999 nu au fost ascunse de intimaţi, iar revizuentele le putea verifica oricând, nefiind împiedicate de o împrejurare mai presus de voinţa lor.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel revizuentele S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. şi S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar.

Prin decizia nr. 171/C/2020-A din 15 iulie 2020, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat apelul declarat.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, motivul de revizuire invocat de apelante fiind cel prevăzut de art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ. din 1865. Curtea de apel a apreciat că din analiza condiţiilor de admisibilitate a acestui motiv de revizuire rezultă că sfera de aplicare a revizuirii pentru "înscrisuri noi" este foarte limitată. În conformitate cu jurisprudenţa naţională, doctrina juridica şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, înscrisul nou prezentat de parte în această cale extraordinară de atac trebuie să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuita, adică să fie un înscris "nou descoperit", nu unul nou - născut după pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Nu este îndeplinita această condiţie de admisibilitate întrucât nu acţiunea introductivă poate avea calitatea de înscris probator, ci hotărârea judecătorească din dosarul nr. x/1999 prin care a fost soluţionată, însă apelantele nu au făcut referire la soluţia pronunţată în dosarul nr. x/1999.

Curtea de apel a constatat că nu este îndeplinită nici condiţia privind imposibilitatea prezentării înscrisului pe motiv că acesta a fost reţinut de partea potrivnică, ori dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor întrucât înscrisurile prezentate de apelante au fost obţinute de către acestea urmare a cererii adresate Tribunalului Bihor la 20 mai 2019, demers care era posibil pe tot parcursul litigiului, nefiind împiedicate de nimic să le solicite şi să le depună în probaţiune la dosarul cauzei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuentele S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. şi S.C. C. S.R.L. prin administrator special D., solicitând admiterea căii de atac formulate, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi schimbarea în tot a hotărârii a cărei revizuire se cere.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Se arată că instanţa de apel a schimbat natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al interpretării motivului de revizuire deoarece în mod greşit a reţinut că numai o hotărâre judecătorească poate fi invocată drept înscris nou. Se mai susţine că această interpretare eronată a determinat o soluţie pronunţată pe un temei străin de natura pricinii.

Recurentele-revizuente invocă şi interpretarea eronată a textelor de lege şi greşita înţelegere a situaţiei de fapt întrucât curtea de apel a preluat motivarea din sentinţă, fără a analiza motivele de apel.

Recurentele-revizuente şi-au întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. din 1865.

Intimatele Comuna Sânmartin şi Consiliul Local Sânmartin au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. din 1865 poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Din criticile dezvoltate în cererea de recurs nu rezultă care sunt, în concret, motivele străine de natura pricinii pe care le-ar fi avut în vedere curtea de apel. Faţă de considerentele deciziei recurate, instanţa supremă reţine că aceasta este motivată în acord cu exigenţele art. 261 C. proc. civ. din 1865, curtea de apel analizând condiţiile de admisibilitate ale cazului de revizuire invocat în raport de cererea de apel, de jurisprudenţa naţională, de doctrina juridica şi de jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului. Din aceste motive criticile menţionate mai sus vor fi înlăturate.

Înalta Curtea va înlătura şi criticile prin care recurentele-revizuente invocă schimbarea naturii şi înţelesului vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii, subsumat cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. din 1865 deoarece din memoriul de recurs rezultă că recurentele-revizuente sunt nemulţumite de interpretarea pe care instanţa de apel a dat-o noţiunii de "înscris nou". Instanţa de apel nu a schimbat nici natura, nici înţelesul înscrisurilor pe care recurentele şi-au întemeiat cererea de revizuire, ci a apreciat, în cadrul analizei condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, raportat şi la împrejurările de fapt, că acestea nu au natura unor înscrisuri doveditoare care să justifice retractarea hotărârii astfel atacate.

Nu pot fi primite nici criticile prin care se susţine greşita înţelegere a situaţiei de fapt întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează strict criticile de nelegalitate care se încadrează în motivele de recurs reglementate de art. 304 C. proc. civ. din 1865 şi care nu permite reevaluarea situaţiei de fapt.

Recurentele-revizuente şi-au întemeiat cererea de recurs şi pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, dar instanţa supremă reţine că nu au dezvoltat critici concrete subsumate acestui motiv, care a fost invocat formal.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentele-revizuente S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar E. şi S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar E. împotriva deciziei civile nr. 171/C/2020-A din 15 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele-revizuente S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar E. şi S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar E. împotriva deciziei civile nr. 171/C/2020-A din 15 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2020.